… Omul acesta n-a făcut niciun rău.

Luca 23.41

Omul acesta

Tâlharul de pe cruce a recunoscut în lumina lui Dumnezeu nu numai starea sa, ci și pe Acela, care era răstignit în mijloc. Crezând, a devenit conștient de distanța morală mare dintre el și Domnul. Chiar dacă Domnul era răstignit ca un răufăcător, tâlharul n-a văzut nicio vină în El. Dar nu numai atât! “Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Aceste cuvinte le regăsim în mărturia lui Iuda, a lui Pilat și a altora. Iuda Iscarioteanul a mărturisit că a vândut sânge nevinovat. Pilat a mărturisit de asemenea: “Eu nu găsesc nicio vină în El”. Dar cuvintele tâlharului la cruce vorbesc despre desăvârșirea morală a Domnului Isus (Ioan 19.6; Luca 23.41).

Harul i-a dăruit acestui tâlhar credință și lumină:

1. Deși gloria Celui răstignit la mijloc era ascunsă sub smerirea Sa adâncă, totuși tâlharul L-a recunoscut ca Domn;

2. Deși Isus purta numai o cunună de spini, tâlharul i s-a adresat ca împăratul de drept al împărăției;

3. Deși pentru tâlharul de pe cruce nu mai exista nicio scăpare de la moarte, totuși pentru el devenise o realitate faptul că Domnul “va veni în Împărăția Sa”.

Duhul Sfânt a lucrat toate acestea în foarte scurt timp în sufletul tâlharului. El vorbea de parcă L-ar fi cunoscut pe Domnul de mulți ani. În timp ce mulți din jurul Domnului își exprimau batjocura lor, acest om a mărturisit caracterul desăvârșit al Persoanei Domnului Isus: “Omul acesta n-a făcut niciun rău”.

Chemarea la pocăință

Text: Faptele Apostolilor 17:16-34

1. Este făcută de Dumnezeu(vs.30)

– Creatorul lumii(vs.24)
– Dătătorul de viață(vs.25)
– Creatorul omului(vs.26)
– Suveran peste toată creația Sa(vs.26-27)

2. Este făcută tuturor oamenilor (vs.30)

– Celor care nu Îl înțeleg (vs.19)
– Celor care nu Îl înțeleg și doresc să Îl înțeleagă (vs.19,34)
– Celor care nu Îl înțeleg și nu doresc să Îl înțeleagă (vs.32)

3. Este făcută din cauza faptului că există o zi a judecății unde:

– Va judeca cu dreptate (vs.31)
– Cei care nu au vrut să creadă vor fi aruncați în iazul de foc
– Cei care au crezut în El și s-au pocăit, se vor bucura alături de El o veșnicie întreagă

Încheiere: Tu din ce categorie faci parte?

Stoica Timotei

 Ce jug porți tu?

Dumnezeu vorbeşte adesea în Cuvântul Său prin imagini, care pot fi înţelese de oamenii oricărui timp. Mai ales pentru aceia, care nu ştiu să citească sau să scrie, asemenea ilustrări sunt impresionante, pentru că le cunosc din viaţa de zi cu zi.

Jugul este o astfel de imagine. Prin jug se înţelege un obiect din lemn, care se punea pe grumazul animalelor cornute care trăgeau la car sau la plug. De cele mai multe ori se înjugă două animale într-un jug. Şi oamenii folosesc juguri, pentru a purta cu ele poveri.

Jugul ilustrează pe de o parte smerenie/umilinţă şi serviabilitate, pe de altă parte supunere şi subjugare. Fiecare om poartă – de bunăvoie sau nu – unul sau chiar mai multe juguri. Întrebarea este doar ce fel de jug/juguri poartă.

1) Jugul oamenilor

De la căderea în păcat, oamenii se subjugă unii pe alţii. Astfel citim despre Esau şi Iacov: „Cel mai mare va sluji celui mai mic.“ Esau a trebuit să-i slujească lui Iacov. Mai târziu, el a scuturat jugul de pe gâtul lui (Geneza 25.23; 27.40).

După ce Roboam, fiul lui Solomon, a fost făcut împărat, s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii, apoi cu tinerii. Bătrânii l-au sfătuit să slujească poporului ca un rob şi să-i spună cuvinte binevoitoare. Tinerii dimpotrivă i-au recomandat: spune poporului: „Dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru“ (1 Împăraţi 12.6-11). Sfatul tinerilor a fost sfatul oamenilor. Aşa spune şi David pe drept: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui şi să nu cad în mâna omului“ (2 Samuel 24.14). Bănuim ce înseamnă cuvintele poetului în Psalm 66.12: „Ai lăsat oamenii să treacă peste capul nostru“? Sau ce a însemnat pentru Domnul ceea ce spune evanghelistul în cuvintele: „Pe Isus L- a lăsat în voia lor“ (Luca 23.25)? – Şi totuşi există un jug mai aspru:

2) Jugul lui satan şi al păcatului

Sclavia lui Israel în Egipt sub faraon este o imagine izbitoare a sclaviei unui păcătos sub domnia lui satan, care este de la început un ucigaş (Ioan 8.44). La început i-a mers bine lui Israel în ţara Gosen, apoi faraon l-a subjugat (Levitic 26.13). Israeliţii au fost obligaţi să facă multe cărămizi. Un timp au primit paie, apoi au trebuit să le adune şi pe acestea.

Nu cunoaştem aceasta din viaţa noastră? „Mostra“ este gratuită, pentru „livrare“ primim însă factură. Orice patimă se desfăşoară după acest principiu. Sfârşitul acestei sclavii este Citește în continuare

Anul Nou – Ce măsurăm noi?

 

Text: Luca 13:7-9
Fiecare zi de An Nou este un prilej de bilanț. Există un text foarte bun pentru așa ceva:

Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’
 ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ” (Luca 13:7-9)

Ce măsurăm noi cu măsura ,,anului“?

  1. Măsurăm nevredniciile nerodirii noastre
    – ,,La ce bun să mai cuprindă pământul degeaba …
  2. Măsurăm evaluarea divină, nu evaluările noastre
    – nu coroana bogată și nici statura înaltă, nu verdele odihnitor al frunzelor …
  3. Măsurăm încă o nouă șansă care ni se dă
    – Mijlocitorul își face datoria: ,,Mai lasă-l și anul acesta“
  4. Măsurăm eforturile divine pentru rodirea noastră.
    – Vierul se angajează pentru noi !!! ,,Am să-l sap, am să-i pun gunoi la rădăcină …“

O jertfă întreită

Romani 12:1-8

Introd. – Textul este foarte cunoscut, dar nu îndeajuns de analizat. Apostolul Pavel vorbește despre atitudinea creștinului față de Dumnezeu. După ce a demonstrat în 11 capitole ce a făcut Dumnezeu pentru noi, Pavel încheie cu ceea ce suntem chemați noi să facem pentru El. Răspunsul este: jertfa! O jertfă totală care să includă toată ființa.

  1. Jertfirea trupului – Rom. 12:1
  2. Jertfirea minții – Rom. 12:2-3
  3. Jetfirea duhului – Rom. 12:4-8

Imperativul dragostei

Ce faci cu rănile fraților tăi ?

Text: 1 Cor. 13

 

Apostolul Pavel vorbește despre dragoste uneia din cele mai decăzute din bisericile păstorite de el. Nici nu se putea altfel! Și iată de ce:

Dragostea face parte din triada capitolelor în care apostolul și-a sistematizat teologia. Credința, nădejdea și dragostea apar nu numai în 1 Cor. 13:13, ci și în celelalte epistole. Ele sunt semnul distinctiv al învățăturii lui Pavel. Credința cuprinde tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru salvarea noastră, nădejdea cuprinde tot ce va face Dumnezeu pentru proslăvirea noastră, iar dragostea cuprinde tot ce face Dumnezeu pentru sfințirea/desăvârșirea noastră. Credința este despre trecut, nădejdea este despre viitor, iar dragostea este despre prezent.

Dragostea reprezintă responsabilitatea conlucrării noastre cu Dumnezeu. Pentru ceeea ce a făcut deja sau pentru ceea ce va face Dumnezeu cu noi, responsabilitatea noastră este să Citește în continuare

Descalificarea Marelui Preot Eli

1 Sam. 1 –  4

Introducere: Sistemul religios iudaic era ancorat în Marele Preot. Foarte puțini oameni care au ocupat această funcție au fost la înălțimea ei. Nereușitele lor ne aduce aminte că ne pasc nereușitele noastre. Și nouă ni se spune: ,,Numai purtați-vă într-un chip vrednic de chemarea primită!“ și noi suntem o seminție aleasă, un neam de preoți!

Eli- când ,,bunicel“ nu este suficient în slujirea lui Dumnezeu

Purtarea lui Eli este caracterizată de: incompetență, indiferență și indolență.

Episodul 1: 1 Sam 1 – Vedem cum incompetența lui Eli îl fac să falimenteze ca preot. N-o înțelege pe Ana și, în loc să o admire, o condamnă. Eli nu cunoștea rugîciunea agonizantă.

Episodul 2: 1 Sam. 2 – Vedem cum indiferența lui Eli în fac să falimenteze ca părinte. Nu se putea ca Eli să nu audă despre abuzurile fiilor lui. Mustrarea pe care le-o face este tardivă și superficială.

Episode 3: 1 Sam. 3 – 4  – Vedem cum indolența lui Eli îl fac să falimenteze ca persoană. Figurativ, Eli era în trup ceea ce era și în suflet: o bucată uriașă de slănină, cu ochii tulburi, fără vedere, căzută într-un scaun. (3:2; 4:15, 18). Mustrat de un om al lui Dumnezeu în 2:27, el lasă să treacă vremea indolent și piere într-o cădere din care nu se mai poate scula.

Eu nu svreau să-l distrug pe Eli. Nu-l trimit în fundul iadului! Spun doar că, asemenea lui, și noi putem fi ,,bunicei“, dar insuficient de buni. Dumnezeul nostru merită să fim excelenți în slujirea Lui, cum bine spunea Richard Wurmbrand.

Parțial și la suprafață, Eli a  făcut și lucruri bune: a binecuvântat-o pe Ana, când și-a dat seama ce fel de problemă avea, și-a mustrat fii pentru faptele lor și a preșuit lucrurile sfinte, plângând pierderea chivotului mai mult decât moartea celor doi fii ai săi.

A fost bun, dar insuficient de bun și Dumnezeu a dat de pământ cu el.