Divinitatea pruncului

Text: Luca 2:8-20

La Adam putem vorbi despre ,,creație“.

La Christos trebuie să vorbim despre ,,filiație“.

Nu putem dărui credință, dar putem aduce argumente. Păstorii de atunci au mers și s-au bucurat de nașterea copilului din Betleem. Veți spune: ,,Bine, bine! Așa aș crede și eu dacă mi s-ar arăta un înger, dacă ar vorbi cu mine și dacă aș auzi apoi cântec de oaste cerească …“  N-aveți dreptate. Păstorii au avut mult mai puține dovezi despre divinitatea pruncului decât avem noi. Lor li s-a dat un ,,semn“ și așa au găsit pruncul ,,înfășat în scutece și culcat într-o iesle“. Noi avem astăzi privilegiul de a privi panoramic înapoi la toate dovezile despre divinitatea acestui copil născut acum două mii de ani.

Ce-ar fi trebuit să fie și cum ar fi trebuit să facă o făptură pentru a dovedi că este venită din cer printre oameni? John MacArthur mi-a sugerat acest studiu și vi l-am schițat aici și vouă, după ce am încercat, dar n-am prea reușit, să-l țin aseară la Bethel.

Ca să-și dovedească divinitatea, cel ce a venit din cer ar fi trebuit neapărat …

1. Să fie fără păcat

Nimeni, nici măcar dușmanii Lui n-au putut să-L dovedească drept vinovat de ceva. Până și

Pilat l-a declarat nevinovat. Până și tâlharul de pe cruce știa că El n-a făcut nimic rău!

2. Să arate autoritate asupra naturii

Ei și-a arătat cu prisosință autoritatea de Creator la potolirea furtunii, la mersul pe apă, la preschimbarea apei în vin, la înmulțirea pâinilor  … dar ceea ce m-a frapat dintotdeauna la Cel venit din cer a fost extraordinara Sa pătrundere în natura umană și în trăirile ei:

,,Dar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuş ştia ce este în om“ (Ioan 2:24-25).

Autoritatea Lui s-a extins și asupra realităților nevăzute care acționează în lumea noastră, demonii. Ei au trebuit să I se supună, fie că au dorit-o sau nu:

,,Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: ,,Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă şi vînturile şi marea?“ Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciţi, cari ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: ,,Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?“ Departe de ei era o turmă mare de porci, cari păşteau. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: ,,Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.“ ,,Duceţi-vă“, le -a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s’a repezit de pe rîpă în mare, şi a pierit în ape“ (Mat. 8:27-32).

3. Să spună niște adevăruri deosebite

,,Adevărurile“ filosofilor și ale oamenilor de știință au devenit de mult învechite. Ceea ce a spus pruncul acesta a rămas și va rămâne în veci. Spusele Lui sunt traduse în mai toate limbile pământului. Mai marii lui Israel de atunci i-au trimis pe irodieni, garda de la Templu, să-L prindă. L-au găsit vorbind mulțimii și și-au zis că este bine să aștepte până ce va termina de vorbit și să-L prindă atunci ca să nu se facă tulburare. Mare greșeală! S-au întors cu mâinile goale, pentru că El i-a prins în mreaja cuvintelor Lui. Când au fost trași la răspundere de cei care-i trimiseseră, irodienii s-au apărat zicând: ,,Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta (Ioan 7:46).

4. Să facă minuni

Până și adversarii Lui știau că el face lucruri supranaturale. Un om natural face lucruri naturale. Lucrurile supranaturale sunt dovada că cineva are de-a face cu supranaturalul. Aceasta a fost logica lui Nicodim, care a venit la El noaptea: ,,Nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El“ (Ioan 3:2). De vorbit, mai vorbim și noi, părea a spune Nicodim, dar tu dovedești că știi despre lucrurile din cealaltă lume. Cum se poate ajunge acolo? Cum poate intra cineva în împărăția lui Dumnezeu?

În săptămâna patimilor, Irod s-a bucurat că i-a fost trimis galileianul spre judecată. Spera ,,să-l vadă săvârșind vreo minune“. Toată lumea, până și Irod aflase despre lucrul acesta.

5. Să ni-L arate pe Tatăl

Dacă cineva vine ,,de dincolo“ el trebuie să semene din când în când cu lumea din care vine. Pruncul a fost mărturia caracterului lui Dumnezeu printre noi. ,,Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9).

6. Să pregătească și să vestească viitorul

Dumnezeu a vorbit prin mulți profeți, dar cu acest prunc a fost altfel. El nu numai că a vorbit despre viitor, el a mărturisit că este implicat personal în viitor, că-l pregătește, că-l are în stăpânire. Așa ceva n-a făcut niciodată nimeni! ,,Mă duc să vă pregătesc un loc … și apoi mă voi întoarce să vă iau cu mine, pentru ca acolo unde sunt eu să fiți și voi …“ (Mat. 24, Ioan 14:1-3).

7. Să plece înapoi la cer

În fine, cel mai categoric lucru pe care-l poate face cineva ca să dovedească faptul că a venit din cer este … să plece înapoi în cer. Iar pruncul acesta a făcut-o! Citiți, înțelegeți și bucurați-vă! (Fapte 1:10: Marcu 16:19; Luca 24:50).

Liviu Țiplea, colegul meu păstor la biserica baptistă mare din Los Angeles, ne-a adus aminte de aceste sărbători de cugetarea lui C. S. Lewis: ,,Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul omului, ca fiii oamenilor sa poată deveni fiii lui Dumnezeu”.

Oh nu! Nu veți putea spune că păstorii din câmpia Betleemului au avut mai multe dovezi decât avem noi astăzi. Noi avem mult mai multe decât ei! Întrebarea care se pune este însă aceasta: ,,Avem noi măcar credința lor?“