Tag Archives: Marcu

Cine m-a atins?

(Cine sunt creștinii ortodocși din America? Astăzi vă propun întâlnirea cu unul din cei mai frumoși dintre ei: pr. Anthony M. Coniaris. Uneori uităm că Dumnezeu are copiii deosebiți și dincolo de țarcul demoninației noastre. Nu strică, din când în când, să mai privim și spre frații noștri de acolo. Despre Coniaris puteți citi aici).

Exista un limbaj pe care ar trebui cu totii sa invatam sa il vorbim. Este un limbaj care comunica cu adevarat ceva; un limbaj care exprima efectiv caldura iubirii; un limbaj care poate sa sparga formidabile bariere ale comunicarii. Este limbajul atingerilor. Oamenii redescopera acum acest limbaj uitat. Dar este in fapt un limbaj stravechi. Isus l-a folosit. Cand copiii veneau la El, ii lua in brate si in binecuvanta. Cand dorea sa vindece un lepros sau un orb, ii atingea. Cand dorea sa demonstreze profunzimea iubirii sale, El se folosea din nou de atingere, spaland picioarele discipolilor sai.

Un judecator povestea odata ca nu a vazut niciodata la tribunal un tata care se judeca cu fiul sau sa se atinga reciproc, ca semn de afectiune. Daca tatal ar pune mana pe umarul fiului sau, spunea judecatorul, i-ar transmite ceva. Dar nu o face. Eu, cand vizitez un preot in varsta, ii iau mana in mainile mele in timpul rugaciunii. Atingerile umane facute din iubire au ceva anume. Sunt atingerile lui Cristos insusi.

Dr. Smiley Blanton, un medic psihiatru, obisnuia sa intrebe cuplurile casatorite care aveau probleme: “Spuneti-mi, de cand nu v-ati mai plimbat cu sotia tinand-o de dupa umeri? Din cand in cand va asezati pe covor pentru a va juca cu copiii? Cand spuneti rugaciunea la masa, va tineti de mana?” Acelasi psihiatru se plangea de faptul ca in maternitati, bebelusii sunt izolati de mamele lor imediat dupa nastere. “As prefera sa ii vad pe acesti copiii in bratele mamelor, sau in leagane langa patul lor, chiar si tinuti stangaci de catre tati. Bebelusii care au acest privilegiu de a nu fi despartiti dupa nastere de mama tind sa fie ulterior mai stabili emotional.” Chiar si bebelusii inteleg limbajul magic al atingerii.

“Cine m-a atins?”

Evanghelia de astazi ne prezinta una dintre cele mai remarcabile istorii din Noul Testament. Este povestea unei femei care a fost vindecata atingandu-l pe Isus. Ea era bolnava de doisprezece ani. A incercat tot felul de tratamente si a consultat nenumarati medici, dar nimic nu pare sa o fi ajutat. Suferea de hemoragie, care pe vremea aceea era o boala incurabila. Astazi s-ar apela la histerectomie, dar aceasta procedura chirurgicala nu era cunoscuta pe vremea lui Isus. Astfel, femeia pur si simplu suferea.

Nu era doar disconfortul fizic si durerea motive de mahnire pentru ea; mai era si faptul ca, dupa legea evreiasca, femeia cu hemoragie era considerata necurata. Orice si pe oricine atingea ea, era infectat cu murdarie, credeau evreii. De aceea, o astfel de persoana traia intr-o izolare totala, neputand nici participa la cult, nici sa faca parte din comunitate alaturi de ceilalti. Ea nici nu ar fi trebuit sa se afle atunci in multimea care il inconjura pe Isus. Daca oamenii ar fi recunoscut-o, ar fi strigat la ea sa dispara de acolo, pentru a nu-i murdari. Ea se temea sa nu fie descoperita, asa ca s-a strecurat in spatele lui Isus si l-a atins pe nepusa masa. Cauta disperata sa se atinga de ceva, de orice ar putea-o scapa de viata singuratica si umilitoare ce o avea.

Inainte de a ajunge la Isus, Sf. Marcu ne spune ca femeia ar fi gandit in sinea ei: “De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!”. Daca l-as putea atinge, trebuie ca a gandit ea, nu pe cap, caci nu se cade; nu pe mana, caci ar fi prea familiar. Daca as putea sa ii ating macar un ciucure al hainei, si stiu ca as fi vindecata. Invatatorii evrei din timpul lui Isus purtau robe cu ciucuri, pentru a-si aminti de fiecare data cand le imbracau ca sunt oameni ai lui Dumnezeu, angajati sa respecte legile lui Dumnezeu. Astazi ciucurii se mai gasesc in ornatele ortodocsilor din Ierusalim, dar se poarta in interior. In vechime ciucurii se purtau insa in exteriorul robei, si astfel a putut femeia sa atinga. Cand l-a gasit pe Isus, acesta era inconjurat de multime mare, si era dificil sa il atinga. Dar a insistat si in final a reusit. Si cum l-a atins, a simtit o putere vindecatoare ce ii inunda trupul, ca un soc electric: “si indata s-a oprit curgerea sangelui ei”. Ea a stiut ca a fost vindecata.

Cand Isus a intrebat: “Cine este cel ce s-a atins de Mine?”, Petru s-a gandit ca e o intrebare copilareasca, din moment ce sute de oameni erau in jurul lui Isus tot timpul, majoritatea inghiontindu-l. El s-a apucat sa ii explice lui Isus ca a fost atins de o mare de oameni. Dar Isus nu este multumit de raspuns. El stie ca cineva din multime l-a atins in mod special, cu credinta si din disperare. Cineva l-a atins cu adevarat si vital. Cineva a primit puterea vindecatoare. “S-a atins de mine cineva”, spune El, referindu-se nu la multime ci la acel cineva cu credinta. Apostolii credeau ca este absurd ca dintr-o multime de oameni care te ating sa poti sa distingi una anume. Dar El a distins atingerea! Aceasta este iubirea lui Dumnezeu! Aceasta este sensibilitatea Lui la nevoile umane si la atingerea credintei!

“S-a atins de mine cineva.” Sunt cuvinte minunate, pentru noi si pentru femeia care a atins haina lui Isus.

Ele ne spun ca atunci cand ne intindem cu credinta catre Domnul, pentru a primi ajutorul sau, Domnul stie. Asa dupa cum Isus a simtit usoara atingere a ciucurelui de pe haina sa, in mijlocul unei multimi, asa si Dumnezeu stie de rugaciunea fiecaruia dintre noi. Uneori oamenii intreaba: “Cu miliarde de oameni in aceasta lume, cum poate sa stie Dumnezeu de mine si sa vegheze asupra mea?” Isus ne arata in aceasta pericopa ca stie si are grija chiar si de cei mai mici dintre noi. Multimile ar putea sa ne ignore, dar Isus nu. Nici multimea, nici chiar universul cat este de mare, nu il poate bloca de la a simti o atingere de credinta.

Trebuie sa nu uitam de faptul ca atunci cand femeia l-a atins pe Isus, El era intr-o misiune urgenta. Singura fiica a unei persoane importante si respectate, Iair, mai-marele sinagogii, era pe moarte. Isus era in drum spre casa lui Iair. Dar chiar daca era in drum spre o situatie de viata si de moarte, Isus s-a oprit. Nu era atat de ocupat incat sa treaca cu vederea o persoana ce avea nevoie de El. Uitand de multime, El a vazut-o si a tratat-o pe femeie de parca ar fi fost singura persoana din lume. Pentru Isus nimeni nu este pierdut in multime. El i-a acordat atentie femeii. “Cine m-a atins?”, a intrebat El. Cand femeia a recunoscut in public ca l-a atins si ca a fost vindecata imediat, El i-a spus: “Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.” Oare nu asa face Isus cu fiecare dintre noi atunci cand mergem la El cu credinta si cu umilinta, ca femeia din Evanghelia de astazi?

Putem sa il atingem si astazi

Pericopa de astazi nu ne prezinta doar ceva ce s-a intamplat in Palestina acum mult timp. Cristos care era imbrancit atunci de multimi este in mijlocul nostru si astazi. Inca il putem atinge intinzandu-i inimile noastre atunci cand ard si cand sunt in dificultati. Dar cum il putem atinge astazi pe Isus?

Il putem atinge prin rugaciune. Ce este rugaciunea daca nu atingerea lui Isus, conversatia cu El, invitatia pe care i-o adresam sa intre in vietile noastre? Femeia bolnava l-a atins prin simplu gest al intinderii mainii. Nici astazi nu este mult mia dificil sa il atingem pe Isus. Ajunge sa ne intindem catre El prin rugaciune!

In al doilea rand, pentru ca rugaciunea sa il atinga cu adevarat pe Isus si pentru a stabili un contact cu El, ea nu trebuie sa fie un ritual, o repetare in van a unor cuvinte goale, ci o rugaciune ce vine din inima si care este inradacinata in credinta. In multimea de oameni care il inconjoara pe Isus, multi il ating dar doar unul traieste puterea Sa vindecatoare – acela care l-a atins cu credinta. La fel si astazi multimi largi de oameni i se roaga lui Isus; multimi de credinciosi merg la biserica, dar cei care il ating pe Isus sunt cei care se roaga cu credinta. Evanghelia spune cat se poate de clar – credinta este cea care a provocat contactul cu Isus: “Fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.”

In al treilea rand, il atingem pe Isus in Biblie si in Sfanta Impartasanie. Cand citim cuvintele Sale in Biblie, il ascultam pe Cristos nu ca si cum ar vorbi cuiva care a trait acum doua mii de ani, ci ca si cum ne-ar vorbi noua. Isus salasluieste in Evanghelii. Cand ascultam cuvintele Sale, ii atingem hainele. Cand primim Sfanta Impartasanie il atingem pe Isus, dar nu doar o parte a Lui, ci pe El intreg. El vine sa isi faca in noi casa. “Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.”

In fine, Cristos ne atinge astazi prin oameni. Atingerea sa o regasim prin maiestria chirurgului, prin competenta asistentelor medicale, prin sfatul intelept al unui prieten, prin rugaciunile persoanelor pioase. Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. “Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem”, scrie Sf. Pavel. Primii crestini l-au atins pe Isus si apoi au atins lumea cu puterea pe care au primit-o de la El. Au atins murdaria si au transformat-o in puritate. Au atins sclavia, schimband-o in libertate. Au atins slabiciunea, devenita astfel tarie.

Exista atatea feluri in care ii putem atinge astazi pe oameni. Putem sa ii atingem cu inimile noastre. Putem sa ii atingem cu cuvintele noastre. Putem sa ii atingem cu privirea. Putem sa ii atingem cu un zambet. Putem sa ii atingem cu credinta noastra, cu rugaciunea noastra, cu compasiunea noastra, cu iubirea noastra, cu speranta noastra, cu umilinta noastra, cu disponibilitatea noastra de a sluji.

Scopul crestinismului este sa ii faca pe oameni sa il atinga pe Dumnezeu in Cristos. “Daca as putea sa il ating – chiar si doar ciucurii hainei – stiu ca ma voi face bine”, spunea femeia bolnava. Si noi astazi putem sa il atingem asa cum au facut-o si o mai fac nenumarati oameni. Alcoolici, dependenti de droguri, hoti, adulteri, bolnavi, orbi, surzi, leprosi – cu totii l-au atins si au primit o viata noua si puteri noi. Iesiti din multime, zi de zi, pentru a-l atinge pe Cristos. Atingeti-l cu credinta. Atingeti-l pentru a primi iertare, pentru a primi tarie impotriva tentatiilor, impotriva temerilor, impotriva nelinistilor. Atingeti-l. Nu va intreba “Cine m-a atins?” El va sti aceasta.

Citește în continuare

Unde a fost lupta mai grea?

Vreau să vă pun înainte o meditație. Hai să punem una lângă alta două imagini: Domnul Isus în Ghețimanii și Domnul Isus pe cruce. Unde a fost lupta mai grea?

Ce-ar fi fost dacă cuvintele ar fi fost inversate și vorbele spuse în Ghețimanii ar fi fost spuse pe Cruce ?

Este evident că Fiul lui Dumnezeu s-a clătinat în Ghețimanii, dar a fost stabil ca o stâncă la Golgota. În Ghețimanii abiruit. Pe Cruce s-a dus doar ca să-și ducă până la capăt lucrarea.

,,El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit“   (Evrei 5:7-8).

Mat 26.39-44Marc 14.36-39Ioan 17.1Ps 22.1Mat 27.46-50Marc 15.34-37Mat 26.53; Marc 14.36Mat 26.37Marc 14.33Luc 22.43Ioan 12.27;

Iosif din Arimatea – omul din Sinedriu care a ratat Paștele

În vara anului 2014, am ținut la Bethel un studiu pentru tineri. Le-am promis tinerilor că, dacă ei țin programele de închinare, am să fac ceva în limba engleză pentru ei. Ca să ne fie mai ușor și mai practic, am ales portrete de ucenici sub titlul ,,Eroi neașteptați“. Planșele de pe ecran au fost într-adevăr în limba engleză. Restul …  Am vorbit despre Petru, Ioan, Iacov, Andrei, etc., dar am încheiat cu portretul unui ucenic mai ciudat al Domnului Isus, unul ,,din umbră“, Iosif din Arimatea.

Ideea principală a studiului este că fiecare dintre noi trecem printr-o perioadă de oscilări între lume și Domnul Isus, între ceea ce suntem noi fără El și ceea ce vrea să ne facă El; între ceea ce avem și ceea ce ne oferă El. Dar … să nu anticipăm.

Deși trece adeseori neobservat, Iosif din Arimatea a fost suficient de important ca să fie Citește în continuare

Noe și vremurile noastre

Text: ,,Cum era pe vremea lui Noe, aidoma va fi și în zilele Fiului omului“ (Mat. 24:37; Luca 17:28)

Hai să vedem dacă avem calitățile lui Noe ca să putem rezista în zile ca ale lui Noe!

1. Noe – un om care a umblat cu Dumnezeu – Gen. 6:1-9
O umblare îndelungată – potopul a avut loc când Noe avea șase sute de ani (Gen. 7:1) !!!
O umblare singuratecă – ,,peer presure“ ! Toți ceilalți oameni umblau altfel! Citește în continuare

Alegerile pe care le-a făcut Petru

„Choices”

Dr. Rik B. Wadge, Ph.D.

Intro: On the most important night of his life—on the most important night in history—Peter, „the Rock,” sat alone in a dark corner weeping. This wasn’t common place for him. He was a strong self-reliant fisherman. He was bold! He was courageous! And now, he was completely undone. The Rock had been shattered.

Every great man or woman of God can point to a time of breaking in his or her life where a time of conflict, a time of pressure, or a time of decision transformed them from an ordinary piece of coal into a precious diamond, that is pliable in the master’s hand. Abraham; Isaac; Jacob; David; Solomon; the prophet Jonah; Job; The disciples…

Peter is one of those individuals who was broken. Let’s go back to the very beginning when Jesus called him… Citește în continuare

Cine este Isus Hristos?

(primită ca meditație zilnică)


– „ …N-avea nici frumuseţe, nici strălucire…; era aşa de dispreţuit…, şi noi nu L-am băgat în seamă.“ Isaia 53.2,3
„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ Matei 16.16 –

În Evanghelii, El ne este prezentat ca:

Un străin: El nu a avut o casă pe pământ. Casa Sa a fost Casa veşnică a Tatălui. El a venit de la Dumnezeu Tatăl şi S-a întors la El (Ioan 8.23; 16.28).
Un om fără adăpost: În ziua naşterii Sale nu a existat niciun loc în han pentru El. Şi aşa a rămas în timpul întregii Lui vieţi (Luca 9.58).
Un izgonit: Respins şi chiar alungat, El a umblat din loc în loc (Luca 8.37). Societatea timpului Său L-a urât aşa de mult, încât la sfârşit L-a condamnat la moarte şi L-a răstignit.
Un sărac: Când i s-a cerut într-o zi să plătească impozitele, nu avea nici măcar o monedă la Sine (Matei 17.24-27).
Un neînţeles: Fraţii Săi şi chiar ucenicii nu înţelegeau totdeauna vorbirea Sa (Marcu 9.32).
Aşa a trăit Fiul lui Dumnezeu aici ca Om! Dar în acest mod, Isus a devenit aproapele nostru. – Te simţi singur? Aparţii de cei ce sunt izgoniţi, de cei săraci, de cei neînţeleşi? Isus Hristos te înţelege. Dacă crezi în Domnul Isus, El devine prietenul tău fidel!

Beneficiile Invierii

Nelu Brie

thestonebeingrolledawayfromthetomb

Viata oamenilor este plina de evenimente, de lucruri importante si neimportante. De-a lungul timpului, oamenii au descoperit criterii de evaluare si selectie a lucrurilor din viata lor, astfel încât sa poata face diferenta între ceea ce este important si ceea ce este neimportant. Unul dintre criteriile folosite pentru evaluarea acestor lucruri este rentabilitatea, adica un lucru este important si prezinta interes atunci când el este rentabil, avantajos, când aduce beneficii.
Fiind în contextul Sarbatorii Pastelor, vorbim despre suferintele Mântuitorului, dar si despre glorioasa Sa Înviere. Învierea Domnului Isus Cristos dintre cei morti este miezul crestinismului si speranta crestinului.
Dincolo de aspectul traditional, religios, care da un sentiment de bucurie, care sunt beneficiile concrete, practice, ale Învierii Mântuitorului? Pentru omul modern din secolul XXI, atât de ocupat cu problemele vietii cotidiene, traind într-o societate bogata, tehnologizata, unde religia nu mai este prioritara, este Învierea Mântuitorului rentabila, aduce vreun beneficiu real?
Daca Învierea este doar o problema de traditie si religie, atunci nu toti oamenii vor avea interes pentru acest subiect. Daca este, însa, rentabila în mod practic, daca aduce beneficii concrete, atunci dintr-o data oamenii vor avea interes si pasiune pentru aceasta. Care sunt beneficiile Învierii Mântuitorului?

Printre altele, Învierea Domnului Isus descopera oamenilor caracterul, intentiile, resursele si posibilitatile nevazutului Dumnezeu.

I. ÎN PRIMUL RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA PUTEREA LUI DUMNEZEU:
a. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca profetiile facute cu sute de ani în urma despre Învierea Mântuitorului s-au împlinit cu precizie (Psalmul 16:10; Romani 1:4). Aceasta împlinire arata ca Dumnezeu este suveran în istorie si are putere sa conduca si sa controleze evenimentele.
b. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca ostasii romani care pazeau mormântul sigilat al Mântuitorului au lesinat de frica în Citește în continuare