Tag Archives: Luca

Semnele Domnului Isus

I. Semnul nașterii – Luca 2:8.

Iată semnul intruparii au fost scutecele. S-a făcut la fel ca noi. Toți copiii de la cei din palat pana la cei din coliba au acest lucru comun, au purtat scutece.

II. Semnul răstignirii – Ioan 20:24.

El ne vorbește despre Toma care a cerut sa vada semnele rastignirii.

III. Semnul ingroparii   Mar. 22:38

Iosif din Arimatea l-a pus in mormantul lui. Semnul lui Iona care a stat in chit gimp de trei zile.

IV. Semnul invierii stricati Templar Acesta si in trei zile si il voi ziti la loc.  Dat cu ocazia curatirii Templului.

V. Semnul   Sfârșitului – Mat. 24:1-3.

Semnul revenirii Tale și al sfârșitului veacului. Este vestirea Evangheliei pana la marginile pământului. (Mat. 24:14)

VI. Semnul generațiilor de urmașii – Luca 2: 25-35. Semn care perpetuează și autentifica apartenența la Christos este împotrivirea față de El.

VII.    Semnele suferințelor. – Gal. 6:14-17 – Semnul

Roșca, Florian Damian, Liviu Puraci, Iosif  ,

Dovezile Hristosului Înviat

by Godja Daniel

Învierea lui Isus Hristos cel răstignit este momentul decisiv al relatărilor Noului Testament și miezul credinței creștine. Întregul Nou Testament a fost scris în cadrul și din perspectiva învierii lui Isus din morți. Fără credința că Isus cel răstignit este viu, Biserica creștină nu ar fi ajuns niciodată să existe și nici nu am fi avut scrierile Noului Testament. Apariția mișcării creștine poate fi explicată corect numai într-un singur mod, anume că urmașii lui Isus L-au văzut personal pe Domnul cel înviat și au considerat învierea Lui din mormânt drept dovadă convingătoare că El este într-adevăr Mesia cel promis în Vechiul Testament.

Există 6 dovezi clare cu privire la Învierea Domnului Isus din morți:

1. Mormântul gol:

Această dovadă este incontestabilă. Atât ucenicii cât și Consiliul evreiesc au recunoscut faptul că mormântul este gol. Dacă nu ar fi fost așa, opoziția ar fi putut fără probleme să arate tuturor că Isus se află în mormânt și ar fi închis gura Bisericii primare pentru totdeauna. Însă chiar ei recunosc că mormântul a fost gol.

Problema apare în justificarea de opinie a celor 2 tabere cu privire la mormântul gol. Ucenicii au susținut că Isus a înviat din morți, iar pe de cealaltă parte, preoții cei mai de seamă au dat vina pe ucenici că ar fi intrat ilegal în mormânt și i-au acuzat de îndepărtarea trupului neînsuflețit.

Urmărind motivația, scopul și consecințele ambelor tabere reiese clar faptul că doar o tabără ar fi avut de câștigat dacă trupul ar fi fost cu adevărat furat și aceștia nu sunt ucenicii. Deși practic ar fi fost imposibil să se apropie de mormânt și să fure trupul din cauza gărzii militare romane care păzea mormântul sigilat cu o pecete romană, să punem totuși în ipoteză că s-ar fi întâmplat acest lucru și ucenicii ar fi furat trupul Domnului Isus. L-au furat și au început să mintă toți cu privire la învierea Lui, ca mai apoi să fie decapitați unul câte unul pentru această minciună grosolană? Pentru că viața ucenicilor s-a sfârșit prin decapitare pentru credința și mărturisirea lor cu privire la această „minciună.” Dacă nici argumentul pierderii vieții lor din cauza unei minciuni de care ar fi putut să se dezică și să fie iertați și lăsați să trăiască nu este un argument suficient, atunci nu știu ce altceva ar fi suficient să deschidă o minte în privința aceasta.

Un alt amănunt care ar trebui luat în considerare, este că dacă apostolii și urmașii lor ar fi inventat istoria mormântului gol pentru scopuri apologetice, cu greu ar mai fi afirmat ei, așa cum o fac în cele patru Evanghelii, că descoperirea a fost făcută de femei, fiindcă mărturia femeilor nu era acceptată într-un tribunal evreiesc. Pe de cealaltă parte, este clar că opoziția a avut de câștigat temporar, dar și în vederea viitorului dacă această teorie ar fi avut succes. Menținerea legii și poziției în care se aflau negând că El este Mesia, pentru că ei cunoșteau faptul că Mesia trebuie să moară și să învie a treia zi după Scriptură. Nu și-ar fi pierdut enoriașii care s-au îndreptat spre creștinism plecând din iudaism.

În orice caz, dovada mormântului gol este fascinantă pentru că de la reprezentanții pregătiți tehnic ai Sanhedrinului evreiesc, de la garda militară care înconjura și păzea în mod oficial mormântul lui Isus cel răstignit și îngropat – de la ei, Dumnezeul istoriei, în providența Lui divină, a obținut mărturisirea candidă, fără rezerve și recunoașterea deschisă a faptului că mormântul era gol.

2. Forma învelitorilor din pânză:

Când Ioan a intrat în mormânt „a văzut și a crezut” (Ioan 20:8). Ioan a văzut învelitorile din pânză care păstrau încă forma trupului, iar ștergarul cu care fusese învelit capul era „făcut sul și pus într-un alt loc sigur” (Ioan 20:7). Ioan a știut că nimeni nu putea să fi scos trupul din fâșiile de pânză și să fii pus la loc fâșiile pentru a păstra forma inițială a trupului.

Există o singură explicație: Isus a trecut prin învelitoarele de pânză. Isus a trecut prin ele iar fâșiile de pânză au rămas intacte.

Concluzia este că avem artiști care sunt niște teologi slabi și adesea tablouri frumos pictate descriu greșit scenele biblice. Un tablou cunoscut al învierii prezintă fâșiile de pânză frumos așezate la marginea lespedei. Acea ilustrație nu spune nimic despre înviere și cu siguranță nu reflectă emoția de la mormânt pe care au simțit-o atât Petru, cât și Ioan când au văzut și dintr-o dată au crezut.

3. Aparițiile de după înviere:

Domnul înviat a fost văzut de mulți oameni în timpul celor patruzeci de zile care au urmat. Printre ei erau femeile credincioase de la mormânt, cei doi de pe drumul Emausului, Petru, cei doisprezece, cinci sute de credincioși deodată, Iacov și Pavel (Matei 28:1-10; Luca 24: 13-35; 1 Corinteni 15:5-8). Acei martori au fost o mărturie importantă pentru veridicitatea învierii. Arătările de după înviere ale Domnului Isus lui Pavel și Ioan sunt consemnate în Fapte și Apocalipsa.

4. Transformarea ucenicilor:

Ucenicii știau că Hristos murise și erau sceptici la început cu privire la învierea Sa, dar când L-au văzut, au fost complet schimbați. Petru din Fapte 2 este destul de diferit de Petru din Ioan 19. Cunoașterea învierii l-a schimbat pe Petru. Pavel care din cel mai mare prigonitor al bisericii ajunge cel mai mare misionar datorită faptului că Isus după înviere i s-a arătat și l-a transformat într-un mod complet.

5. Respectarea primei zile din săptămână:

Duminica este prima zi a săptămânii pe care ucenicii au sărbătorit-0 în cinstea Domnului întâlnindu-se imediat în amintirea învierii lui Isus (Ioan 20:26; Fapte 20:7; 1 Corinteni 16:2, Apocalipsa 1:10). Fără să fiu răutăcios dar acest punct are în vedere dovada învierii, nu discuții inutile despre „sabat și ziua de odihnă, sâmbătă sau duminică”.

6. Existența bisericii:

Existența bisericii depinde de faptul învierii. Biserica primară creștea tocmai prin această doctrină (Fapte: 2:24-32; 3:15; 4:2).  Faptul că de atunci și până acum biserica lui Hristos are continuitate, arată clar faptul că există un popor ales de Dumnezeu care nu ar fi existat astăzi fără învierea lui Isus Hristos.

În concluzie, învierea lui Hristos este dovedită de aceste realități incontestabile și pot spune în urma transformării de care și eu am avut parte, Hristos a Înviat!

Vă recomand tuturor credincioșilor să vă salutați prietenii cu acest articol.

Autor: Godja Daniel

Citește în continuare

Mulțumirea spre mântuire

Luca 17:11-19

Ziua Mulțumiri din America n-ar trebui să fie o excepție, ci o sărbătoare de fiecare zi. Oricum, ea ne dă ocazia unor predici pe tema mulțumirii. Anul acesta m-au uitat iar spre întâmplarea cu ,,cei zece leproși“.

I. Zece oameni solitari în tragedie

Iudeii nu aveau nici un fe de legături cu samariteni, dar în grupul leproșilor, diferenșele de naștere dispăruseră sub povara bolii teribile care-i scosese din tiparele celor vii și-i plasase sub amenințarea unei morții teribile. Cei zece sunt solidari în suferință, solidari în deliberare, solidari în decizie și solidari în cererea lor. Acel ,,Ai milă DE NOI“, exclude preferențialismul egoist al lui ,,Ai milă de mine, nu de el, Doamne!“

II. Nouă oameni vindecați

Nouă iudei vindecați s-au dus să se arate preoților ca să primească certificatul ,,curățirii“ lor, necesar pentru reintegrarea în societate și pentru întoarcerea la viața normală de familie. Cuprinși de euforia bucuriei, cei nouă L-au uitat pe Cel care-i vindecase, pe Cel de la care ceruseră vindecarea, pe Cel pe care veniseră să-l vadă cu problema lor.Ei s-au întâlnit cu Templul lui Dumnezeu și cu preoții lui Dumnezeu, dar au ratat întâlnirea cu Dumnezeu în Christos!

III. Un om mântuit

Veți spune că samariteanul acesta nu s-a putut duce, oricum, la preoții de la templu pentru că n-avea voie … S-ar putea să aveți dreptate în parte, dar eu cred că am face bine să aruncăm o privire mai atentă asura lui.
,,S-a întors slăvind pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17:15) marchează o înțelegere profundă a vindecării, o măsurare corectă a harului dat unuia care nu avea dreptul, o recunoștință fără margini care dă pe afară din preaplinul inimi.
,,S-a runcat cu fața la pământ înaintea lui Isus și i-a mulțumit“ (Luca 17:16) marchează o atitudine de adânc respect și de recunoaștere a dumnezeiri. Minunea a avut un izvor divin și samariteanul a recunoscut că Isus Christos a fost izvorul ei. Samariteanul a revenit să se întâlnească cu Dumnezeul care l-a vindecat. Recunoștința credinței lui i-a adus mult mai mult decât vindecarea; i-a adus salvarea veșnică a sufletului. Unde este Isus  este Sfânta Sfintelor lui Dumnezeu! De aceea s-a aruncat omul acesta cu fața la pământ.

Suntem toți în aceeași barcă din cauza păcatelor noastre și suntem tratați la fel de dragostea izbăvitoare a Domnului Isus, dar nu suntem la fel în ceea ce facem după ce am primit salvarea de la Dumnezeu. Unii uităm de El și ne cufundăm în bucurile de moment ale clipei. Și când te gândești că eternitatea stă lângă noi, ca o ușă, și ne așteaptă …

 

Ce a învățat bogatul ajuns în iad?

Luca 16:19-31

Introducere: Ca răspuns la batjocora fariseilor, care rtocmai auziseră pilda ispravnicului necredincios, Domnul Isus face două lucruri: îi mustră pe față și le spune pilda bogatului nemilostiv. Semnificația pildei este clară: anumiți oameni vor învăță până la urmă, dar pentru ei va fi prea târziu.

  1. Că este frate cu săracul. „Părinte Avraame …” v. 24

  2. Că are nevoie de Lazăr!

  3. Că nu se poate trece din rai în iad sau invers.

  4. Că frații lui au nevoie de Evanghelie

  5. Că mântuirea este doar pe pământ

  6. Că necredința se vede în lucrurile mici „Dacă nu ascultă … nu vor asculta …” v.31

Ce n-a știut bogatul ajuns în iad?

Luca 16:19-31

Introducere:

  1. Că sufletul nu mănâncă și nu bea. Noi nu suntem un trup care are și suflet, ci suntem un suflet care sălășluiește temporar într-un trup.

  2. Că nu are mult timp.

  3. Că Dumnezeu este stăpân peste suflarea lui

  4. Că va da socoteală de ce afăcut.

 

 

 

Trei afirmații categorice

Luca 4:16-30

Introducere: Uneori realitațile vorbesc mai tare decât vorbele, trebuie numai să ai ochi și să vezi! Iată tre adevăruri clare din această întâmplare petrecută în Nazaret.

  1. Nu există coincidențe!

I-au dat să citească cartea, după tradiția citirii la rând din sinagogă, și „s-a întâmplat” ca tocmai pasajul acesta din Isaia să fie partea din sabatula acela!

De fapt, Domnul Isus a știut că nimic nu este la întâmplare, ci că totul face parte dintr-un plan minuțios și prestabilit. Vezi întâmplarea cu măgărușul, vezi cuvintele „pietrele vor striga”, vezi semnul pentru identificarea locului în care să-I pregătească paștele, vezi „ceasul” despre care vorbește în câteva locuri evanghelistul Ioan.

* „Coincidența” – O minune în care Dumnezeu preferă să rămână anonim.

  1. Nu există condamnare … pentru cei ce-L primesc pe Isus!

Spre mirarea tuturor, Isus se oprește din citit la mijlocul frazei, refuzând să citească și expreisa „ … și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru” din Isaia 61:2. Nu este de mirare că „toți  cei ce erau în Sinagogă aveau privirile îndreptate spre El” (Luca 4:20).

„Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit” (Luca 4:21) este un altfel de a spune: „Decamdată, până aici! N-a venit vremea lui „mai departe”.

Prima venire a Domnului Isus a inaugurat o perioadă de har pentru omenire. „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!” Ce situație de excepție! Ce șansă extraordinară!

  1. Nu există scuze!

Continuarea pasajului ne arată trecerea de la uimire și admirație, la porniri ucigașe.

Motivația indignării lor a fost că-L cunoșteau, că știau familia Lui, etc. Din cuvintele Domnului Isus reiese clar că astfel de scuze nu stau în picioare. Nimeni, de fapt, nu are scuze să nu primească mântuirea și harul adus de Christos. Și totuși, mulți o fac! Spre paguba lor și spre pierzarea lor veșnică!

Încheiere: Cum stai tu în fața acestor adevăruri?

Un samaritean mulțumitor și nouă evrei memântuiți

De Thanksgiving, Doru Brezoi, unul din presbiterii de la Bethel, ne-a vorbit iar despre cei zece leproși vindecați de Domnul Isus și de acel unul singur care s-a întors să-I mulțumească (Luca 17:11-19). Este o întâmplare „pe muchie de cuțit“, petrecută pe când Domnul Isus se suia la Ierusalim „printre Samaria și Galilea“.

Domnul le spusese: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!“ (v.14)

În mod tradițional, între iudei și samariteni nu existau legături sociale. Aduceți-vă aminte că femeia samariteancă s-a mirat că Domnul Isus, un iudeu, cere să bea apă de la ea (Ioan 41-9). Samaritenii erau un fel de „paria“ ai celor din Israel. Totuși, Luca ne spune că între cei zece leproși era și un samaritean. Mizeria a nivelat deosebirile tradiționale și leproșii au putut sta împreună. Ce s-a întâmplat însă la vindecare?

Nouă leproși s-au dus în calea lor și doar samariteanul s-a întors la Isus, ca să-i mulțumească. M-am întrebat pentru prima dată, când Citește în continuare

Ce înseamnă o căsătorie bună?

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)

Ideea că o căsnicie poate fi perfectă ne induce în eroare și ne provoacă deziluzii… practic, ne pregătește s-o abandonăm, atunci când fantezia se ciocnește cu realitatea. Lucrul acesta se întâmplă frecvent!

Numai când accepți adevărul că oamenii sunt slabi, nestatornici și dezamăgitori – și că tu faci parte dintre ei – vei putea afla fericirea de lungă durată în căsnicie. Așadar, în câteva ediții la rând, analizăm împreună câteva concepții greșite despre căsnicie. Citește în continuare

Ce ne spun genealogiile Domnului Isus ?

Wes Bonda

Matei 1. 1-17   Luca 3. 23-38

Genealogiile prezentate însumează câteva lecții atât de necesare fiecărui om și creștin totodată ! Matei scrie pt. iudei și merge până la Avraam acoperând 2000 de ani dovedind că Domnul Isus e un adevărat iudeu . Luca merge până la Adam acoperând 4000 de ani dovedind neamurilor că Domnul Isus e Salvatorul întregii umanități și aparține umanității ce-și are rădăcina în Dumnezeu -Creatorul omului . Gen.1.26-27  F.Ap.17.26

L1.  Nu există reîncarnare , fiecare om e unic.Domnul Isus nu a fost reîncarnarea vreunui strămoș ci Cuvântul întrupat Ioan 1.14

L2.  Caracterul Domnului nu e moștenire de la strămoși  Iov 14.4 ; Col.2.9

L3.  Lanțul se întrerupe la Domnul Isus . El aduce un nou har pt. omenire : calitatea de copil a lui Dumnezeu ,membru al Împărăției Sale . Ioan 1.12-13; 1Ioan 3.1-2 Mat.12.50

L4.  Gloria Domnului Isus a eclipsat toată slava precedesorilor – Avraam, David, Solomon. El este coroana și slava rasei umane ! Filip.2.9-11 Apoc.1.5-8,13-16

L5.  Domnul Isus nu a aparținut unei caste .Precedesorii au fost săraci și bogați .

L6.  Ne arată perenitatea vieții . Toți au murit indiferent cine au fost. Azi e important să ai scris numele în cartea vieții.Apoc.20.15; 21.27b

L7.  Dumnezeu este organizat și exact în conducerea suverană a istorie 14-14-14 El a pregătit exact trecutul pt. Domnul Isus.

L8.  Domnul Isus : ca fiul lui David – este adevăratul moștenitor al tronului,Împăratul ce domnește veșnic.

ca fiul lui Avraam -este sămânța în care toate promisiunile date lui se împlinesc.

ca fiul lui Adam – este adevăratul Om , al doilea Adam 1Cor.15.45

ca fiul lui Dumnezeu – este omul divin ce aduce o nouă viață , cea din Dumnezeu   Ioan 1.4

Numele nostru poate fi imortalizat sau nu , poate fi uitat sau nu , scris sau nu într-o genealogie , putem fi bogați sau nu , lucrul de căpătâi este că Domnul Isus ne-a mântuit și suntem în familia Sa . Va veni clipa când vom fi împreună cu El. 1Tes.4.16-17. Slavă Lui în veci ! Amin !

… Omul acesta n-a făcut niciun rău.

Luca 23.41

Omul acesta

Tâlharul de pe cruce a recunoscut în lumina lui Dumnezeu nu numai starea sa, ci și pe Acela, care era răstignit în mijloc. Crezând, a devenit conștient de distanța morală mare dintre el și Domnul. Chiar dacă Domnul era răstignit ca un răufăcător, tâlharul n-a văzut nicio vină în El. Dar nu numai atât! “Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Aceste cuvinte le regăsim în mărturia lui Iuda, a lui Pilat și a altora. Iuda Iscarioteanul a mărturisit că a vândut sânge nevinovat. Pilat a mărturisit de asemenea: “Eu nu găsesc nicio vină în El”. Dar cuvintele tâlharului la cruce vorbesc despre desăvârșirea morală a Domnului Isus (Ioan 19.6; Luca 23.41).

Harul i-a dăruit acestui tâlhar credință și lumină:

1. Deși gloria Celui răstignit la mijloc era ascunsă sub smerirea Sa adâncă, totuși tâlharul L-a recunoscut ca Domn;

2. Deși Isus purta numai o cunună de spini, tâlharul i s-a adresat ca împăratul de drept al împărăției;

3. Deși pentru tâlharul de pe cruce nu mai exista nicio scăpare de la moarte, totuși pentru el devenise o realitate faptul că Domnul “va veni în Împărăția Sa”.

Duhul Sfânt a lucrat toate acestea în foarte scurt timp în sufletul tâlharului. El vorbea de parcă L-ar fi cunoscut pe Domnul de mulți ani. În timp ce mulți din jurul Domnului își exprimau batjocura lor, acest om a mărturisit caracterul desăvârșit al Persoanei Domnului Isus: “Omul acesta n-a făcut niciun rău”.