Category Archives: Familie

Ietro – un socru model

Unul din amănuntele neglijate din viața lui Moise este faptul că a avut parte de un socru înțelept și iubitor. Ce știm despre Ietro?

I. A fost preot în Madian (Exod 2:16).

În câteva pasaje, Ietro mai este numit și Reuel, care înseamnă ,,păstor al Domnului“ (Exod 2:16-18). Nu m-aș supăra dacă toți cei ce ocupă poziția de păstor în biserică ar fi ca omul acesta. Providențial, Dumnezeu a făcut ca Moise să nu se piardă în pustie, ci să ajungă în casa unui slujitor de-al Său care să-i alimenteze credința în Dumnezeul cel adevărat. Deși este dinafara perimetrului poporului Israel, Ietro slujește Dumnezeului cel viu și adevărat, așa cum au făcut-o Iov și prietenii lui, împreună cu o mulțime de alți oameni care păstrau încă cunoștințe reziduale din revelația divină.

II. A fost gata să accepte un fugar din Egipt în familia sa (Exod 2:19-22).

Moise era un fost prinț exilat de bună voie, dar și amenințat de răzbunarea lui faraon. S-ar prea puta ca ,,ospitalitatea“ lui Ietro să fi fost parte din caracterul lui sau să fi fost motivată de faptul că el avea doar … fete. Puterea și curajul dovedite de Moise au cântărit probabil mult în balanță:

,,Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a adăpat turma. Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?” Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma.” Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănânce pâine!” (Exod 2:16:20).

Dacă ne lăsăm puțin imaginația să lucreze, parcă îl vedem pe Ietro dorindu-și un urmaș la preoție. Iar fi trebuit un băiat, dar au venit, rând pe rând, … șapte fete. Probabil că după prima a zis: ,,Nu-i nimic! Vine și băiatul!“ și tot așa după a doua, după a treia, după a patra, a cincea, a șasea și … după a șaptea. Băiatul în care-și pusese nădejdea n-a mai venit … Dumnezeu avea însă ceva mult mai bun pentru acest om al preoției dumnezeiești. El i l-a trimis pe … Moise, pentru că el face întotdeauna mult mai mult decât putem noi crede sau gândi. Moise este prima persoană din Biblie despre care este scris că a fost ,,un om al lui Dumnezeu“ (Deuteronom 33:1). Din perspectiva secolelor, Ietro poate spune împreună cu apostolul Pavel:

,,Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, … a Lui să fie slava … din neam în neam, în vecii vecilor! “ (Efeseni 3:20).

III. A avut grijă de nevasta și copiii lui Moise în timp ce acesta făcea lucrarea lui Dumnezeu în Egipt (Exod 18:1-12).

S-au întâlnit iar la ,,muntele lui Dumnezeu“, unde Moise văzuse prima dată tufișul arzând (Exod. 3:1-10). Omenește vorbind, întorcându-se în Egipt, Moise a riscat să nu se mai întoarcă acasă. Ietro a acceptat această variantă și a avut grijă de soția și copiii lui Moise. Pe de altă parte, s-ar putea ca Ietro să-și fi însușit credința în misiunea lui Moise și a fost curios acum să vadă tot ce a făcut Domnul pentru împlinirea planurilor Sale.

IV. A simțit oboseala lui Moise și i-a păsat (Exod 18:13-18).

La urma urmei nu era treaba lui dacă Moise se ostenește sau nu, dacă poporul se ostenește sau nu. Putea trece pe lângă această problemă fără să se amestece în treburile lor. Ietro n-a făcut-o însă. Era obișnuit să păstorească oamenii, să caute binele și folosul lor.

V. A avut înțelepciune, dar mai ales a avut tact să propună o soluție mai bună (Exod 18:19-26).

Oricine se poate crede unic și de neînlocuit! Ietro l-a învățat pe Moise principiu delegării responsabilităților. Soluția propusă de el n-a fost o fugă de activitate, ci o așezare corectă a priorităților în așa fel ca cele mai importante să nu fie neglijate, iar cele mai neimportante să nu rămână nefăcute. Ietro a avut tact.

Nu e totul să ai dreptate, trebuie să știi cum să dai un sfat! Nu avem dreptul, nici responsabilitatea să trăim viețile altora, nici măcar viețile copilor și a celorlalți din familile noastre. Singurul lucru pe care-l putem face pentru ei este să le dăm sfaturi. Dar se cere o artă întreagă, mult respect și mută dragoste să știi să dai un sfat care să fie primit cu plăcere. Sfatul dat de Ietro lui Moise nu-l obligă pe acesta la nimic. Este doar o ofertă cu care este îndemnat să meargă personal înaintea lui Dumnezeu. Nu putem fi conștiința nimănui! Tot ce putem face este să-i îndemnăm să meargă mereu cu problemele lor înaintea Domnului:

,,Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeuva fi cu tine! … (Exod 18:19a).

,,Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui“ (Exod 18:23).

Fără nici o îndoială că Moise a regretat când a trebuit să-l lase pe socrul său să plece în țara lui (Exod 18:27). Oamenii mari știu însă când trebuie să dispară ca să nu fie nimănui în cale. Unul din cele mai înțelepte principii pentru părinți și socri este acesta: ,,Întotdeauna la dispoziție. Niciodată în cale“.

O decapitare cu mai multe victime

Marcu 7:14-

Introducere: Este un text bogat din care se poate vorbi despre multe lucruri. Personajele sunt patru și fiecare dintre ele este un subiect de studiu. Din acest text se poate vorbi despre viața de familie, despre problema conștiinței, despre circumstanțe și responsabilitate, despre porți deschise către păcat și pierzare și despre ceea ce aș vrea să vă vorbesc eu astăzi: o decapitare cu victime multiple. Îmi veți spune că așa ceva este cu neputință, când se taie capul cuiva numai acela moare. Adevărul este însă că la decapitarea lui Ioan Botezătorul au fost și alte victime în afara lui. Le putem lua pe rând:

I. Irod, spânzurat între senzualitate și spiritualitate

Găzduit vremelnic de fratele său, s-a îndrăgostit de nevasta lui și a luat-o de soție. Oamenii au văzut că nu este bine, dar nimeni n-a îndrăznit să i se opună. Mai marii Galileii, militari și civili au venit la ziua de naștere a domnitorului. Numai Ioan Botezătorul …

Acum, Irod era bântuit de fantome și chinuit de conștiință, crezând până și în … învierea morților. El credea că acest Isus este o reâncarnare a lui … Ioan Botezătorul.

II. Salomee, frumusețea fatală care ucide

Frumusețea este o caracteristică a vieții. Foloistă prostm ea poate răspândi în jur moartea și încă moartea … veșnică. Mai tot ce se vinde azi are pe reclame chipuri frumoase de femei.

III. Irodiana, nesățioasa nestăpânită, femeia abuzurilor nelimitate și neângăduite, intriganta înfășurată în vălurile luxului de la palat.

Când nu ne place mesajul, ucidem mesagerul!

Încheiere: Probabil că atunci când ați citit titlul v-ați așteptat să vă scriu despre decapitarea lui Ioan Botezătorul. Ioan a murit la nici 34 de ani. A trăit de mic „în locuri pustii … A fi ispitiți să spunem că lumina lui s-a stins înainte de vreme. El luminează însă și astăzi, iar lumina lui merge mereu crescândă până în dimineața marii învieri. El mort, dar trăiește. Ei au trăit, dar sunt morți, morți pentru totdeauna …

Cu cine vrei să semeni tu?

O femeie cu adevărat înțeleaptă

Mat. 12:42; 1 Regi 10:1-13

Introducere: Cartea Proverbelor se încheie cu un exemplu surprinzător. În loc să ne dea ilustrație de înțelepciune un bărbat, ne este oferit portretul unei … femei. Da există femei înțelepte, mai înțelepte decât mulți bărbați. Solomon n-a putut fi dat ca exemplu. Este una să știi înțelepciune și alta să o trăiești pentru tine însuți.

* Ar trebui să schimbăm problemele între noi, căci fiecare ne pricepem de minune să rezolvăm problemele altora …

În ce a constat înțelepciunea împărătesei din Seba?

I. A știut să folosească ocazia (1 Regi 10:1).

Viața trece pe dinaintea nopastră cu tavele pline de ocazii. Foarte puțini știu să se folosească de ele. Ei sunt prea comoz sau prea ocupați ca să le vadă și ca să le folosească.

* Ne place să trăim într-o casă curată, dar nu ne place să facem curățenie. Ne place să fie ordine în casă, dar nu ne place să punem lucrurile la loc … etc.

Împărateasa din Seba a plecat spre Ierusalim … cu ce companie aviatică ? Sau cu mașina cu aer condiționat, etc. ? Femeia aceasta a fost gata să se deplaseze, să facă efort să schimbe ceva ca să folosească ocazia de a vedea ceea ce n-a mai văzut lumea …

*Este o mare deosebire în felul în care căutăm noi de lucru și cum caută de lucru mexicanii. Ei caută o ocazie! Nu mă întreba ce știu să fac. Spune-mi de ce ai nevoie și am să mă dau peste cap să fac eu.

Dorința de a ieși din obișnuit și din comoditate este condiția progresului. Unii ar vrea să li se îmbunătățească situația, dar să continue să facă ceea ce fac acum!

II. A știut să pună întrebări.

Gradul de înțelepciune să măsoară prin calitatea întrebărilor pe care știm să le punem.

Întrebări „albe”: „Ai venit?” „Te-ai sculat?” „Alo, ești acasă?”

Vai! Câte vorbe fără rost aude Dumnezeu în rugăciunile noastre …

Tu ai venit astăzi curios înaintea Domnului? Vrei să afli ceva ? Ști să pui întrebări? Este între noi Unul mai mare decât Solomon …

III. A știut să provoace dărnicia prin daruri. (1 Regi 10:10-13).

Putea să nu-i dea nimic lui Solomon … Și așa avea prea mult. Putea spune: „Ai destule. Plec acasă.” I s-ar fi răspuns: „Drum bun și cale bătută, doamnă.”

Împărăteasa a știut însă să provoace dărnicia lui Solomon. Femeile știu că viața este ca un ecou: primești ceea ce dai. Împărăteasa i-a dăruit ceva lui Solomon, măcar că el n-avea nevoie de nimic. A primit în schimb „ce a dorit, tot ce a cerut, și i-a mai dat și pe deasupra …” Deșteaptă femeie!

Încheiere: Unde este Domnul Isus în toată această întâmplare? El este chiar aici, în mijlocul nostru. Femeia venise pentru Solomon. Domnul Isus subliniază tragedia contemporanilor care Îl aveau pe Dumnezeu în vizită și … nu-l băgau în seamă. Tu ce faci?

IMPORTANȚA NAȘTERII DIN NOU

1 Samuel 10:1-12

Introducere: Sigur că Saul nu poate fi un exemplu care să ilustreze nașterea din nou. Orice lucrarea a Duhului din Vechiul Testament pălește în comparație cu ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi la Rusalii. Totuși, ceea ce a făcut Dumnezeu cu Saul este o ilustrație despre importanță lucrării Duhului lui Dumnezeu în viețile noastre. Vom căuta să vedem: Viața lui Saul dinainte de primirea Duhului Sfânt, alegerea lui Saul și viața lui de după primirea ungerii Duhului Sfânt.

(I.) Viața dinainte de primirea Duhului Sfânt. (9:1-13)

Este surprinzător să vedem ce frumos a fost caracterul lui Saul în tinerețea lui. Să citim împreună capitolul 9.

  • Un tânăr frumos la înfățișare – 9:1-2
  • Un copil ascultător – 9:3 – Saul nu s-a împotrivit tatălui său. El nu a spus: „Să se ducă o slugă, că de aceea avem slugi!”.
  • Un fiu iubitor – 9:4-5 – Un tânăr care se gândește la inima tatălui său!
  • Un tânăr evlavios 9:610
  • Un tânăr care nu pierde vremea cu fetele – 9:11
  • Un tânăr plin de modestie- 9:21

(II.) Alegerea lui Saul 9:14-27; 10:1-8

Dumnezeu l-a ales pe Saul pentru Sine.

(III.) Saul de după primirea ungerii 10:1, 6,10

Ungerea cu untdelemn a fost doar un semn exterior simbolic pentru ungerea cu Duhul Sfânt. Prin această lucrare, Dumnezeu l-a schimbat lăuntric pe Saul.

Care dintre fetele din adunare nu și-ar dori un astfel de soț? Care dintre părinții din adunare nu și-ar dori un asemenea ginere? Și totuși … Frumusețea aceasta a lui Saul era doar o coajă subțire. Sub ea se ascundea firea pământească cu toată urâțenia ei.

Succesiunea de evenimente din viața lui Saul ne arată:

  1. Că omul are în firea pământească și lucruri frumoase. Sântem făcuți după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu” și păstrăm încă lucruri frumoase în caracterul nostru. Chiar și oamenii fără Dumnezeu pot fi oameni „de caracter”. Nu ți auzit spunându-se: „Este mai bun ca zece pocăiți” ? Multe fete naive și mulți părinți ușuratici s-au luat după această frummusețe de suprafață și au plătit amarnic mai târziu.
  2. Dumnezeu nu se încrede în frumusețea naturală. Firea pământească nu poate fi îmbunătățită, ci doar răstignită. Când a înflorit în toată urâciunea ei în Saul, firea pământească la făcut un om mândru, un om obraznic, nerespectuos față de Dumnezeu, neascultător față de voia Domnulu, un om ucigaș, un om idolatru chinuit de un duh rău și, în final, un sinucigaș.
  3. Dumnezeu vrea să ne dăruiască o nătură dumnezeiască prin lucrarea Duhului Sfânt. „Vei fi prefăcut într-un alt om” (10:6); „Dumnezeu i-a dat o altă inimă” (10:9). Pentru ce i-a dat Dumnezeu o inimă nouă? Mai priviți încă o dată la lista de calități ale lui Saul. De ce-i trebuia o altfel de inimă?
  4. Dumnezeu nu se încrede în firea pământească. Carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Încheiere: Nu-mi spune cât de bun ești. Nu contează părereă ta sau a mea. Dumnezeu știe mai bine de ce sântem în stare. În condiții prielnice, fiecare dintre noi poate face toate relele din lume. Dă-i dreptate lui Dumnezeu. Vino la Golgota să primești iertare și să-ți dea Dumnezeu o inimă nouă.

PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

Greșeli de preot în familie

“Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea …” (1 Samuel 2:35)

A fi mare preot în Israel era o slujbă prestigioasă și Eli părea potrivit pentru ea. Cu toate acestea, el a eșuat teribil în domeniul familiei. (1 Samuel 2:12) “Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domul.” Drept consecință, Dumnezeu i-a spus lui Eli că va “pedepsi casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit” (1 Samuel 3:13). Ca părinte și lider, trebuie să răspunzi la această întrebare: dacă Dumnezeu ți-ar aplica același standard pe care i l-a aplicat lui Eli, cât de bine te-ai descurca? Eli a ajuns să-și piardă” credibilitatea, copiii, slujba și în final, viața. El a ratat ținta pentru că a făcut câteva greșeli critice. Să ne uităm la ele și să vedem ce putem învăța:

1) A pus accentul greșit. El a accentuat Cuvântul lui Dumnezeu la oameni, dar nu la proprii săi copii.

2) A avut așteptări greșite. El a crezut că fiii lui “vor pricepe” pentru că locuiau sub acoperișul său și lucrau în casa Domnului. Dar nu merge așa.

3) A reprezentat un exemplu negativ. Eli nu a trăit acasă ceea ce îi învăța pe alții la locul de muncă. Când venea vorba de profesia lui, vederea lui era foarte bună, însă era orb față de slăbiciunile și păcatele familiei sale. Rolul de lider acasă nu înseamnă putere și control; ci “dăruire de sine” față de persoanele care ar trebui să conteze cel mai mult (Efeseni 5:25). Așadar, cum te descurci în domeniul familiei?

Despre copiii familiei creștine

Copiii sunt un dar de la Domnul (Gen. 48:8-9)

Copiii sunt o moștenire și o răsplată (Ps. 127:3)

Copiii sunt săgeți cu care să ții piept dușmanului în ziua cea rea  (Ps. 127:4-5)

Copiii sunt un izvor de bucurie (Ps. 113:9)

Copiii sunt cununa părinților (Prov. 17:6)

Abuzarea copiilor este foarte gravă (Mat. 18:1-6)

Educarea lor este o prioritate (Efes. 6:1-4)

Creștinismul este mereu la o sigură generație de dispariție. Dacă neglijăm copiii nenorocim viitorul.

(W.W. Wiersbe)

Cum ne putem ajuta unul pe celelalt in viața de familie?

1 Samuel 25:  ,,Abigail si David“

,,Înainte de a-ți pune mintea cu un nebun, asigură-te că nu face și el la fel“
Criza dintre Abigail, Nabal și David ne pune înainte un material bogat pentru analiza succesului în viața de familie. Abigail știe să se poarte și cu un bărbat nebun (șoțul ei) și cu un bărbat mânios, dar rezonabil (David).
Obisnuita (din relația cu Nabal) sa faca acest lucru in fiecare zi cu sotul ei, Abigail il oprește pe David de la rau si-l indeamna la bine. Experienta ei este déjà cunoscut a si recunoscuta de cei din casa ei: „Sa stii … Vezi ce ai de facut.” Ei nu-i dau sfaturi, ci doar o indeamna la actiune, încrezători că și de  data aceasta eava știi ce să facă.
Aplicație la situația noastră: Vremurile de criza ne pun in față mari probleme. Felul in care le rezolvăm dă pe față caracterul nostru.
Uneori tare aș vrea să-i pun unei mirease această întrebare: ,,De ce-l iubesti? Spune-mi ceva despre el.“
E Frumos  – O faci din admiratie
E Destept   –  O faci din respect
E Bogat   –   O faci din interes
Nu stiu nici eu …   –  Este singurul răspuns care dă pe față o dragoste adevărată!

Citește în continuare

Ce ne dă Păstorul cel bun ?

Text: Psalmul 23

I. Un drum cu Dumnezeu.

II. O masa cu Dumnezeu

III. O casa cu Dumnezeu.

(Ionel Vasiloni)

O jertfă plăcută Domnului

(O predică de Cină)

Jud. 13:8-20

Introducere:  Întâlnirea familiei lui manoah cu Îngerul Domnului ne pune înainte o întâmplare cu trei straturi: o masă, o metaforă și un mesaj.

I. O masă – 13:8-15

Entuziasmat că acest om al lui Dumnezeu i-a dat o veste bună, Manoah vrea să-i dea și el o mâncare bună. Îl invită la masă. Atâta pricepea el, atâta pătrundea el în natura lucrurilor. La fel este și cu Cina Domnului. Unii vedeau în Corint și alții văd astăzi doar o masă, o simplă masă de părtășie și bucurie.

II. O metaforă – 13:16-20

Refuzat, Manoah întreabă curios: Cine ești? Cum te cheamă? Ce hram porți? Cum se poate să mă refuzi când te invit la masă? Răspunsul îl uimește și mai mult. ,,Omul“ acesta al lui Dumnezeu nu are un nume ca toți oamenii !! E minunat! Este dincolo de puterea noastră de înțelegere. Într-o schimbare care îl uimește și mai mult pe Manoah, ,,omul“ acela cu nume ,,minunat“ se urcă în flacără și … dispare. Oare care este însemnătatea acestui fapt?

III. Un mesaj – 13:16-20

Metafora are un mesa foarte clar pentru noi, pentru că noi știm mult mai multe decât Manoah. Mâncarea adusă de Manoah s-a transformat într-o jertfă, iar rostul jertfei este să fie ,,un miros plăcut înaintea Domnului“. Îngerul Domnului (ne spune textul că El era ,,omul“ pe care-l întâlnise Manoah) s-a urcat în flacăra mistuitoare și s-a dus împreună înaintea tronului din ceruri.  Este o metaforă care ni-l arată pe Domnul Isus (teofania lui Isus dinainte de întrupare) făcându-se una cu jertfa noastră pentru ca jertfa noastră să poată fi de bun miros și să ajungă la Dumnezeu. Toate jertfele din toate timpurile și din toate locurile au fost doar simboluri pentru Marea jertfă a lui Christos. Taote îl prefigurau pe Christos, toate aveau și au nevoie de Christos. El trebuie să se urce în jertfele noastre și noi trebuie să ne urcâm în Jertfa lui. Trebuie să ne facem una cu El ca să fim primiți de Dumnezeu, ca să fim de bun miros, ca să fim asultați de Dumnezeu.

Cina Domnului este, prin excelență, locul în care ne întâlnim nu doar pentru o masă, nu doar pentru a sta împreună cu un ,,om al lui Dumnezeu“, ci pentru a ne bucura de intervenția lui Christos care a intrat în flacără și s-a dus pentru noi înaintea lui Dumnezeu.