Ce facem când acoperătoarea nu mai acoperă?

Oricine merge la ocean știe: fluxul aduce apa până la țărm, refluxul trage pătura de apă departe de țărm, descolind tot felul de gunoaie, de scoici moarte, de alge urât mirositoare și de stânci aspre și periculoase.

La fel este și cu dragostea noastră. Biblia decretează:

,,Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile“ – Proverbele 10:12

,,Cine acoperă o greşeală caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni“ – Proverbele 17:9

,,Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. – 1 Petru 4:8

,,Dragostea acoperă totul“ – 1 Cor. 13:7

Ca și apa oceanelor însă, dragostea noastră este când în flux, când în reflux … Iar când este în reflux, toate greșelile celor iubiți ies la iveală. Acest lucru este valabil în relațiile dintre doi oameni, în relațiile de patriotism cu o țară, în relațiile cu o companie la care ești angajat sau cu o Biserică din care faci parte.

Doamne, suflă tare dinspre largul dragostei Tale! Avem nevoie grabnică de o maree a iubirii.

Predici din cartea Proverbelor

A. ÎNŢELEPCIUNEA ÎN VIAŢA PERSONALĂ
Text: Porverbe 2:1-9 ; 3:11-18

1. Dobîndirea înţelepciunii
– primeşte şi păstrează mesajul înţelepciunii : Prov. 2:1-2
– cere înţelepciune: Prov. 2:3, Iacov 1:5-8
– caută înţelepciune: Prov. 2:4, 8:17
2. Beneficiile înţelepciunii
– fericire : Prov. 3:13,18b
– viaţă lungă : Prov. 3:16, 9:11
– bogăţie : Prov. 3:16b
– slavă : Prov. 3:16c ; 3:35

B. ÎNŢELEPCIUNEA ÎN RELAŢIA CU SEMENII
Text: Proverbe 3:27-35

1. Manifestările înţelepciunii în relaţia cu semenii
– generozitate: Prov. 3:27-28
– mod de gîndire pozitiv: Prov. 3:29
– comportament pozitiv: Prov. 3: 30,31
2. Secretul înţelepcunii în relaţia cu semenii
– păzirea inimii: Prov.4:23

C. ÎNŢELEPCIUNEA ÎNTR-O VIAŢĂ MORALĂ
Texte: Proverbe 5:1-23; 6:20-35

1. Modalităţi de ispitire
– vorbire dulce, ademenitoare: Prov. 5:3; 6:24, 7:11
– frumu

Cununi pentru inchinare

The Crown of Glory
May 7, 2009

„She shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee.” (Proverbs 4:9)

There are five specific „crowns” mentioned in the New Testament as rewards for faithful service, presumably to be rewarded by Christ at His judgment seat (1 Corinthians 3:14). These are the „incorruptible” crown (1 Corinthians 9:25; 2 Corinthians 5:10); the „crown of righteousness” (2 Timothy 4:8); the „crown of rejoicing” (1 Thessalonians 2:19); „the crown of life” (James 1:12; Revelation 2:10); and lastly the „crown of glory” (1 Peter 5:4).

Although the crown of glory is mentioned only once in the New Testament, the phrase occurs four times in the Old Testament, each providing special insight into its character and scope. The first is Proverbs 4:9: „|Wisdom| shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee.”

The other three are, in order, as follows:

„The hoary head is a crown of glory, if it be found in the way of righteousness”
(Proverbs 16:31).
„In that day shall the Lord of hosts be for a crown of glory, and for a diadem of beauty, unto the residue of his people” (Isaiah 28:5).

„Thou probably a reference to the new Jerusalem| shalt also be a crown of glory in the land of the Lord, and a royal diadem in the hand of thy God” (Isaiah 62:3).

The one New Testament reference, in 1 Peter 5:4, is a wonderful promise to the faithful shepherds of each „little flock” (Luke 12:32) of believers: „And when the chief Shepherd shall appear, ye shall receive a crown of glory that fadeth not away.”

We do not know exactly what these crowns will be composed of, but when we see the Lord, we shall lay each of them before His throne (Revelation 4:10). HMM

Pietre de margaritar

Text: Prov. 3:13-26

Introducere: Daca veti face din Cuvantul lui Dumnezeu sursa intelepciunii si bogatiei voastre, daca veti cauta sfatul Bibliei din toata inima. veti fi cu ade¬varat bogati si fericiti in familia voastra.

1. Principiul asocierii – Ecl. 4:9
„Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor. Caci daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aibe pe altul care sa-l ridice. Tot asa daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur? Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor”

Si Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur!”

2. Prioritatea intelepciunii – Ecl. 4:13-14

A- Este mai important ce esti, decat unde esti!
„Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;
14 „caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macarca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.

B- Este mai important ce ai „in tine”, decat ce ai „pe tine”! – Prov. 8:11
„Caci intelepciunea pretuieste mai mult decat marga¬ritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea.

C – A fi stapan pe tine este mai important cu a fi sta¬pan pe lume – Prov. 16:32
Cel incet la manie pretuieste mai mult decat un viteaz, si cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati.

D – A comunica in pace este mai important decat com¬fortul! – Prov. 17:1
„Mai bine o bucata de paine uscata, cu pace, decat o casa plina de carnuri, cu cearta!

E – A fi iubit este mai importanr decat a fi bogat – Prov. 22:1
„Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul.

F – Ceea ce ai este mai important decat ceea ce visezi – Ecl. 6:9
Nu fugi dupa „cai verzi pe pereti!
Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.

incheiere:

Realitati si reguli in viata de familie

Proverbe 15

Introducere: Au fost vremuri cind copiii lui Dumnezeu isi faceau ssoala in cartea proverbelor lui Solomon. „Programa aceasta scolara” nu s-a demodat. Exista insa multa ingimfare in oameni si cartea Proverbelor a ramas nefolosita (Prov. 15:12). Totusi, aceasta este cartea care ne poate da si astazi cea mai pura si mai inalta intelepciune (Prov. 15:33).Ne oprim astazi la capitolul 15, incercind sa desprindem citeva principii despre viata de familie.

(I.) Regula rezonantei. 15:1
Aceiasi realitate o gasim descrisa si in Prov. 27:19.
Stiind aceasta regula, trebuie sa avem mare grija la ce aducem in viata de casnicie. Ni se va raspunde cu aceiasi masura.
– Problema limbajului folosit. 15:2, 4, 7, 14, 23, 26, 28
– Problema nervilor. 15:1, 13, 18, 21, 30.

(II.) Prioritatea lucrurilor spirituale. 15:13
Care sint lucrurile care aduc fericirea in familie. Unii se grabesc sa adune lucruri materiale, dar sint atitia oameni nefericiti in aceste palate care seamana mai mult cu niste uriase depozite decit cu adevarate camine!
Solomon ne spune ca este mai important „cine esti” decit „ce ai”, atunci cind iti cintaresti sansele de fericire. Prov. 15: 6, 15-17, 25, 27.

(III.) Regula responsabilitatii. 15:3.
Casnicia este sub directa supraveghere a Domnului. El stie sa evalueze felul in care ne facem datoria de soti. Da, exista o astfel de „datorie de sot”. Casnicia nu este numai privilegii, ci si responsabilitati. Este bine sa stim ca Dumnezeu uneste este Cel ce doi oameni in casatorie si fiecare va raspunde inaintea Lui de felul in care si-a facut datoria. Neascultarea unuia nu-l va indreptati pe celalalt in ziua judecatii (Prov. 15:3). Dumnezeu ne poate refuza rugaciunile, oricit de maiestre ar fi ele, daca nu ne facem datoria de soti (Prov. 15:8-11, 29; 1 Petru 3:7).

Incheiere: Fratele Simion Cure obisnuia sa spuna: „Sfaturi putem da, dar minte nu!”.
O familie tinara are uneori tendinta sa creada ca se poate descurca si singura. Nu uitati insa ca Dumnezeu va dat binecuvintarea parintilor vostrii. Nu-i aruncati acum la gunoi. Aveti inca multa nevoie de ei in hotaririle vietii voastre. Cine asculta de parinti, este un om intelept care va scapa de multe necazuri. invatati din experienta lor ca sa nu invatati din greselile voastre. Ascultati ce spune Solomon: „Planurile nu izbutesc, cind lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc cind sint multi sfetnici”. Toate aceste sfaturi, sint doar atit: „sfaturi”. Ramine la latitudinea voastra sa le primiti sau nu, sa fiti fericiti ascultind de ele sau sa suferiti consecintele unui duh impotrivitor: „Inima celor priceputi cauta stiinta, dar gura celor nesocotiti gaseste placerea in nebunie” (15:14) si „Urechea care ia aminte la invataturile care duc la viata, locuieste in mijlocul inteleptilor” (Prov. 15:31)

Sacru si sacramental

Introducere: De curind, in dorinta de a stabili un dialog intre reprezentantii Bisericii istorice romane ortodoxe si „noii venitii” neoprotestanti, cineva m-a rugat sa cladesc un capat de pod pe care sa putem incepe o discutie. Cererea s-a suprapus cu o rugaminte a unui frate baptist nemultumit cu atmosfera de „distractii” din Biserica de a-i defini conceptul de „sacru” in caracterizarea Bisericii. Am citit citeva lucrari si am asternut pe hirtie un scurt „cuvint introductiv” la o discutie pe care cititorii acestor rinduri o pot face mai larga si mai interesanta. Va invit deci la lectura si la … complectari.

1. Caracterul sacru al Bisericii se manifesta in citeva aspecte distincte. Biserica este „sacra” (in sensul de colectivitate pusa de o parte pentru Dumnezeu) prin:

– alegerea ei in Christos
– comportamentul ei deosebit de al lumii
– atitudinea ei de respect in relatiile cu divinitatea din timpul serviciilor de inchinaciune.

2. Aspectul „sacru” al serviciilor de inchinare.

Probabil ca cel mai semnificativ aspect al Bisericii „sacre” este atitudinea membrilor ei atunci cind se afla in comunitatea celor care se inchina lui Dumnezeu. Biserica primelor veacuri a avut de ales intre doi termeni din limba greaca care descriu specificul slujirii din Biserica.

a. Primul termen este „litughia” si se refera la slujirea celor prezenti inaintea lui Dumnezeu (tot ce se face este pentru Dumnezeu).

b. Al doilea termen este „latreia” si se refera la slujirea celor prezenti fata de cei prezenti (tot ce se face este pentru binele si multumirea oamenilor prezenti, „entretaiment”).

Este clar din istoria Bisericii ca, timp de secole, Biserica a avut „slujbe liturghice”, unele dintre ele desfasurate chiar la miezul noptii, in absenta multimii, dar in plinatatea prezentei lui Dumnezeu.

Intr-o disputa cu reprezentantii protestanti si