PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

Anunțuri

PSALMUL 90

Tonul sumbru al psalmului ne îndeamnă să credem că Moise l-a scris după ce, la Cades-Barnea,  poporul lui Dumnezeu, proaspăt scos din robia egipteană, a refuzat să asculte și să intre în Canaan (Numeri 13-14). Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a anunțat că toți cei peste douăzeci de ani vor muri în pustie în următorii 40 de ani. Nu-i de mirare că Moise s-a rugat: ,,Învață-ne să ne numărăm bine zilele“ (v. 12).

Ne numărăm vârstele în ani, dar este mai înțelept să ne numărăm zilele, pentru că trăim în porții de câte o zi. Viața este scurtă, ca durata unei straje din noapte, ca un vis sau ca iarba care este cosită (vv. 3–6). În tabăra lui Israel, nici un tânăr de douăzeci de ani n-a  mai apucat să ajungă la șaizeci, iar din cei mai în vârstă foarte puțini aveau să mai apuce 80 de ani (v. 10). Toate rătăcirile acelea prin pustie au fost un uriaș marș funerar. În fiecare zi, oamenii mureau ca muștele. Moise trebuie să fi compus cântarea aceasta de jale să fie cântată la toate înmormântările. Vă dați seama cam câte au fost în fiecare zi, dacă în 40 de ani au trebuit să moară aproape un milion de oameni?

Oricum, în perspectiva eternității, oricât ai trăi, viața este foarte scurtă (vv. 1–4). Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca s-o trăiești cu înțelepciune (v. 12) și să te bucuri de ea (vv. 14–15).

Pribegii aceia prin pustie n-au putut realiza nimic. Evreii n-au construit case, n-au întemeiat orașe, n-au ridicat nici măcar o colibă sau un gard … Pustia este săracă. … Au existat însă chiar și în acele condiții lucruri care i-au putut împlini: să facă voia lui Dumnezeu (v. 14; 1 Ioan 2:17), să vadă gloria lui Dumnezeu (v. 16) și să crească în bunăvoința divină (v. 17).

Oricum ai da-o, viața asta rămâne o călătorie printr-un pustiu de unde plecăm cu mâinile goale. Totuși, viața merită trăită dacă avem privilegiul să umblăm împreună cu Dumnezeu.

Psalmul se încheie cu o rugăciune pentru semnificație. Omul are nevoie să înfăptuiască ceva durabil, să lase ceva în urmă, să fie măsurat cu câteva realizări. Numai Dumnezeu ne poate da această împlinire, iar asta numai dacă acceptăm să umblăm în faptele bune pregătite de El mai înainte, ca să umblăm în ele, nu ca să le refuzăm, cu au făcut ei la Cades-Barnea. Țara promisă ne așteaptă!

Tărâmul celor vii

Charles Spurgeon spune despre un om care i-a spus altuia aflat pe moarte: ,,Rămas bun, frate! Nu te voi mai vedea pe tărâmul celor vii!“ Celălalt i-a răsouns: ,,Ba ne vom vedea pe tărâmul celor vii unde merg eu. Aici este țara celor ce mor!“

(Prelucrare după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson.)

CINCI RĂSPUNSURI EXTREM DE IMPORTANTE

www.fundatiaseer.ro

“Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31-35)

Apostolul Pavel pune în pasajul acesta din Romani capitolul 8 cinci întrebări extrem de importante:

1) “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Siguranța prezenței lui Dumnezeu înclină balanța în favoarea ta. Așadar, indiferent cu ce te confrunți astăzi, nu uita: “Dumnezeu este pentru mine.”

2) “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (v. 32) Gândește-te puțin: ți-ar salva Dumnezeu sufletul, ca apoi să te lase să te descurci singur? Se ocupă El doar de nevoile tale veșnice, și nu și de cele pământești? Nu!

3) “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (v. 33). Orice voce acuzatoare, chiar și a ta, nu contează în curțile cerului. Acceptarea lui Dumnezeu este dincolo de orice respingere a oricărei alte persoane – și El te acceptă pentru că te vede “în Hristos.”

4) “Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v. 34) Când acuzatorii se ridică împotriva ta, Domnul Isus, avocatul apărării tale, îi reduce la tăcere. De ce? Pentru că sângele Său te acoperă!

5) “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35) Pavel răspunde la propria sa întrebare: “Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (v. 38-39).

Cunoașterea acestor cinci adevăruri te va ajuta să te bucuri în timpul zilei și să dormi mai bine noaptea!

Prorocia Domnului, prin IEREMIA

Ieremia 2:8-13                                                               Marius Lucan – Calea Crucii, Colton 7/15/2017 am

 

Introducere: Ieremia este cunoscut și ca prorocul lacrimilor, datorită cărții Plângerilor lui Ieremia. El a prorocit timp de 40 de ani în timpul domniei a 5 împărați diferiți: Iosia (17 ani) , Ioahaz (3 luni), Ioiachim (11ani), Iehonia (3 luni) și Ezechia (11ani). Peisajul sau imaginea panoramică spirituală a acelor vremuri era una întunecată, plină de păcate și de problemele derivate din acestea.

Primul capitol arată punerea deoparte a Citește în continuare

… Omul acesta n-a făcut niciun rău.

Luca 23.41

Omul acesta

Tâlharul de pe cruce a recunoscut în lumina lui Dumnezeu nu numai starea sa, ci și pe Acela, care era răstignit în mijloc. Crezând, a devenit conștient de distanța morală mare dintre el și Domnul. Chiar dacă Domnul era răstignit ca un răufăcător, tâlharul n-a văzut nicio vină în El. Dar nu numai atât! “Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Aceste cuvinte le regăsim în mărturia lui Iuda, a lui Pilat și a altora. Iuda Iscarioteanul a mărturisit că a vândut sânge nevinovat. Pilat a mărturisit de asemenea: “Eu nu găsesc nicio vină în El”. Dar cuvintele tâlharului la cruce vorbesc despre desăvârșirea morală a Domnului Isus (Ioan 19.6; Luca 23.41).

Harul i-a dăruit acestui tâlhar credință și lumină:

1. Deși gloria Celui răstignit la mijloc era ascunsă sub smerirea Sa adâncă, totuși tâlharul L-a recunoscut ca Domn;

2. Deși Isus purta numai o cunună de spini, tâlharul i s-a adresat ca împăratul de drept al împărăției;

3. Deși pentru tâlharul de pe cruce nu mai exista nicio scăpare de la moarte, totuși pentru el devenise o realitate faptul că Domnul “va veni în Împărăția Sa”.

Duhul Sfânt a lucrat toate acestea în foarte scurt timp în sufletul tâlharului. El vorbea de parcă L-ar fi cunoscut pe Domnul de mulți ani. În timp ce mulți din jurul Domnului își exprimau batjocura lor, acest om a mărturisit caracterul desăvârșit al Persoanei Domnului Isus: “Omul acesta n-a făcut niciun rău”.

Chemarea la pocăință

Text: Faptele Apostolilor 17:16-34

1. Este făcută de Dumnezeu(vs.30)

– Creatorul lumii(vs.24)
– Dătătorul de viață(vs.25)
– Creatorul omului(vs.26)
– Suveran peste toată creația Sa(vs.26-27)

2. Este făcută tuturor oamenilor (vs.30)

– Celor care nu Îl înțeleg (vs.19)
– Celor care nu Îl înțeleg și doresc să Îl înțeleagă (vs.19,34)
– Celor care nu Îl înțeleg și nu doresc să Îl înțeleagă (vs.32)

3. Este făcută din cauza faptului că există o zi a judecății unde:

– Va judeca cu dreptate (vs.31)
– Cei care nu au vrut să creadă vor fi aruncați în iazul de foc
– Cei care au crezut în El și s-au pocăit, se vor bucura alături de El o veșnicie întreagă

Încheiere: Tu din ce categorie faci parte?

Stoica Timotei

 Ce jug porți tu?

Dumnezeu vorbeşte adesea în Cuvântul Său prin imagini, care pot fi înţelese de oamenii oricărui timp. Mai ales pentru aceia, care nu ştiu să citească sau să scrie, asemenea ilustrări sunt impresionante, pentru că le cunosc din viaţa de zi cu zi.

Jugul este o astfel de imagine. Prin jug se înţelege un obiect din lemn, care se punea pe grumazul animalelor cornute care trăgeau la car sau la plug. De cele mai multe ori se înjugă două animale într-un jug. Şi oamenii folosesc juguri, pentru a purta cu ele poveri.

Jugul ilustrează pe de o parte smerenie/umilinţă şi serviabilitate, pe de altă parte supunere şi subjugare. Fiecare om poartă – de bunăvoie sau nu – unul sau chiar mai multe juguri. Întrebarea este doar ce fel de jug/juguri poartă.

1) Jugul oamenilor

De la căderea în păcat, oamenii se subjugă unii pe alţii. Astfel citim despre Esau şi Iacov: „Cel mai mare va sluji celui mai mic.“ Esau a trebuit să-i slujească lui Iacov. Mai târziu, el a scuturat jugul de pe gâtul lui (Geneza 25.23; 27.40).

După ce Roboam, fiul lui Solomon, a fost făcut împărat, s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii, apoi cu tinerii. Bătrânii l-au sfătuit să slujească poporului ca un rob şi să-i spună cuvinte binevoitoare. Tinerii dimpotrivă i-au recomandat: spune poporului: „Dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru“ (1 Împăraţi 12.6-11). Sfatul tinerilor a fost sfatul oamenilor. Aşa spune şi David pe drept: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui şi să nu cad în mâna omului“ (2 Samuel 24.14). Bănuim ce înseamnă cuvintele poetului în Psalm 66.12: „Ai lăsat oamenii să treacă peste capul nostru“? Sau ce a însemnat pentru Domnul ceea ce spune evanghelistul în cuvintele: „Pe Isus L- a lăsat în voia lor“ (Luca 23.25)? – Şi totuşi există un jug mai aspru:

2) Jugul lui satan şi al păcatului

Sclavia lui Israel în Egipt sub faraon este o imagine izbitoare a sclaviei unui păcătos sub domnia lui satan, care este de la început un ucigaş (Ioan 8.44). La început i-a mers bine lui Israel în ţara Gosen, apoi faraon l-a subjugat (Levitic 26.13). Israeliţii au fost obligaţi să facă multe cărămizi. Un timp au primit paie, apoi au trebuit să le adune şi pe acestea.

Nu cunoaştem aceasta din viaţa noastră? „Mostra“ este gratuită, pentru „livrare“ primim însă factură. Orice patimă se desfăşoară după acest principiu. Sfârşitul acestei sclavii este Citește în continuare