Care este cea mai „neîmplinită“ din profețiile despre Isus Christos?

Text: Isaia 9:6-7

Introducere: aceste profeții sunt un nod de discordie între creștini și necreștini. Una în mod special pare „iluzorie“: cea despre Prinț al păcii.

I. O dorință universală.
„Dacă vor continua Conferințele pentru pace, nu vom mai supraviețui niciunul!“

II. O dorință în viața lui David.
După povestea cu Bat-Șeba, David a numit copilul Solomon (după „Ab Salom“, un alt fiu al păcii), ca o rugăciune ca măcar acest copil să cunoască pacea.

III. O dorință a evreilor contemporani cu Isus.
Matei 12:42; Ioan 10:22-23-31

IV. O ofertă a Bisericii primare.
Fapte 3:11, 5:12

Încheiere: Cea mai neîmplinită este și cea mai așteptată. Cel mai răspândit salut creștin este: „Pace“. Tu ai pace? Ea depinde de relația ta cu Christos. Nu o pace fără probleme, ci o pace în mijlocul tuturor problemelor, așa cum a trăit-o și El.

Semnele Domnului Isus

I. Semnul nașterii – Luca 2:8.

Iată semnul intruparii au fost scutecele. S-a făcut la fel ca noi. Toți copiii de la cei din palat pana la cei din coliba au acest lucru comun, au purtat scutece.

II. Semnul răstignirii – Ioan 20:24.

El ne vorbește despre Toma care a cerut sa vada semnele rastignirii.

III. Semnul ingroparii –   Mar. 22:38

Iosif din Arimatea l-a pus in mormantul lui. Semnul lui Iona care a stat in chit gimp de trei zile.

IV. Semnul invierii – stricati Templar Acesta si in trei zile si il voi ziti la loc.  Dat cu ocazia curatirii Templului.

V. Semnul   Sfârșitului – Mat. 24:1-3.

Semnul revenirii Tale și al sfârșitului veacului. Este vestirea Evangheliei pana la marginile pământului. (Mat. 24:14)

VI. Semnul generațiilor de urmașii – Luca 2: 25-35. Semn care perpetuează și autentifica apartenența la Christos este împotrivirea față de El.

VII.    Semnele suferințelor. – Gal. 6:14-17 – Semnul

Roșca, Florian Damian, Liviu Puraci, Iosif  ,

Ce-ați venit să vedeți la Betleem?

Text: Ioan 18:37

Putem privi Betleemul prin câteva prisme diferite:

1. Locul de naștere al unui om important.
   Acesta este obiceiul caselor memoriale. Inscripțiile de pe tăblițe menționează: ,Aici s-a născut cutare …“
2. Prin Crucea de la Golgota
   Acest punct de vedere accentuează tragedia unei vieți chinuite. O naștere nefericită, o moarte în chinuri inimaginabile
3. Prin Tronul din Cer.
   Este singurul punct de vedere care dă adevărata valoare nașterii din betleem. Paradoxul unei nașteri care nu se potrivește cu Regele slavei.

Întâmplări cu Regele:

Regele Mihai: „Mi-am recăpătat liniştea, înţelegând că istoria se află în mâna lui Dumnezeu, nu în mâna muritorilor”

Regele Mihai: “Ce carte preţuiesc mai mult de oricare? – Biblia, fără doar şi poate.”

Regele Mihai: gazda smerită a lui Richard Wurmbrand. I-am spis fratelui Richard că pe mine nu mă impresionează în nici un fel regele Mihai, pe care tocmai îl văzusem la Los Angeles, în persoană și de aproape. Mi-a răspuns printr-o povestire în care Mihai devenise  ,,Regele meu“. Când l-a vizitat la Versoix, regele Mihai l-a ajutat să se descalțe și i-a pus picioarele pe un taburet, zicând: ,,Lasă că așa se cade ca regele țării să îngrijească rănile pe care ți le-au făcut comuniștii la tortură“.

Dacî doar pentru atâta îl acceptase ca rege, cu cât mai mult ar trebui sî-l acceptăm noi pe Cel ce a fost torturat și răstignit pentru noi?

Advertisements

Cât costă pruncul din Betleem ?

Nu există lucruri cu valoare absolută, intrinsecă. Toate au valoare atribuită, în funcție de utilitatea lor sau de cât vor oamenii să dea pe ele. La urma urmei, o bancnotă este o simplă hârtie colorată cu semnătura unui casier! Pe un cec, o altă foaie de hârtie, poți scrie ce valoare vrei tu. Cu semnătura ta îi schimbi dintr-o dată valoarea.

În America, mai precis în Huntington Beach, hoții au furat niște poșete de lux. În primul jaf au luat poșete de peste $8.000. În cel de al doilea au luat poșete de peste $14.000. Vinerea trecută au furat poșete în valoare de $34.000 de dolari. Există asemenea poșete? Cine este gata să dea așa mulți bani pe ele?

Tot săptămâna trecută s-a pus în vânzare o casă de 50 de milioane de dolari! Cum trebuie să fie o asemenea casă? Cine se lasă păcălit să plătească o asemenea sumă pentru ea?

Un rinichi gătit poate costa în jur de 20 – 40 de dolari în farfuria de la restaurant. Un rinichi pentru un transplant costă însă de câteva mii de ori mai mult. Lucrurile costă cam cât vrei tu să dai pe ele, cât îți trebuiesc ție de mult.

Cât ai da să te scape cineva de la moarte? Cât ai da să te scape cineva de la chinul veșnic al iadului?

Aceasta este problema ta cu Isus Christos. Pentru un pui de om, născut într-un staul din Betleem, nu ești gata să dai mai nimic și … ai dreptate. Nici pentru fiul unui tâmplar care a trudit în prăfuitul Nazaret. Cu atât mai puțin ai cheltui pentru un răzvrătit răstignit de romani în Ierusalim. Nu e treaba ta și nici nu te interesează. Nu este un ,,adevăr existențial“ pentru tine.

Dar dacă Îl privești prin prisma vieții tale, a morții tale și a eternității tale … lucrurile se schimbă dramatic. Valoarea lui Christos crește când îți dai seama că viața este doar un vis trecător și că te așteaptă moartea, iar după ea … veșnicia!

Cât  ești gata să dai ca să trăiești veșnic fericit într-un loc perfect? Cât dai ca să scapi de locul pedepsei din iadul cu foc și pucioasă? Cât dai ca să nu ajungi în groapa de gunoi incediat a universului?

Nașterea lui Isus Christos a pus în mișcare două vești paralele: una bună și una rea.

Vestea bună, numită în limba greacă ,,evanghelion“, este că Dumnezeu a luat inițiativa să salveze oamenii de pe planeta pământ. A coborât El însuși să moară pentru vinovăția înstrăinării lor, a ispășit la cruce pedeapsa pentru ei, iar apoi a plecat înapoi în slavă ca să le pregătească un loc și un destin fericit.

Vestea rea, cea mai rea dintre toate veștile, este că tu poți să ignori total această realitate, preferând să te ocupi cu alte lucruri în viață. Să dai valoare altor lucruri, altor preocupări, altor pasiuni. Tu poți zădărnicii prin indiferență și necredință planurile lui Dumnezeu pentru tine.

No face. Nu te vinde pe fleacuri. Valoarea ta a fost stabilită de Dumnezeu când a venit El personal să te răscumpere din felul tău deșert de viețuire cu prețul imens al jertfei Sale.

 

Ce ne spun genealogiile Domnului Isus ?

Wes Bonda

Matei 1. 1-17   Luca 3. 23-38

Genealogiile prezentate însumează câteva lecții atât de necesare fiecărui om și creștin totodată ! Matei scrie pt. iudei și merge până la Avraam acoperând 2000 de ani dovedind că Domnul Isus e un adevărat iudeu . Luca merge până la Adam acoperând 4000 de ani dovedind neamurilor că Domnul Isus e Salvatorul întregii umanități și aparține umanității ce-și are rădăcina în Dumnezeu -Creatorul omului . Gen.1.26-27  F.Ap.17.26

L1.  Nu există reîncarnare , fiecare om e unic.Domnul Isus nu a fost reîncarnarea vreunui strămoș ci Cuvântul întrupat Ioan 1.14

L2.  Caracterul Domnului nu e moștenire de la strămoși  Iov 14.4 ; Col.2.9

L3.  Lanțul se întrerupe la Domnul Isus . El aduce un nou har pt. omenire : calitatea de copil a lui Dumnezeu ,membru al Împărăției Sale . Ioan 1.12-13; 1Ioan 3.1-2 Mat.12.50

L4.  Gloria Domnului Isus a eclipsat toată slava precedesorilor – Avraam, David, Solomon. El este coroana și slava rasei umane ! Filip.2.9-11 Apoc.1.5-8,13-16

L5.  Domnul Isus nu a aparținut unei caste .Precedesorii au fost săraci și bogați .

L6.  Ne arată perenitatea vieții . Toți au murit indiferent cine au fost. Azi e important să ai scris numele în cartea vieții.Apoc.20.15; 21.27b

L7.  Dumnezeu este organizat și exact în conducerea suverană a istorie 14-14-14 El a pregătit exact trecutul pt. Domnul Isus.

L8.  Domnul Isus : ca fiul lui David – este adevăratul moștenitor al tronului,Împăratul ce domnește veșnic.

: ca fiul lui Avraam -este sămânța în care toate promisiunile date lui se împlinesc.

: ca fiul lui Adam – este adevăratul Om , al doilea Adam 1Cor.15.45

: ca fiul lui Dumnezeu – este omul divin ce aduce o nouă viață , cea din Dumnezeu   Ioan 1.4

Numele nostru poate fi imortalizat sau nu , poate fi uitat sau nu , scris sau nu într-o genealogie , putem fi bogați sau nu , lucrul de căpătâi este că Domnul Isus ne-a mântuit și suntem în familia Sa . Va veni clipa când vom fi împreună cu El. 1Tes.4.16-17. Slavă Lui în veci ! Amin !

Divinitatea pruncului

Text: Luca 2:8-20

La Adam putem vorbi despre ,,creație“.

La Christos trebuie să vorbim despre ,,filiație“.

Nu putem dărui credință, dar putem aduce argumente. Păstorii de atunci au mers și s-au bucurat de nașterea copilului din Betleem. Veți spune: ,,Bine, bine! Așa aș crede și eu dacă mi s-ar arăta un înger, dacă ar vorbi cu mine și dacă aș auzi apoi cântec de oaste cerească …“  N-aveți dreptate. Păstorii au avut mult mai puține dovezi despre divinitatea pruncului decât avem noi. Lor li s-a dat un ,,semn“ și așa au găsit pruncul ,,înfășat în scutece și culcat într-o iesle“. Noi avem astăzi privilegiul de a privi panoramic înapoi la toate dovezile despre divinitatea acestui copil născut acum două mii de ani.

Ce-ar fi trebuit să fie și cum ar fi trebuit să facă o făptură pentru a dovedi că este venită din cer printre oameni? John MacArthur mi-a sugerat acest studiu și vi l-am schițat aici și vouă, după ce am încercat, dar n-am prea reușit, să-l țin aseară la Bethel.

Ca să-și dovedească divinitatea, cel ce a venit din cer ar fi trebuit neapărat …

1. Să fie fără păcat

Nimeni, nici măcar dușmanii Lui n-au putut să-L dovedească drept vinovat de ceva. Până și

De ce a trebuit să se nască ?

Text: Filipeni 2:5-11

I. Creatorul S-a dezbracat de sine însuși

Col. 1:15

II. Creatorul a luat chip de om

Putea apare dintr-o data, misterios si tainic asemenea lui Melhisedec, fără  naștere, fără părinți, fără urmașii.

III. Creatorul a luat chip de rob

Sa ne slujească nouă, sa obosească , sa se consume, sa agonizeze, sa se jertfească.

FIUL LUI DUMNEZEU ŞI FIUL OMULUI

(Ticu Moisa)

Ioan 1.33-34, 51

Introducere:

Pentru Fiul lui Dumnezeu, pământul este opera mâinii Sale, iar locuitorii pământului sunt obiectul milei Sale.

1. Când a venit (pentru lume) ca Prunc, i-a speriat pe cei răi (Mt. 2.3) şi i-a salvat pe cei pierduţi (Lc. 19.10)

2. Când vine (pentru Mireasă) ca Cel Preaiubit, îi va separa pe cei duhovniceşti de cei fireşti (Lc. 17.34)

3. Când va veni (pentru Israel şi Neamuri) ca Prinţ, îi va sancţiona pe cei nelegiuiţi (Apoc. 6.15-17) şi îi va înscăuna pe cei neprihăniţi (Mt. 25.34-40)

Pruncul arată slăbiciunea, neputinţa şi dependenţa

Preaiubitul aşteaptă credinţa, nădejdea şi dragostea (1 Cor. 13.13)

Prinţul ne asigură lauda, slava şi cinstea (1 Petru 1.7)

Încheiere:

Ferice de cel ce L-a primit pe Fiul lui Dumnezeu ca Prunc (Gal. 4.19) şi L-a aşteptat ca pe Cel Preaiubit (Evr. 9.28), fiindcă vine vremea când va domni împreună cu Prinţul prinţilor şi Domnul domnilor (Apoc. 3.21; 2 Tim. 2.12).

Simeon – întâlnirea cu Christos

Text: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2:29 )

Biblia spune: “În Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel … El a venit în Templu, mânat de Duhui. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2:25-34).

Povestirea despre Simeon ne învaţă trei adevăruri importante: Primul: Indiferent de cât timp e nevoie, dacă îl cauţi pe Domnul, îl vei găsi. Sau chiar mai bine, El te va găsi pe tine şi ţi Se va descoperi. Al doilea: Dumnezeu, nu tu, alege momentul şi modul în care se va apropia de tine. Simeon nu a văzut uimitoarea lucrare a lui Hristos în timpul celor trei ani şi jumătate in care Şi-a arătat puterea supranaturală. El L-a văzut doar pe Pruncul născut, în braţele Măriei. Dar L-a văzut pe Dumnezeu şi asta i-a fost suficient. Al treilea: Chiar dacă ducea “o viaţă sfântă”, Simeon şi-a dat seama că este pregătit să moară numai după ce îl vede pe Domnul şi-L ia în braţe.

Unii dintre noi nu doresc să moară până nu au văzut lumea. Simeon nu a dorit să moară până nu L-a văzut pe Răscumpărătorul lumii. Aşadar, întrebarea la care trebuie să răspunzi este – L-ai întâlnit pe Domnul? Este El Mântuitorul tău personal? Numai după ce ai găsit răspunsul corect eşti pregătit să mori.

 

Religioși dar rătăciți?

M.M.

Contemporanii religioși ai lui Christos

Text: Mat. 2:1-12

Introd. Trăim în neamul românesc, un neam plin de religie și relșigiozitate. Mulți însă s-ar putea să fie ca cei religioși din vremea în care s-a născut Isus Christos. Eu ți îmăart azi în trei categorii:

I. Religioșii care s-au temut de nașterea Lui.

Aceștia sunt oameni suficient de religioși ca să știe despre nașterea Lui și chiar să încerce să cunoască profețiile, pentru că ei cred și în ele. Asta nu-i slavează însă. religia unor astfel de oameni este zadarnică. Irod este exponentul lor chintesențial. Iacov ți amintește și el când scris: „Și dracii cred și … se înfioară!“. Ciudat este că textul ne spune că toată cetatea s-a tulburat împreună cu Irod. Ce tragic.

II. Religioși care au știut despre nașterea Lui.

Aceștia sunt mai marii poporului și preoții cei mai de seamă. Cunoașterea religioasă te pune într-o categorie eclesiastică, dar nu te salvează. Preoții de atunci au știut „pentru alții“, dar nu pentru ei. Ei nu L-au căutat șu nu i s-au închinat. Ei n-au vrut să aibă o relație personală cu Isus Christos.
Aș pune în această grupă și categoria tinerilor religioși crescuți în biserici evanghelice. Și ei sunt, volens-nolens, teologi, pentru că au auzit mii de predici și știu poezii și versete pe difarată. Cum este însă viața lor? UMblă ei cu Dumnezeu?

III. Religioșii care au umblat cu el.

Îi așez în această categorie pe păstori și pe magii din Răsărit.

Ei au aflat pentru că au fost înștințați, fiecare în felul lui. Au crezut și au plecat la drum. Călătoria lor a însemnat perseverență, oboseală, depășirea unor onstacole temporare, intrarea într-o intimitatea cu El, închinarea smerită, dăruirea și ascultarea de călăuzirea divină. Toate acestea însoțite de o bucurie care nu se poate găsi decât pe drumul umblării personale cu Isus Christos.

 

Încheiere: Tu din care categorie faci parte?