Category Archives: Devotionale

Psalmul 92 – mutarea în mulțumire

Nemulțumirea este ca rugina și putregaiul, vine de la sine! Ea vine peste cel sărac, dar și peste cel bogat! Peste cel bolnav, dar și peste cel sănătos! Peste cel tânăr, dar și peste cel bătrân! Trebuie să te lupți împotriva ei. Trebuie să o combați. Trebuie să te tratezi ,,profilactic“ împotriva ei!

Nemulțumirea este o boală a inimi care trebuie vindecată cu un medicament dat minții! Iată trei lucruri la care te poți gândi în ziua Sabatului și pentru care poți mulțumi.

  1. Se cade să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care ți-o dăruiește (v.1-4). Dimineața, când te scoli, poți privi optimist înainte bazându-te pe ,,bunătatea Lui“, iar seara, când te rogi, Îi poți mulțumi pentru ,,credincioșia Lui“. Citește în continuare

Şapte rugăciuni esenţiale

din revista „Cercetați Scripturile”

Cine studiază Psalmii întâlneşte acolo multe rugăciuni, pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să şi le însuşească, pentru a le folosi în viaţa de toate zilele. Desigur, nu ca să repetăm cuvânt cu cuvânt aceste rugăciuni. Dar conţinutul acestor rugăciuni ar trebui totuşi să fie şi în gândurile şi rugăminţile noastre. În cele ce urmează ne vom gândi la şapte rugăciuni, care sunt importante pentru orice credincios..

1) Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele (Psalm 17:5). Din toate părţile suntem înconjuraţi de curse şi capcane. Cât de uşor poate aluneca piciorul nostru! Cât de repede pot paşii noştri să se îndepărteze de urmele Domnului, dacă părăsim atmosfera protectoare a rugăciunii personale. Să păstrăm aceste cuvinte în inima noastră, ca totdeauna să le avem la îndemână. Numai dacă Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în noi, vom fi capabili să rămânem neclintiţi în ziua cea rea.

2) Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetarea inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu! (Psalm 19:14). Toţi cei care Îl iubesc din inimă pe Domnul Isus, au această dorinţă. Ce spunem este mai mult

Citește în continuare

PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

CINCI RĂSPUNSURI EXTREM DE IMPORTANTE

www.fundatiaseer.ro

“Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31-35)

Apostolul Pavel pune în pasajul acesta din Romani capitolul 8 cinci întrebări extrem de importante:

1) “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Siguranța prezenței lui Dumnezeu înclină balanța în favoarea ta. Așadar, indiferent cu ce te confrunți astăzi, nu uita: “Dumnezeu este pentru mine.”

2) “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (v. 32) Gândește-te puțin: ți-ar salva Dumnezeu sufletul, ca apoi să te lase să te descurci singur? Se ocupă El doar de nevoile tale veșnice, și nu și de cele pământești? Nu!

3) “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (v. 33). Orice voce acuzatoare, chiar și a ta, nu contează în curțile cerului. Acceptarea lui Dumnezeu este dincolo de orice respingere a oricărei alte persoane – și El te acceptă pentru că te vede “în Hristos.”

4) “Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v. 34) Când acuzatorii se ridică împotriva ta, Domnul Isus, avocatul apărării tale, îi reduce la tăcere. De ce? Pentru că sângele Său te acoperă!

5) “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35) Pavel răspunde la propria sa întrebare: “Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (v. 38-39).

Cunoașterea acestor cinci adevăruri te va ajuta să te bucuri în timpul zilei și să dormi mai bine noaptea!

Prorocia Domnului, prin IEREMIA

Ieremia 2:8-13                                                               Marius Lucan – Calea Crucii, Colton 7/15/2017 am

 

Introducere: Ieremia este cunoscut și ca prorocul lacrimilor, datorită cărții Plângerilor lui Ieremia. El a prorocit timp de 40 de ani în timpul domniei a 5 împărați diferiți: Iosia (17 ani) , Ioahaz (3 luni), Ioiachim (11ani), Iehonia (3 luni) și Ezechia (11ani). Peisajul sau imaginea panoramică spirituală a acelor vremuri era una întunecată, plină de păcate și de problemele derivate din acestea.

Primul capitol arată punerea deoparte a Citește în continuare

 Ce jug porți tu?

Dumnezeu vorbeşte adesea în Cuvântul Său prin imagini, care pot fi înţelese de oamenii oricărui timp. Mai ales pentru aceia, care nu ştiu să citească sau să scrie, asemenea ilustrări sunt impresionante, pentru că le cunosc din viaţa de zi cu zi.

Jugul este o astfel de imagine. Prin jug se înţelege un obiect din lemn, care se punea pe grumazul animalelor cornute care trăgeau la car sau la plug. De cele mai multe ori se înjugă două animale într-un jug. Şi oamenii folosesc juguri, pentru a purta cu ele poveri.

Jugul ilustrează pe de o parte smerenie/umilinţă şi serviabilitate, pe de altă parte supunere şi subjugare. Fiecare om poartă – de bunăvoie sau nu – unul sau chiar mai multe juguri. Întrebarea este doar ce fel de jug/juguri poartă.

1) Jugul oamenilor

De la căderea în păcat, oamenii se subjugă unii pe alţii. Astfel citim despre Esau şi Iacov: „Cel mai mare va sluji celui mai mic.“ Esau a trebuit să-i slujească lui Iacov. Mai târziu, el a scuturat jugul de pe gâtul lui (Geneza 25.23; 27.40).

După ce Roboam, fiul lui Solomon, a fost făcut împărat, s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii, apoi cu tinerii. Bătrânii l-au sfătuit să slujească poporului ca un rob şi să-i spună cuvinte binevoitoare. Tinerii dimpotrivă i-au recomandat: spune poporului: „Dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru“ (1 Împăraţi 12.6-11). Sfatul tinerilor a fost sfatul oamenilor. Aşa spune şi David pe drept: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui şi să nu cad în mâna omului“ (2 Samuel 24.14). Bănuim ce înseamnă cuvintele poetului în Psalm 66.12: „Ai lăsat oamenii să treacă peste capul nostru“? Sau ce a însemnat pentru Domnul ceea ce spune evanghelistul în cuvintele: „Pe Isus L- a lăsat în voia lor“ (Luca 23.25)? – Şi totuşi există un jug mai aspru:

2) Jugul lui satan şi al păcatului

Sclavia lui Israel în Egipt sub faraon este o imagine izbitoare a sclaviei unui păcătos sub domnia lui satan, care este de la început un ucigaş (Ioan 8.44). La început i-a mers bine lui Israel în ţara Gosen, apoi faraon l-a subjugat (Levitic 26.13). Israeliţii au fost obligaţi să facă multe cărămizi. Un timp au primit paie, apoi au trebuit să le adune şi pe acestea.

Nu cunoaştem aceasta din viaţa noastră? „Mostra“ este gratuită, pentru „livrare“ primim însă factură. Orice patimă se desfăşoară după acest principiu. Sfârşitul acestei sclavii este Citește în continuare

Descalificarea Marelui Preot Eli

1 Sam. 1 –  4

Introducere: Sistemul religios iudaic era ancorat în Marele Preot. Foarte puțini oameni care au ocupat această funcție au fost la înălțimea ei. Nereușitele lor ne aduce aminte că ne pasc nereușitele noastre. Și nouă ni se spune: ,,Numai purtați-vă într-un chip vrednic de chemarea primită!“ și noi suntem o seminție aleasă, un neam de preoți!

Eli- când ,,bunicel“ nu este suficient în slujirea lui Dumnezeu

Purtarea lui Eli este caracterizată de: incompetență, indiferență și indolență.

Episodul 1: 1 Sam 1 – Vedem cum incompetența lui Eli îl fac să falimenteze ca preot. N-o înțelege pe Ana și, în loc să o admire, o condamnă. Eli nu cunoștea rugîciunea agonizantă.

Episodul 2: 1 Sam. 2 – Vedem cum indiferența lui Eli în fac să falimenteze ca părinte. Nu se putea ca Eli să nu audă despre abuzurile fiilor lui. Mustrarea pe care le-o face este tardivă și superficială.

Episode 3: 1 Sam. 3 – 4  – Vedem cum indolența lui Eli îl fac să falimenteze ca persoană. Figurativ, Eli era în trup ceea ce era și în suflet: o bucată uriașă de slănină, cu ochii tulburi, fără vedere, căzută într-un scaun. (3:2; 4:15, 18). Mustrat de un om al lui Dumnezeu în 2:27, el lasă să treacă vremea indolent și piere într-o cădere din care nu se mai poate scula.

Eu nu svreau să-l distrug pe Eli. Nu-l trimit în fundul iadului! Spun doar că, asemenea lui, și noi putem fi ,,bunicei“, dar insuficient de buni. Dumnezeul nostru merită să fim excelenți în slujirea Lui, cum bine spunea Richard Wurmbrand.

Parțial și la suprafață, Eli a  făcut și lucruri bune: a binecuvântat-o pe Ana, când și-a dat seama ce fel de problemă avea, și-a mustrat fii pentru faptele lor și a preșuit lucrurile sfinte, plângând pierderea chivotului mai mult decât moartea celor doi fii ai săi.

A fost bun, dar insuficient de bun și Dumnezeu a dat de pământ cu el.