Category Archives: Nunta

Predici de nunta

O familie de la care invatam

Acuilla si Priscilla

Text:  Fapte 18:1-3, 18-26; Rom. 16:3-5; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19.

Introducere:  Numael sotului inseamna „vultur”, iar numele sotiei se poate traduce prin „batranica” , „mica doamna in varsta”. Acuila este un evreu din Pont, purtator de nume roman. Sotia lui este purtatoarea unui nume grecesc, poate o prozelita prin casatoria cu sotul ei crestin. De ce se aminteste peste tot depsre Prscilla, atunci cand este vorba despre Acuila?

Toate pasajele amintesc despre amandoi. Este un lucru semnificativ, intr-o vreme in care NT aminteste de obicei numai barbatul. Faptul acesta nu inseamna ca ceilalti oameni pe care i-a intalnit Pavel n-au fost casatoriti! Dimptriva! Majoritatea au fost. Petru a avut „soacra”, ceea ce ne face sa credem ca trebuie sa fi avut si o nevasta (asa cum scrie de fapt). Unii pun motivatia lepadarii lui Petru in faptul ca Domnul Isus i-a vindecat soacra …

S-ar putea ca NT sa aminteasca de cei doi si ca o contrapondere cu un alt cuplu familial de la care n-avem prea mult de invatat: Anania si Safira. S-ar putea ca Priscilla si Acuila sa ne fie dati ca un exemplu bun in contrast cu exemplul rau pe care l-au dat ceilalti doi!

Oricum, intr-o lume plina de atatea exemple rele despre viata de familie este necesar sa ne uitam mai atent la o familie de la care putem invata ce este bun.

Iata doar cateva lucruri pe care le-am invatat eu de la ei:

I. A fi „al Domnului” nu inseamna  a fi scutit de probleme.
Acuila si Priscila au fost alungati din Roma, apoi ii intalnim in Efes, unde se pare ca si-au pus viata in joc pentru a-l scapa pe apostolul Pavel.

A fi crestin nu inseamna a avea un certificat medical care sa te scuteasca de ceea ce este greu in viata. A fi crestin nu inseamna a fi scutit de militarie sau de razboi.

Problemele sunt o constanta a acestei vieti. Ba, mai mult! Pavel avertizeaza ca cei ce se casatoresc vor avea „necazuri”, si ar fi de preferat ca toti sa ramana necasatoriti ca el! De ce ne mai casatorim atunci?
Raspunsul il cunosc deja toti cei casatoriti: in casatorie, necazurile se injumatatesc, iar bucuriile se dubleaza pentru ca sunt purtate „in doi”!

Este foarte greu sa fi singur la suferinta. Singuratatea accentueaza si mai mult greutatile. Ce bine ca Acuila si Priscila au fost mereu impreuna!

II. A fi femeie casa torita nu inseamna a nu fi „in lucrare”.

Iata inca un mit pe care trebuie sa-l demolam! Este suficient sa citesti despre activitatea acestor doi soti casa-ti dai seama ca Priscila era la fel de implicata in lucrarea ca si sotul ei! Asa trebuie sa fie si in familiile si in biseri¬cile noastre. Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care o fac surorile in biserica noastra!

III. A fi casatorit nu inseamna a nu aveea timp pentru lucrarea Domnului!
Iata un alt mit care trebuie spulberat. in biserica tineretii mele, multe fete si multi baieti „dispareau” pur si simplu din lucrarea bisericii dupa nunta! Dirijorul obisnuia sa-i intrebe: „Ce-i cu voi? Ati pus „de closca!”
Oare singura motivatie pe care au avut-o acele fete pentru a spune poezii si pentru a canta pe primul rand din cor a \fost ca sa fie vazute de baieti si sa-si gaseasca un sot?
Auila si Priscila ne arata ca exista posibilitatea ca lucrarea sa nu inceteze dupa nunta, ci chiar sa se inten¬sifice.

IV. A avea „o afacere” nu inseamna a nu mai avea timp pentru lucrarea Domnului!
O, cate scuze nefondate am auzit! Acuila si Priscila erau mesteri in facerea si vanzarea corturilor. O meserie grea . cu multa bataie de cap. Corturile nu se va\indeau usor, ca mancarea sau hainele. Totusi, cei doi sunt in „lucrare” cu toata energia lor.

Poate ca secretul pentru care Acuila si Priscila au fost activi in biserica in cuida faptului ca erau casatoriti si erau si oameni de afaceri a fost ca … biserica se afla in casa lor.  Poate ca si noi ar trebui sa deschidem cate o „filiala” in casele tuturor celor ce lipsesc de la adunare mai mult de doua luni de zile!

V. A cunoaste mai mult nu inseamna a fi ingamfat.
Cei doi stiu mai mult decat Apolo, dar asta nu-i face sa-l priveasca de sus si sa-l dispretuiasca. Dimpotriva! Ei il trimit in AShaia si inca cu o scrisoare de recomandare!

Un principiu pe care trebuie sa-l deprindem din viata acestor oameni smeriti este urmatorul: „Corecteaza si mustra in privat, in public incurajeaza si lauda!”

Oh, cate familii am vazut deformate si distruse pentru ca n-au stiut sa traiasca acest principiu! Barbati care au zis in public: „Lasa draga, nu te baga si tu ca nu sti nimic!” Cati barbati am vazut lasandu-si umerii jos si palind la fata cand femeia lor a zis: „Cine ma ajuta si pe mine, ca barbatul meu nu este in stare de nimic!”

Tragedii asemanatoare s-au intamplat si in familia cea mare a bisericii …

Ce bine ar fi daca am invata de la Acuila si Priscila sa fim smeriti si plini de tact atunci cand este vorba sa corectam si sa-i imbunatatim pe altii!

VI. A fi o familie crestina nu inseamna a trai fara prieteni.
Unele familii sunt ca niste insule pierdute in imensitatea oceanului. Familia lui Acuila nu a fost asa. Casa lor a devenit adunare pentru crestinii din jur.

Blestemata sa fie bogatia care ne desparte in loc sa ne adune.

Casa lui Acuila a fost probabil mai mare pentru ca erau oameni cu afaceri. Asta nu i-a impiedicat sa-i primeasca „la ei” pe cei care erau mai saraci si mai „de jos” decat ei!

Ce frumoasa este o familie crestina “normala”! Ce mult avem nevoie sa invatam de la Acuila si Priscila!

Pietre de margaritar

Text: Prov. 3:13-26

Introducere: Daca veti face din Cuvantul lui Dumnezeu sursa intelepciunii si bogatiei voastre, daca veti cauta sfatul Bibliei din toata inima. veti fi cu ade¬varat bogati si fericiti in familia voastra.

1. Principiul asocierii – Ecl. 4:9
„Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor. Caci daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aibe pe altul care sa-l ridice. Tot asa daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur? Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor”

Si Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur!”

2. Prioritatea intelepciunii – Ecl. 4:13-14

A- Este mai important ce esti, decat unde esti!
„Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;
14 „caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macarca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.

B- Este mai important ce ai „in tine”, decat ce ai „pe tine”! – Prov. 8:11
„Caci intelepciunea pretuieste mai mult decat marga¬ritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea.

C – A fi stapan pe tine este mai important cu a fi sta¬pan pe lume – Prov. 16:32
Cel incet la manie pretuieste mai mult decat un viteaz, si cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati.

D – A comunica in pace este mai important decat com¬fortul! – Prov. 17:1
„Mai bine o bucata de paine uscata, cu pace, decat o casa plina de carnuri, cu cearta!

E – A fi iubit este mai importanr decat a fi bogat – Prov. 22:1
„Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul.

F – Ceea ce ai este mai important decat ceea ce visezi – Ecl. 6:9
Nu fugi dupa „cai verzi pe pereti!
Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.

incheiere:

Patru ingrediecte ale casniciei

Text: Cantarea Cantarilor 2:1-4

Introducere:

I. Aroma

II. Atractie

III. Satisfactie

IV. Bucurie

Pune-ma ca o pecete pe inima ta

Text: Ecles. 8:6

Introducere: O metafora cu semnificatii multiple:

I. Proprietate – „pecete”

II. Protectie – „pe mana ta”

III. Prioritate – „pe inima ta”

Secretele unei casnicii fericite

Text: Gen. 24:50-58

Introducere: De ce atatea casnicii nefericite? De ec atatia oameni care si-ar dori sa iasa din ele ca dintr-o cusca, sau ca dintr-un loc in care n-ar fi dorit sa ajunga?

* In Africa de Sud, un sofer a pierdut timpul intr-un bar, s-a imbatat, a pierdut toti pacientii pe care trebuia sa-i transporte de la o clinica la alta. Paciebntii au fugit din autobuz. Soferul a a vut o idee. S-a dus in statia de autobuz si a zis: „Cine vrea sa-l duc acasa sa se urce!”

I-a dus pe acestia la clinica si le-a spus celor de acolo: Aveti grija de ei ca sunt foarte agitati si au tot felul de idei fanteziste.
Pasagerii pacienti au iesit doar dupa trei zile cand s-a descoperit toata incurcatura.

Care sunt conditiile unei casnicii fericite?

I. Sa fie in perimetrul credintei adevarate. Gen. 24:8
Avraam a insistat ca fiul sa nu paraseasca Canaanul!

II. Sa fie implinirea unei calauziri personale
Dumnezeu se implica pe masura credintei tale! Si Avraam si robul si Laban si Betuel si Rebeca au plecat prin credinta. Mare  credinta a avut Isaac sa poata sa stea acasa!

III. Sa fie facuta in ascultare
parintii fetei spun „Da” – Gen. 24:50,51
Rebeca spune „Da” – Gen. 24:57,58

Incheiere: Implica-L pe Dumnezeu in casnicia ta si atunci vei avea parte de fericire.

Casnicia ca proiect de o viata!

Text: 1 Cor: 13:1-13; 1 Petru  3: 7

Introducere: Petru ne indeamna sa ne „purtam cu intelepciune” in viata de familie. La ce se refera aposto-lul? Viata de casnicie poate si trebuie sa fie „laboratorul” in care ne facem sau ne desfacem unii pe ceilalti. Dupa „mantuire”, casnicia este cel mai important lucru din viata noastra. Orice casnicie incepe ca o probabilitate, devine o posibilitate, este contractata printr-o promisiune si ajunge un proiect de viata.

I. O probabilitate
Dumnezeu ne-a facut de doua feluri, barbat si femeie, cu un scop! Oricine are ochi de vazut, isi da seama ca exista proiectul unei uniri in viitor: suntem cerati ca sa intram in legatura casniciei.

II. O posibilitate
Probabilitatea trebuie sa ajunga la coacere. Pentru ca sa ajunga posibila casnicia trebuie ca baiatul si fata sa ajunga la maturitate: maturitate fizica, sociala, financiara, spirituala.

III. O promisiune
incheierea casniciei se faca printr-o promisiune. Este un moment solemn care incununeaza ani de pregatire si inaugureaza ani de impliniri impreuna. Aceasta promisiune anticipeaza tot ce va fi frumos si usor, dar si tot ce va fi greu si mai putin placut. „La bine si la rau, in sanatate si boala, saracie sau belsug, etc”

IV. Un proiect
Din pacate, unii se gandesc la casatorie cala ceva din trecut! Nunta este insa nu o incheiere, ci un inceput. Casnicia este un proiect de o viata intreaga: „never ending, ever changing”

Casnicia este unul din proiectele tale majore de diploma. Trebuie sa lucrezi la el toata viata si apoi il vei prezenta inaintea lui Dumnezeu la dreapta judecata.

Cand sti sa fi casatorit la douazeci de ani, treci la treizeci si-ti dai seama ca este altfel! Trebuie sa inveti din nou! Nu este la fel sa fi casatorit la treizeci de ani si casatorit la cincizeci sau saizeci de ani! Fiecare varsta are frumusetea si dificultatea ei.

Este una sa iubesti o fata inainte de casatorie si cu totul alta sa iubesti o femeie dupa ziua nuntii. Este una sa sti cum sa te porti cu femeia pe care o iubesti si cu totul alta sa sti cum sa te porti cu femeia devenita „mama”!

Imi aduc aminte ca, pe cand aveam eu cam sapte anisori, l-am auzit pe tatal meu zicandu-i mamei: „Mai Gica (asa o alinta el)! De cativa ani buni toate gainile noastre nu mai au decat picioare, spate, gat si tartita! in farfuria mea n-am mai vazut de mult niste pulpe de pui sau niste piept de pui! Cum se face oare?” Un sot trebuie sa stie cum sa accepte sa fie trecut pe prioritatea a doua, a treia sau chiar a … noua!

Iti trebuie toata intelepciunea despre care ne vorbeste Petru in epistola sa pentru ca sa invatam cum sa ne purtam cu unul cu altul la diferitele varste si conditii pe care le parcurgem impreuna.

Exista oameni care au suficienta intelepciune ca sa zideasca o casa, dar nu stiu destul ca sa poata intretine un „camin”!

Exista oameni care stiu sa conduca o companie cu o multime de angajati, dar n-au nici cea mai vaga ideie depsre cum trebuie sa se poarte cu sotia si copiii din propria lor casa!

Exista oameni care stiu sa puna pe roate o masina, dar nu stiu cum sa faca sa mearga totul „ca pe roate” acasa!

Ma uit cateodata la multimea de poze care se fac la o nunta. Nu-i rau! Dar ar trebui sa ne dam seama ca acestea sunt toate poze de la linia de „Start”!  Uitati-va in ziare si veti vedea ca astfel de poze nu ajung prea des pe prima pagina! Pe prima pagina se pun pozele de la „Finis”!  Dumnezeu ne va fotografia si ne va rasplati dupa felul in care trecem linia de sosire. Multi au un „start” foarte promitator, dar cati stiu sa termine cursa asa cum se cuvine?

Incheiere: „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti” este o posibilitate, cu conditia ca fiecare sa-si faca parte sa in acest proiect care se numeste viata de casnicie.

Inelul de nunta

Gen. 24:49-65

Introducere: Cuvintele sunt un fragment de suflet care a inghetat. Ele sunt facute sa adaposteasca senti-mente, trairi emotionale si fragmente de vise. Cine ar putea sa descrie in cuvinte taina unei vieti de familie? Cine ar putea sa aseze in expresii maiastre trairile dintre doi oameni care se iubesc?
Pentru aceasta nunta am ales sa ma aplec asupra a trei astfel de cuvinte care descriu cate ceva din frumusetea din cadrul unirii conjugale.

Cele trei cuvinte sunt: stapan, tovaras si domn. Fiecare dintre ele se gasesc in texte din Biblie.

1. „Stapan”.
Textul din Geneza 24 ne spune ca robul venit dupa Rebeca dorea sa se intoarca la stapanul sau, Avraam. El nu era de capul sau. Avea o datorie si trebuia sa o indep¬lineasca. O asemenea realitate exista si in viata de familie. 1 Corinteni 7:4 spune: „Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta”

2. „Tovaras”.
Acesta este un cuvant pe care trebuie sa-l recuperam din vremuri de trista amintire si sa-l rascumparam pentru a-l aduce inapoi in Biserica.
Filipeni 4:3 ne vorbeste despre frumusetea tovarasiei: „Si pe tine, adevarat tovaras de jug, … impreuna cu ceilalti tovarasi de lucru ai mei, a caror nume sunt scrise in cartea vietii”.

Biblia spune: „Nu va injugati la un jug nepotrivit!” Casatoria este un fel de parteneriat cu drepturi egale, la bine si la rau, in bogatie sau belsug, in sanatate sau in boala.”

3. „Domn”
„Astfel se impodobeau odinioara sfintele femei, care nadajduiau in Domnul si erau supuse barbatilor lor; ca Sara, care asculta de Avraam, si-l numea „Domnul ei”.

Numirea de „domn” este diferita de aceea de stapan. „Domn al tarii Romanesti” numea o persoana regala, respectata si pretuita in popor.

La una din nuntile tinute in California, pe cand eram asezat alaturi de fratele Petru Popovici, ma gandeam la o afirmatie pe care tocmai o citisem intr-una din cartile americane despre casatorie. Catand sa faca haz de necaz, autoorul spunea ca „nunta este evenimentul in care barbatul isi pierde libertatea in cautarea fericirii” (parodie la preambulul constitutiei americane: „liberti and pursue of happiness”). Privita din acest punct de vedere, verigheta i se parea autorului „cea mai mica catusa din lume”!

Cele citite in carte ma amuzau dar imi lasasera in minte si un fel de nedumerire. Simteam intuitiv ca ceva nu era in regula. „Verigheta nu poate fi asemanata cu o catusa!” Mi-am scos-o ganditor din deget si ma uitam la ea fascinat…  In clipa aceea am inteles! De undeva de departe, cineva mi-a soptit in cuget ca realitatea este mult mai frumoasa decat varianta din carte. in loc sa fie o catusa, verigheta este in realitate o „coroana” de aur, iar nunta este o festivitate de „incoronare”!

Familia este regatul in care sotul si sotia sunt „rege” si „regina”! Pentru ca nu este practic sa purtam toata ziua cununile pe frunte, oamenii s-au gandit sa faca niste copii mai mici ale lor pe care sa le putem purta intot-deauna pe deget.

Casnicia este locul unde suntem „domn” si „doamna”. in ochii partenerului nostru de viata suntem pe locul intai! Suntem cea mai importanta persoana din lume!

Nu conteaza cum ma privesc ceilalti si nu conteaza cate parale fac in ochii lor. Cand trec pragul casei mele, intru in regatul in care sunt rege, iar la usa ma intampina cu un zambet „regina”!

Sotilor, daca vreti sa fiti tratati ca un rege, tratati-va sotia ca pe o regina!

Faptul ca am un inel in deget; faptul ca port o verigheta    inseana ceva. Am pe ea scris un nume, Daniela, si asta inseamna ca exista pe aici pe aproape cineva care are drept de proprietate asupra mea si asupra careia am drept de proprietate; inseamna ca exista aici cineva cu care sunt „tovaras” pentru tot restul vietii mele; si mai inseamna ca exista un geat al familiei mele in care am o regina si sunt eu insumi rege!
Doamne, ajuta-ne sa traim la inaltimea acestor frumoase realitati!

Manifestarile iubirii

Text: Gal. 5:16-26

Introducere: Diferenta intre familiile crestine si familiile necrestine nu este ceea ce stiu ele, ceea ce fac ele, ci pur si simplu … Duhul Sfint.  Priviti in text descrierea unei situatii in care se manifesta firea paminteasca si priviti apoi spre ceea ce se intimpla acolo unde rodeste Duhul Sfint.
Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8). Este normal ca rodirea Duhului Sfint sa aduca in viata noastra asema-narea cu Dumnezeu. De fapt, „roada” despre care se vorbeste in text este la singular (nu „roadele Duhului Sfint&).  Dupa ce aseaza dragostea in primul plan al rodirii, apostolul Pavel merge mai departe, enu¬merindu-le pe celelalte doar ca pe niste manifestari ale iubirii. Iata-le pe scurt:

(I.) Bucuria sau „taria iubirii”.
Bucuria masoara starea de sanatate a iubirii. Cind te uiti la fata partenerului tau de viata zimbesti? Daca da, atunci iubirea este sanatoasa! Sa facem o proba: cautati in sala cu ochii pe sotul sau sotia dumnezvoastra si uitati-va unul la altul. Care va este prima reactie: bucu¬ria, zimbetul?  Daca nu, iubirea dumneavoastra este bol¬nava.

(II.) Pacea sau „seninatatea iubirii”.
Majoritatea casatoriilor se incheie astazi doar ca niste simple „contracte sociale”. Mirii isi jura doar credinci¬osie unul altuia. Este frumos, inaltator, duios, dar … insuficient. Dupa nunta incepe nelinistea si nesig¬uranta: ma mai iubeste oare? Dar dupa zece ani? Dar dupa 25 de ani, cind nu voi mai fi asa de frumoasa si atragatoare!

Nuntile crestine sint contracte intre cei doi parteneri si Dumnezeu. Casatoria crestina este un act sfint si dumnezeiesc. Fiecare dintre cei doi  parteneri se anga¬jeaza sa respecte un juramint pe care-l dau Domnului!

Aceasta aduce dupa nunta o siguranta a credinciosiei. Iubirea este pastrata in limitele ascultarii de ceea ce am promis in fata Domnului. Gindul divortului nu are ce cauta acolo, caci Dumnezeu uraste despartirea intre soti.

Dragostea produsa de Duhul Sfint nu este doar o flacara mistuitoare a instinctelor, ea este o consacrare a slujirii unul catre celalalt.

(III.) indelunga rabdare sau „rabdarea iubirii”.
Ati vazut ca intotdeauna cind pling copiii altora ne deranjeaza, dar cind pling ai nostrii ne mingiie urechile?

(IV.) Bunatatea sau „caracterul iubirii”.
Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui, spune cartea Proverbelor.

(V.) Facerea de bine sau „comportamentul iubirii.
Cu un asemenea caracter, iubirea nu se poate purta decit intr-ubn asa mod.

(VI.) Credinciosia sau „statornicia iubirii”.

(VII.) Blindetea sau „smerenia iubirii”.
Declaratia de dragoste este un act de umilinta! Este ca si cum ai spune: Sint al tau! Ma poti rani dacva vrei. Fericirea mea este in miinile tatle.
Iubirea este o dependenta de altcineva, iata de ce unii soti nu spun foarte des declaratii de dragoste.

(VIII.) infrinarea poftelor sau „biruinta iubirii”.
Instinctele noastre animalice ne trag inspre egoism si satisfacere de sine. Iubirea este singura forta care ne poate invata restringerea. sacrificiul, cautarea folosului celuilalt. Trupul sotului ii apartine sotiei si trupul sotiei ii apartine sotului. Nu se mai pune problema lui „ce imi place mie”, ci rodim spre „ce ii place lui (sau ei)”.  Poftele ne indeamna sa ne slujim noua insine, iubirea ne indeamna sa slujim celuilalt.

Incheiere: Cine va rodi in gradina fericirii voastre? Firea paminteasca sau Duhul?  Rautatea firii pamintesti a transformat gradina Edenului intr-o pustie cu spini si maracini, cu suferinte si cu conflicte.  Duhul Sfint vrea sa restaureze gradina fericirii. Lasati-L sa rodeasca dupa voia lui Dumnezeu in voi; dati-va Lui din toata inima. Supuneti-va Domnului astazi in consacrare si ascultare si gradina fericirii voastre va fi ca o livada plina de roade gustoase.

Legamintele cununiei

Matei 19:1-10; Geneza 24:49-58

In fata invataturii Domnului Isus despre indestructibilitatea familiei, reactia ucenicilor din Matei 19:10 („Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare”) da pe fata o societate in care divortul era prevalent. Perspectiva de a te trezi in fiecare dimineata in fata aceleiasi femei, sa stai in fiecare zi cu ea la masa, … toata viata … indiferent daca o mai iubesti sau nu … indiferent daca ti-a facut ceva rau … li se pare ucenicilor imposibil de acceptat. Nu uitati, acestia nu erau oamenii cei mai pacatosi ai vremii, ci „alesii”  sa faca parte din grupul evlaviosilor din jurul Domnului Isus!

Se spune ca lumea de astazi se graneste prea repede sa divorteze, ca tinerii nu se prea mai grabesc sa se casatoreasca, dar Solomon avea dreptate: „Ne este nimic nou sub soare!” oamenii de pe vremea Domnului isus erau la fel de pacatosi, la fel de indepartati de planurile si intentiile lui Dumnezeu ca si contemporanii nostri. Isus Christos a venit ca sa „caute si sa salveze” ce era pierdut. Puterea Lui este suficient de mare ca sa-i aduca pe oameni la calea cea buna. Ucenicii Lui de atunci au fost „recuperati” si reasezati pe linia eternitatii. Este randul nostru astazi. Adevarul vrea si poate sa ne faca slobozi.

Parerile noastre au dus la prabusirea noasra si la haosul social contemporan. Voia lui Dumnezeu recupereaza, repara si reaseaza oamenii pe calea hotarata de Creatorul nsotru inca de la inceput: Un barbat, o femeie, o viata intreaga”. Nu este bine ca omul sa fie singur. Am sa-i fac un ajutor potrivit …”

Oricat ar parea de ciudat, la nunta se leaga nu doar un singur legamant, ci mai multe.

I. Legamantul fata de Dumnezeu
„O nevasta buna este un dar de la Domnul” La nunta, fiecare dintre cei doi ACCEPTA darul lui Dumnezeu. Ei declara ca fac „voia lui Dumnezeu cea buna , placuta si desavarsita”. Oricat de rea ar deveni pentru o vreme relatia sau circumstantele dintre cei doi, legamantul farta de Dumnezeu sta in picioare. „Nu te grabi sa faci o juruinta .. nu te pripi!”

Dumnezeu iti spune: „Cred ca tu esti omul potrivit pentru ceea ce vreau Eu sa fac din partenerul tau. Fi instrumentul Meu pentru desavarsirea lui/ei.” Nu obosi, atata vreme cat esti chemat/a sa lucrezi alaturi de Dumnezeu. rasplata ta va fi mare.

Cine ar vrea sa se desparta de un „um al lui Dumnezeu”? Daca ti-ai primit partenerul de la Domnul, fi sigur ca este exact ceea ce iti trebuie tie, fie ca ti se pare sau nu.

II. Legamantul unul fata de celalalt.
In casatorie, dargostea nu este conditionata. ea se daruieste. Mult mai mult decat un sentiment vaporos si evanescent, dragostea este declaratia unei vointe neclintite de a fi si de a face fericit. Daca ti-ai calca legamantul dat celuilalt la nunta, n-ai fi un om demn de incredere nici in celelalte aspecte ale vietii tale.

III. Legamantul fata de familia celuilalt.
In lumea anglo-saxona, ca si in lumea Bibliei, exista o intrebare care se pune in ceremonia nuntii: „Cine da aceasta fata ca sa fie sotie acestui barbat?” Raspunsul vine din partea tatalui care a adus-o la altar: „Mama ei si cu mine”.  Nunta este si o promisiune pe care fiecare dintre cei doi o fac familiei celuilalt. Ei s-au chinuit sa creasca copilul ajuns acum la maturitate. Bineinteles ca nu-l dau usor si nu-l dau oricui! Lor nu le este indiferent ce se va intampla de acum inainte cu copilul lor! Pentru ca o casatorie sa fie „dupa voia Domnului”, ea trebuie sa aibe si acordul parintilor. Dumnezeu ne comunica voia Sa prin intermediul parintilor nostri.

IV. Legamantul dat in fata Bisericii
O nunta nu se face in parc, numai intre cei doi si un popa/preot. Nunta normala se desfasoara in prezenta familiilor si in biserica. Aceasta nu din cauza decorului impunator, ci din cauza ca cei doi crestini fac parte dintr-o comunitate crestina numita Biserica lui Christos. Ce fac cei doi este „legat” de Biserica. O eventuala despartire va fi sanctionata de Biserica cu excluderera celor vinovati.

Cat de stranie este expresia neinteleapta: „Nu se baga nimeni in familia mea!” Nimeni n-ar trebui sa spuna: „E treaba noastra! Numai noi doi suntem afectati si numai noi doi vom hotari ce trebuie sa facem.”

Adevarul este ca nimeni nu traieste pe o insula pustie, ci face parte din marea familie a celor care-l inconjoara. Le uram celor doi sa faca nunta gandindu-se la legamintele pe care le fac astazi: unul cu Dumnezeu, unul cu celalalt, unul cu familia partenerului de viata si unul cu Biserica din care fac parte.

Trei filosofii de viata

(Iosif Serac)

Luca 10:25-37

Intro: Pilda Samariteanului ne prezinta trei filosofii de viata. Ea ne arata limitele „religiei teoretice” ale „formalismului mort” in pretentiile lui nejustificate. Pilda apare ca un raspuns dat la o problema: problema unui „invatator al legii”. Adevarata problema nu era intrebarea Lui, ci viata lui. „Teoria, ca teoria, dar practica ne omoara”.

Dupa ce-i da un test: „Ce citesti in Lege”, Domnul Isus ii da nota „10” la proba teoretica: „Bine ai raspuns” (10:28), pasajul se incheie insa cu o corijenta la proba practica: „Du-te de fa si tu la fel” (10:37).

In comparatie cu multi alti crestini, neoprotestantii evanghelici sunt „toba” de carte cand este vorba de cunoasterea „legii” lui Dumnezeu. Corijentele noastre sunt tot de domeniul practicii. iata de ce, pilda aceasta ne este necesara. fara sa stim, fiecare dintre noi se incadreaza intr-una din categoriile ilustrate de personajele pildei rostite cu atata pricepere de Domnul Isus.  Ea ilustreaza trei filosofii practice de viata:

I. Filosofia HOTULUI
„Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este … tot al meu”. Talharii care l-au jefuit pe nenorocitul din pilda sunt exponentii acestei atitudini de viata. Ei ilustreaza atitudinea poftei firii pamentesti. „Ochii vad, inima cere”. Am vrea sa avem tot ce vedem frumos la altii. pe aceasta se bazeaza succesul „reclamelor”!

II. Filosofia PREOTULUI si LEVITULUI
„Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este al tau”. probabil ca preotul gandea „parohial”, in virtutea sferei lui de responsabilitate. Probabil ca el isi spunea: „Sarmanul om! Bine ca nu mi s-a intamplat mie! Hai sa fug repede din locul acesta!” Aceasta este filosofia practica a multora care zic: „Nu ma tulbura cu problemele tale, am si asa prea multe ale mele …” „Nu pot sa-ti dau nimic pentru „mofturile nevestei tale. Sti ce mofturi are nevasta-mea? …”

Am intalnit um om care mi-a spus care este secretul reusitei in America: „Tu si familia ta!” Uita-i pe ceilalti si nu baga in seama problemele lor. lasa-i sa se descurce singuri! Tu ai drumul tau in viata! Ei il au pe al lor.

Ce bine ne cunostea Domnul isus inima!

III. Filosofia „SAMARITEANULUI”
„Ce-i al tau este si al meu, iar ce-i al meu este si al tau”. Problemele tale sunt si problemele mele, resursele mele sunt si resursele tale. L-a luat pe asinul sau dupa ce i-a uns ranile, l-a dus la han, a platit pentru el si a promis ca va achita toata nota de plata viitoare. Ce extraordinar!

Incheiere: Daca priviti cu atentie, veti observa abilitatea „povestotorului”. La intrebarea Domnului Isus: „Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui cazut intre talhari?”, invatatorul Legii nu poate raspunde: „Samariteanul”, din cauza nationalismului lui evreiesc (evreii ii dispretuiau pe samariteni!). Singurele vorbe care-i ies de pe buze sunt: „Cel care si-a facut mila cu el”.

Ce abila umilire! Domnul Isus ii spune: „Du-te si fa macar ca aceia pe care-i dispretuiesti … In religia adevarata, s-ar prea putea ca ei sa-ti fie cu mult superiori.

Doamne ai mila de noi astazi sa nu devenim astfel de „teoreticieni” care si-au pierdut asemanarea cu Tine! Nu uitati ca „pacatul Sodomei” nu a fost doar homoxexualitatea. Cititi explicatia pedepsei lui Dumnezeu din Ezechiel 19 (mai ales de la 48-63) si veti vedea ca adevarata vinovatie a fost „nepasarea celor bogati fata de problemele si suferintele celor saraci.

Nu uitati ca una din Bisericile din Apocalipsa a devenit sora Sodomei si a fost mustrata de Domnul: „Tu spui: sunt ogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu sti ca (in ochii mei) esti …” (Apoc. 3:17)