Category Archives: Nasterea Domnului

Ce ne spun genealogiile Domnului Isus ?

Wes Bonda

Matei 1. 1-17   Luca 3. 23-38

Genealogiile prezentate însumează câteva lecții atât de necesare fiecărui om și creștin totodată ! Matei scrie pt. iudei și merge până la Avraam acoperând 2000 de ani dovedind că Domnul Isus e un adevărat iudeu . Luca merge până la Adam acoperând 4000 de ani dovedind neamurilor că Domnul Isus e Salvatorul întregii umanități și aparține umanității ce-și are rădăcina în Dumnezeu -Creatorul omului . Gen.1.26-27  F.Ap.17.26

L1.  Nu există reîncarnare , fiecare om e unic.Domnul Isus nu a fost reîncarnarea vreunui strămoș ci Cuvântul întrupat Ioan 1.14

L2.  Caracterul Domnului nu e moștenire de la strămoși  Iov 14.4 ; Col.2.9

L3.  Lanțul se întrerupe la Domnul Isus . El aduce un nou har pt. omenire : calitatea de copil a lui Dumnezeu ,membru al Împărăției Sale . Ioan 1.12-13; 1Ioan 3.1-2 Mat.12.50

L4.  Gloria Domnului Isus a eclipsat toată slava precedesorilor – Avraam, David, Solomon. El este coroana și slava rasei umane ! Filip.2.9-11 Apoc.1.5-8,13-16

L5.  Domnul Isus nu a aparținut unei caste .Precedesorii au fost săraci și bogați .

L6.  Ne arată perenitatea vieții . Toți au murit indiferent cine au fost. Azi e important să ai scris numele în cartea vieții.Apoc.20.15; 21.27b

L7.  Dumnezeu este organizat și exact în conducerea suverană a istorie 14-14-14 El a pregătit exact trecutul pt. Domnul Isus.

L8.  Domnul Isus : ca fiul lui David – este adevăratul moștenitor al tronului,Împăratul ce domnește veșnic.

ca fiul lui Avraam -este sămânța în care toate promisiunile date lui se împlinesc.

ca fiul lui Adam – este adevăratul Om , al doilea Adam 1Cor.15.45

ca fiul lui Dumnezeu – este omul divin ce aduce o nouă viață , cea din Dumnezeu   Ioan 1.4

Numele nostru poate fi imortalizat sau nu , poate fi uitat sau nu , scris sau nu într-o genealogie , putem fi bogați sau nu , lucrul de căpătâi este că Domnul Isus ne-a mântuit și suntem în familia Sa . Va veni clipa când vom fi împreună cu El. 1Tes.4.16-17. Slavă Lui în veci ! Amin !

Anunțuri

Divinitatea pruncului

Text: Luca 2:8-20

La Adam putem vorbi despre ,,creație“.

La Christos trebuie să vorbim despre ,,filiație“.

Nu putem dărui credință, dar putem aduce argumente. Păstorii de atunci au mers și s-au bucurat de nașterea copilului din Betleem. Veți spune: ,,Bine, bine! Așa aș crede și eu dacă mi s-ar arăta un înger, dacă ar vorbi cu mine și dacă aș auzi apoi cântec de oaste cerească …“  N-aveți dreptate. Păstorii au avut mult mai puține dovezi despre divinitatea pruncului decât avem noi. Lor li s-a dat un ,,semn“ și așa au găsit pruncul ,,înfășat în scutece și culcat într-o iesle“. Noi avem astăzi privilegiul de a privi panoramic înapoi la toate dovezile despre divinitatea acestui copil născut acum două mii de ani.

Ce-ar fi trebuit să fie și cum ar fi trebuit să facă o făptură pentru a dovedi că este venită din cer printre oameni? John MacArthur mi-a sugerat acest studiu și vi l-am schițat aici și vouă, după ce am încercat, dar n-am prea reușit, să-l țin aseară la Bethel.

Ca să-și dovedească divinitatea, cel ce a venit din cer ar fi trebuit neapărat …

1.  fie fără păcat

Nimeni, nici măcar dușmanii Lui n-au putut să-L dovedească drept vinovat de ceva. Până și Citește în continuare

De ce a trebuit să se nască ?

Text: Filipeni 2:5-11

I. Creatorul S-a dezbracat de sine însuși

Col. 1:15

II. Creatorul a luat chip de om
Putea apare dintr-o data, misterios si tainic asemenea lui Melhisedec, fără  naștere, fără părinți, fără urmașii.
III. Creatorul a luat chip de rob
Sa ne slujească nouă, sa obosească , sa se consume, sa agonizeze, sa se jertfească.

FIUL LUI DUMNEZEU ŞI FIUL OMULUI

(Ticu Moisa)

Ioan 1.33-34, 51

Introducere:

Pentru Fiul lui Dumnezeu, pământul este opera mâinii Sale, iar locuitorii pământului sunt obiectul milei Sale.

1. Când a venit (pentru lume) ca Prunc, i-a speriat pe cei răi (Mt. 2.3) şi i-a salvat pe cei pierduţi (Lc. 19.10)

2. Când vine (pentru Mireasă) ca Cel Preaiubit, îi va separa pe cei duhovniceşti de cei fireşti (Lc. 17.34)

3. Când va veni (pentru Israel şi Neamuri) ca Prinţ, îi va sancţiona pe cei nelegiuiţi (Apoc. 6.15-17) şi îi va înscăuna pe cei neprihăniţi (Mt. 25.34-40)

Pruncul arată slăbiciunea, neputinţa şi dependenţa

Preaiubitul aşteaptă credinţa, nădejdea şi dragostea (1 Cor. 13.13)

Prinţul ne asigură lauda, slava şi cinstea (1 Petru 1.7)

Încheiere:

Ferice de cel ce L-a primit pe Fiul lui Dumnezeu ca Prunc (Gal. 4.19) şi L-a aşteptat ca pe Cel Preaiubit (Evr. 9.28), fiindcă vine vremea când va domni împreună cu Prinţul prinţilor şi Domnul domnilor (Apoc. 3.21; 2 Tim. 2.12).

Simeon – întâlnirea cu Christos

Text: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2:29 )

Biblia spune: “În Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel … El a venit în Templu, mânat de Duhui. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta” (Luca 2:25-34).

Povestirea despre Simeon ne învaţă trei adevăruri importante: Primul: Indiferent de cât timp e nevoie, dacă îl cauţi pe Domnul, îl vei găsi. Sau chiar mai bine, El te va găsi pe tine şi ţi Se va descoperi. Al doilea: Dumnezeu, nu tu, alege momentul şi modul în care se va apropia de tine. Simeon nu a văzut uimitoarea lucrare a lui Hristos în timpul celor trei ani şi jumătate in care Şi-a arătat puterea supranaturală. El L-a văzut doar pe Pruncul născut, în braţele Măriei. Dar L-a văzut pe Dumnezeu şi asta i-a fost suficient. Al treilea: Chiar dacă ducea “o viaţă sfântă”, Simeon şi-a dat seama că este pregătit să moară numai după ce îl vede pe Domnul şi-L ia în braţe.

Unii dintre noi nu doresc să moară până nu au văzut lumea. Simeon nu a dorit să moară până nu L-a văzut pe Răscumpărătorul lumii. Aşadar, întrebarea la care trebuie să răspunzi este – L-ai întâlnit pe Domnul? Este El Mântuitorul tău personal? Numai după ce ai găsit răspunsul corect eşti pregătit să mori.

 

Religioși dar rătăciți?

M.M.

Contemporanii religioși ai lui Christos

Text: Mat. 2:1-12

Introd. Trăim în neamul românesc, un neam plin de religie și relșigiozitate. Mulți însă s-ar putea să fie ca cei religioși din vremea în care s-a născut Isus Christos. Eu ți îmăart azi în trei categorii:

I. Religioșii care s-au temut de nașterea Lui.

Aceștia sunt oameni suficient de religioși ca să știe despre nașterea Lui și chiar să încerce să cunoască profețiile, pentru că ei cred și în ele. Asta nu-i slavează însă. religia unor astfel de oameni este zadarnică. Irod este exponentul lor chintesențial. Iacov ți amintește și el când scris: „Și dracii cred și … se înfioară!“. Ciudat este că textul ne spune că toată cetatea s-a tulburat împreună cu Irod. Ce tragic.

II. Religioși care au știut despre nașterea Lui.

Aceștia sunt mai marii poporului și preoții cei mai de seamă. Cunoașterea religioasă te pune într-o categorie eclesiastică, dar nu te salvează. Preoții de atunci au știut „pentru alții“, dar nu pentru ei. Ei nu L-au căutat șu nu i s-au închinat. Ei n-au vrut să aibă o relație personală cu Isus Christos.
Aș pune în această grupă și categoria tinerilor religioși crescuți în biserici evanghelice. Și ei sunt, volens-nolens, teologi, pentru că au auzit mii de predici și știu poezii și versete pe difarată. Cum este însă viața lor? UMblă ei cu Dumnezeu?

III. Religioșii care au umblat cu el.

Îi așez în această categorie pe păstori și pe magii din Răsărit.

Ei au aflat pentru că au fost înștințați, fiecare în felul lui. Au crezut și au plecat la drum. Călătoria lor a însemnat perseverență, oboseală, depășirea unor onstacole temporare, intrarea într-o intimitatea cu El, închinarea smerită, dăruirea și ascultarea de călăuzirea divină. Toate acestea însoțite de o bucurie care nu se poate găsi decât pe drumul umblării personale cu Isus Christos.

 

Încheiere: Tu din care categorie faci parte?

 

Preocupari de Craciun

(Daniel Sarlea)

Luca 2:1-7

1.Preocuparea Cezarului – Luca 2:1

-Puterea: numărătoarea poporului (putere, taxe, realizări, proiecte)

2.Preocuparea lui Irod – Matei 2

-Poziţia: tronul

3.Preocuparea preotilor Matei 2

-traditia, influienta

Procupati cu Scriptura nu l-au recunoscut pe Autorul Scripturii.

4.Preocuparea oamenilor: – Luca 2:7b

-Confortul: (fericirea)- fiecare dorea un loc al lui

5.Preocuparea păstorilor – Luca 2:8

-Averea: turma

6.Preocuparea magilor –Matei 2

-inchinarea:

-Steaua: ţinta, scopul, ţelul vieţii

7.Preocuparea Mariei şi a lui Iosif – Luca 2:7

-un loc pentru Isus

 

Care este preocuparea ta cu ocazia acestui Crăciun?  Are Isus un loc in viata ta, in casa ta?