Tag Archives: 2 Timotei

Sfinti vremelnici

Text: 2 Timotei
Introd. – La granita dintre Missouri si Ar\ansas se afla o constructie a unei biserici ramase neterminate. Credinciosii din zona au facut-o la jumatatea drumului dintre doua localitati aflate de o parte si de cealalta a granitei. Numele pe care i l-au dat initial a fost: „The Mid[a] Church” (Biserica de la jumatatea drumului. Dupa o vreme, cineva le-a spus sau si-au dat singuri seama ca numele acesta poate fi interpretat si altfel, ceva de genul: „Biserica celor care n-au fost gata sa mearga pana la capat” cu credinta lor. Nu-i de mirare ca au hotarat sa-i schimbe numele.

Exista insa o biserica „a celor care n-au facut decat jumatate de cale” si care s-au lasat apoi de credinta. Numarul lor este mare si s-ar putea pe unii sa-i cunoasteti si voi. Eu am cautat in Biblie si m-am ingrozit de cat de multi au fost cei care nu si-au dus credinta „pana la capat”!

1. Nevasta lui Lot – Luca 17:32
Stiti ca doamna Lot a fost si ea la aceiasi biserica cu domnul Lot? Stiti ca a facut si ea o „profesiune de credinta”? Totusi, ea n-a reusit sa mearga pana la capat. A fost mult mai usor sa o scoti pe doamna Lot sin Sodoma, decat sa scoti Sodoma din doamna Lot! Ea a privit inapoi si privirea aceasta in urma a nenorocit-o: s-a prefacut intr-un stalp de sare. N-o mai cautati! Sarea este topita repede de ploi si din doamna Lot n-a mai ramas nici macar urma. Domnul Isus ne averitizeaza: „Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot!”

2. Esau, fratele lui Iacov
Stiti ca totii copiii lui Israel ar fi trebuit sa se numeasca copiii lui Esau? Ar fi putut si chiar ar fi fost normal sa fie astfel, dar … n-a fost sa fie. Esau a facut pentru o vreme parte din familia care a primit binecuvantarea. Ca intai nascut a avut dreptul sa mosteneasca aceasta binecuvantare, dar in loc s-o faca, Esau a dispretuit-o; a vandut-o pe un … blid de linte. Nici el n-a mers pana la capat. I-a fost foame! Mai tarziu, cand a plans cu amar si cand a regretat a fost „prea tarziu”. Lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocainta sincera. Ela  regretat doar ca a pierdut anumiteb lucruri din viata aceasta. Stiti ce scrie in epistola catre Evrei despre Esau:

„Vegheaþi sa nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de întai nascut. Sªtiþi ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17).

3. imparatul Agripa.
Apostolul Pavel stia ca imparatul Agripa apucase pe drumul credintei. Lucrurile acestea nu pot fi tinute ascunse si oamenii din jur vorbeau cu simpatie de interesul pe care-l purta Agripa profetiilor din Biblie. Stiind aceasta, Pavel i-a vorbit cu indrazneala:
” Iata de ce au pus Iudeii mana pe mine în Templu, si au cautat sa ma omoare. Dar, mulþumita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas în viaþa pana în ziua aceasta; si am marturisit înaintea celor mici si celor mari, fara sa ma departez cu nimic de la ce au spus proorocii si Moise ca are sa se întample: si anume, ca Hristosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va fi cel dintai din învierea morþilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor” (Fapte 26:21-23).
„Pe cand vorbea el astfel ca sa se apere, Festus a zis cu glas tare: IPavele, esti nebun! Învaþatura ta cea multa te face sa dai în nebunie.”
„Nu sunt nebun, prea alesule Festusi, a raspuns Pavel, idimpotriva, rostesc cuvinte adevarate si chibzuite. Împaratul stie aceste lucruri, si de aceea îi vorbesc cu îndrazneala, caci sunt încredinþat ca nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindca nu s-au petrecut într-un colþ! Crezi tu în Prooroci, împarate Agripa? ªtiu ca crezi.”
ªi Agripa a zis lui Pavel: ICurand mai vrei tu sa ma îndupleci sa ma fac crestin!i
IFie curand, fie tarziui, a raspuns Pavel, isa dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toþi cei ce ma asculta astazi, sa fiþi asa cum sunt eu, afara de lanþurile acestea.” Împaratul, dregatorul, Berenice si toþi cei ce sedeau împreuna cu ei, s-au sculat. – Fapte 2624-30)
Pavel i-a vestit lui Agripa Evanghelia mantuirii, dar Agripa n-a vrut sa mearga chiar asa de departe. El a preferat doar putin amuzament, putina curiozitate, a cochetat doar pentru o vreme cu crestinismul.

4. Iuda, unul din cei doisprezece.
Iuda este omul care a tradat nadejdea unor parinti care i-au dat un nume bun. in traducere, Iuda inseamna „lauda”. De la Iuda incoace insa, nimeni nu se mai gandeste la „lauda” cand rosteste numele lui Iuda. Numele lui a ajuns sinomin cu „tradarea” si cu „vanzarea”. Iuda a fost printre cei dintai care au crezut in Christos si a ajuns chiar sa intre in numarul celor doisprezece ucenici ai Domnului.
Iuda n-a mers insa pana la capat. El s-a intors din drum ca sa vorbeasca cu dusmanii lui Isus si sa vada ce poate castiga de pe urma Nazarineanului.
Mai tarziu, atunci cand si-a dat seama de greseala monumentala pe care tocmai o facuse, cand a venit sa dea banii inapoi marilor preoti, nici lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocainta. Undeva pe acolo, prins si batjocorit, mai era in viata Cel pe care-L vanduse. Dar Iuda nu s-a dus sa-l caute, nu si-a cerut iertare de la Cel care ar fi putu sa-l ierte. S-a oprit la jumatatea drumlui si aceasta a fost pierzarea lui …

5. Dima, ucenicul lui Pavel.
Fratele Ioanid, intr-una din poeziile lui, il numeste pe Dima „un sfant vremelnic”. De acolo am luat si eu titlul acestei predici. Dima a mers si el cu apostolul Pavel si a semanat vesnicia in inimile oamenilor. Dar samanta data altora n-a prins radacini si in inima lui. Dima a mers cu Pavel si cu Domnul doar pana intr-o buna zi, cand a hotarat sa se intoarca din drum. „Dragostea pentru lumea de acum” l-a biruit:
„Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit, si a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10).
Greseala lui Dima a fost ca a incercat zadarnic o vreme sa le impace pe amandoua: dragostea de Dumnezeu cu dragostea pentru l;umea de acum. Nu se poate sa-L ai pe Dumnezeu daca nun te lepezi de Satan. Nu poti sa mergi catre cer, decat daca vrei din toata inima sa te indepartezi in fiecare zi de viata de pe pamantul acesta. Dima era cu trupul in Biserica, dar cu inima si cu mintea era pe afara, in lume, la bucuriile de o clipa ale pacatului”.

incheiere: Biserica celor de la jumatatea caii este foarte incapatoare! Multi oameni din toate timpurile si-au facut obicei sa mearga la ea. Nu cumva esti si tu unul din ei?

Reclame

Copyright in Teologie?

24 05 2007

M-a intalnit deunazi un prieten pe care nu-l cunosteam. A venit la mine cu un zambet mare pe buze si mi-a spus: Dumnezeu sa va binecuvinteze, frate Daniel. Mi-a placut tare mult ce ati scris pe Internet in problema aceea cu “plagiatul”. Am tiparit-o si am pus-o la “pastrare”. Am trimis-o la mai toti cunoscutii mei.” I-am multumit pentru apreciere. Despre ce era vorba?

Prin Martie 2007, pe Internet au inceput sa circule niste scrisori inveninate care cautau sa arunce cu noroi in cei care se straduiau sa intocmeasca un sistem de invatamant teologic in Romania. “nvinuirea era cu precadere de “plagiat”, dar ea se dovedea a fi doar un prilej pentru achitarea unor polite de dusmanie personala sau de grup. Dupa o noapte de nesomn, am pus in circulatie urmatorul mesaj:

Dragii mei
Toti gresim, in multe feluri. Exista insa greseli evitabile, care facute cu buna stiinta si repetate sistematic nu mai pot fi considerate greseli, ci o exprimare a rautatii.
Am fost la Corint si am vazut ruinele de acolo. N-am gasim insa si o biserica. Nu mai exista nici in Galatia de altadata. Se pare ca n-au tinut seama de avertismentul lui Pavel:

Galateni 5:13 Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste.
14 Caci toata legea se cuprinde intr-o singura porunca: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii.
16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub lege.
19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.

Exista ocazii cand am avea dreptate sa fim rai, dar niciodata n-avem “DREPTUL” sa fim asa.
Asist de cateva saptamani la o sinucidere colectiva a unora care si-au facut interese personale sau de grup.
Refuz sa ma fac partas si va rog sa incetati acest schimb de mesaje publice (oare ce a mai ramas din “du-te la fratele tau, mai ia pe cineva cu tine”, etc. ?).

Probabil ca ati observat ca refuz sa multimplic aceste mesaje si sa le dau drumul pe lista Roboam_visitors.
Il rog mai ales pe cel ce sta in spatele adresei (…..) sa ma stearga de pe orice lista a dumnealui si sa nu-mi mai trimita gunoaiele editate acolo. II admir pe gunoierii care colecteaza resturile infectioase pentru a feri societatea de ele, depunandu-le la o groapa a izolarii, nu pe aceia care le iau de la groapa ca sa ni le puna in pragul casei.
II voi admira pe aceia care nu vor raspunde la batjocora cu batjocora. II voi respecta pe cei care au puterea sa binecuvinteze atunci cand sunt blestemati si sa iubeasca atunci cand sunt vorbiti de rau.
Ma voi alatura cu placere acelora care renunta procesul de “rinocerizare” a baptistilor romani. Iar pe cei care au parasit aceasta familie crestina ii rog sa “nu priveasca inapoi cu manie”. Lasati-ne sa ne vindecam singuri.

In ce priveste problema “imprumuturilor” de la altii, in afara lui Dumnezeu, care isi inspira copiii, nu stiu pe nimeni care sa poata pretinde ca are “drepturi de autor”. Sa ma explic:

1. Cand da portretul unui “teolog” dupa inima Lui, la sfarsitul pildelor din Matei 13, Domnul Isus il defineste astfel:
“De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi.”

Acestea sunt cele doua dimensiuni ale lucrarii noastre: sa scoatem pentru negot ceea ce am invatat de la altii (lucrurile vechi) si ceea ce ne inspira personal Dumnezeu (lucrurile noi).

2. Biblia, fara sa vorbeasca despre plagiatura, contine pasaje paralele aproape identice in cartile unor autori diferiti.

Mai toti stim ca Isaia 2:2-4 apare verbatum in Mica 4:1-3 (… muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte … toate Neamurile se vor duce cu gramada la el, etc. Din sabiile lor isui vor fauri fiare de plug … si nu vor mai invata razboiul. )

3. Metoda pedagogica a lui Pavel a fost incurajarea “preluarii de invatatura” nu ORIGINALITATEA:

“Si ce ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la Citește în continuare

Sacru si Sacramental

13 06 2007

Introducere:

De curind, in dorinta de a stabili un dialog intre reprezentantii Bisericii istorice romane ortodoxe si “noii venitii” neoprotestanti, cineva m-a rugat sa cladesc un capat de pod pe care sa putem incepe o discutie. Cererea s-a suprapus cu o rugaminte a unui frate baptist nemultumit cu atmosfera de “distractii” din Biserica de a-i defini conceptul de “sacru” in caracterizarea Bisericii. Am citit citeva lucrari si am asternut pe hirtie un scurt “cuvint introductiv” la o discutie pe care cititorii acestor rinduri o pot face mai larga si mai interesanta. Va invit deci la lectura si la … complectari.

1. Caracterul sacru al Bisericii
se manifesta in citeva aspecte distincte.
Biserica este “sacra” (in sensul de colectivitate pusa de o parte pentru Dumnezeu) prin:

– alegerea ei in Christos
– comportamentul ei deosebit de al lumii
– atitudinea ei de respect in relatiile cu divinitatea din timpul serviciilor de inchinaciune.

2. Aspectul “sacru” al serviciilor de inchinare.

Probabil ca cel mai semnificativ aspect al Bisericii “sacre” este atitudinea membrilor ei atunci cind se afla in comunitatea celor care se inchina lui Dumnezeu. Biserica primelor veacuri a avut de ales intre doi termeni din limba greaca care descriu specificul slujirii din Biserica.

a. Primul termen este “litughia” si se refera la slujirea celor prezenti inaintea lui Dumnezeu (tot ce se face este pentru Dumnezeu).

b. Al doilea termen este “latreia” si se refera la slujirea celor prezenti fata de cei prezenti (tot ce se face este pentru binele si multumirea oamenilor prezenti, “entretaiment”).

Este clar din istoria Bisericii ca, timp de secole, Biserica a avut “slujbe liturghice”, unele dintre ele desfasurate chiar la miezul noptii, in absenta multimii, dar in plinatatea prezentei lui Dumnezeu.

Intr-o disputa cu reprezentantii protestanti si neoprotestanti, un reprezentant al Bisericiii istorice traditioanale a spus: “Cred ca diferenta dintre noi se vede cel mai bine in pozitia pe care o ocupa preotul in timpul slujbei dumnezeiesti. La noi preotul slujeste cu fata spre Dumnezeu (altar) si cu spatele spre oameni, la domniile voastre, preotul serveste cu fata spre oameni si cu spatele spre Dumnezeu (locul altarului).”

In aspectul liturgic, activitatea preotului este indreptata spre Dumnezeu. Oficiantul este un intermediar care-i duce pe oameni la Dumnezeu (de aici aspectul de solemnitate celesta, de iesire din lumea cotidiana, de atemporal, de transcendenta).
Spre deosebire de preotii istorici, predicatorii neoprotestanti activeaza preponderent spre oameni cautind sa-i duca pe ei la Dumnezeu (de aici aspectul de evanghelizare, de chemare la credinta si la pocainta).

Necazul cu ambele feluri de slujire este ca amindoua pot degenera in formalism sau in mahalagism.
“Scarul” din atmosfera Bisericii istorice poate fi atit de lipsit de preocuparea pentru cei prezenti incit Biserica poate tolera forme aberante, ca anii in care liturghia s-a rostit in Romania in limba slavona, total neinteleasa de cei prezenti la slujbele Bisericii. In astfel de cazuri, oamenii resimt doar o frica pagina, geamana cu sentimentul religios din toate religiile lumii.

“Sacrul” protestant preocupat excesiv de ceea ce simt oamenii poate degenera si el in spectacole de amuzament sau distractii ieftine, la care nu este chiar asa de sigur ca participa si Dumnezeu. Stacheta admisibilului este coborita foarte jos din dorinta de a acomoda toti noi venitii si a le inlesni sa se simta “ca acasa”. Se uita ca acest “ca acasa” trebuie sa insemne in ultima instanta “ca acasa la Dumnezeu”!

Unde se poate trage linia dintre admisibil si inadmisibil? Cum sa reusim sa tinem in balans si cinstirea lui Dumnezeu (”worship”) si bucuria oamenilor (”partasia”) ?
Cred ca aici este rolul si responsabilitatea celor care sunt asezati in fruntea Bisericii. Vai de cei ce fac ce place poporului si uita de placerea Domnului! La fel de vai si pentru aceia care umbla asa de sus cu capul prin nori, ca nu mai au picioarele pe pamint!

Eu marturisesc nevrednicia si nepriceperea cu care am trecut de multe ori peste linia aceasta fina de demarcatie. Ma pocaiesc pentru ocaziile cind L-am uitat pe Dumnezeu cautind sa plac oamenilor, si de ocaziile in care, mindru in spiritualitatea mea, i-am dispretuit pe cei din jurul meu.

Manualul slujitorului

1 Timotei

1. Temelia lucrarii este caracterul – nu abilitatile profesionale.

2. Natura lucrarii este sa slujesti altora – nu sa fi slujit.

3. Motivatia lucrarii este dragostea – nu puterea sau banii.

4. Adevarata masura a slujirii este sacrificiul – nu succesul.

5. Autoritatea lucrarii este supunerea fata de Dumnezeu – nu pretentiile personale.

6. Scopul lucrarii este glorificarea lui Dumnezeu – nu slava noastra.

7. Resursele lucrarii sunt studiul si rugaciunea – nu un manual de marcheting si increderea in sine.

8. Persectiva lucrarii este crestere –  care ar trebui sa fie in maturitatea nu in numarul membrilor.

9. Puterea lucrarii este Duhul Sfant – nu sunt programele perfecte.

10. Modelul lucrarii este Domnul isus – nu o corporatie sau un om.

11. (Rasplata lucrarii este ceea ce vom putea pune la picioarele Domnului – nu ceea ce putem pune pe fruntea noastra.  – DB)
– Warren W. Wiersbe

Trei puncte de sprijin in clipa mortii

2 Timotei 4:6-8

Introducere: In fiecare zi, noi ne cladim trecutul, adunind o suma de fapte cu care vom sta fata in fata in ziua judecatii.

(I.) O stare spirituala sanatoasa.
Pavel spune: „Eu sint gata …” Lumea se framinta pentru sanatatea fizica, dar aceasta nu ne poate ajuta in vesnicie! Numai sanatatea spirituala ne poate da un sprijin la trecrea „dincolo”. Poti si tu spune ca si Pavel: „Eu sint gata!”
„Israele, pregateste-te sa te intilnesti cu Dumnezeul tau”.

(II.) Un trecut rezolvat care da pacea.
Pavel spune: „Am sfirsit…” Ce bine este sa sti ca ti-ai incheiat toate socotelile cu lumea. Frate, nu te lasa prins de prea multe lucruri! Nu spune lucruri pe care nu ai vrea sa fi gasit spunind cind va veni Isus. Nu face lucrruri in care n-ai vrea sa fi gasit in clipa cind Isus va veni. Nu te duce in locuri in care n-ai vrea sa fi gasit, cind Isus va veni.

(III.) O anticipare vizionara a bucuriei vesnice.
Pavel spune: „Ma asteapta…”
„Ginditi-va la lucrurile de sus”. Nimic nu ne ajuta sa ne despartim mai usor de lumea aceasta decit staruinta in meditatie asupra „locasului ceresc” pregatit de Dumnezeu pentru noi. Toate cele de aici sint gunoaie in comparatie cu „lucrurile pe care le-a pregatiot Dunezeu pentru noi”.

Incheiere: Si pentru tine se apropie clipa mortii. Cum stai cu pregatirea? Esti gata?