Tag Archives: Geneza

 Ce jug porți tu?

Dumnezeu vorbeşte adesea în Cuvântul Său prin imagini, care pot fi înţelese de oamenii oricărui timp. Mai ales pentru aceia, care nu ştiu să citească sau să scrie, asemenea ilustrări sunt impresionante, pentru că le cunosc din viaţa de zi cu zi.

Jugul este o astfel de imagine. Prin jug se înţelege un obiect din lemn, care se punea pe grumazul animalelor cornute care trăgeau la car sau la plug. De cele mai multe ori se înjugă două animale într-un jug. Şi oamenii folosesc juguri, pentru a purta cu ele poveri.

Jugul ilustrează pe de o parte smerenie/umilinţă şi serviabilitate, pe de altă parte supunere şi subjugare. Fiecare om poartă – de bunăvoie sau nu – unul sau chiar mai multe juguri. Întrebarea este doar ce fel de jug/juguri poartă.

1) Jugul oamenilor

De la căderea în păcat, oamenii se subjugă unii pe alţii. Astfel citim despre Esau şi Iacov: „Cel mai mare va sluji celui mai mic.“ Esau a trebuit să-i slujească lui Iacov. Mai târziu, el a scuturat jugul de pe gâtul lui (Geneza 25.23; 27.40).

După ce Roboam, fiul lui Solomon, a fost făcut împărat, s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii, apoi cu tinerii. Bătrânii l-au sfătuit să slujească poporului ca un rob şi să-i spună cuvinte binevoitoare. Tinerii dimpotrivă i-au recomandat: spune poporului: „Dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru“ (1 Împăraţi 12.6-11). Sfatul tinerilor a fost sfatul oamenilor. Aşa spune şi David pe drept: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui şi să nu cad în mâna omului“ (2 Samuel 24.14). Bănuim ce înseamnă cuvintele poetului în Psalm 66.12: „Ai lăsat oamenii să treacă peste capul nostru“? Sau ce a însemnat pentru Domnul ceea ce spune evanghelistul în cuvintele: „Pe Isus L- a lăsat în voia lor“ (Luca 23.25)? – Şi totuşi există un jug mai aspru:

2) Jugul lui satan şi al păcatului

Sclavia lui Israel în Egipt sub faraon este o imagine izbitoare a sclaviei unui păcătos sub domnia lui satan, care este de la început un ucigaş (Ioan 8.44). La început i-a mers bine lui Israel în ţara Gosen, apoi faraon l-a subjugat (Levitic 26.13). Israeliţii au fost obligaţi să facă multe cărămizi. Un timp au primit paie, apoi au trebuit să le adune şi pe acestea.

Nu cunoaştem aceasta din viaţa noastră? „Mostra“ este gratuită, pentru „livrare“ primim însă factură. Orice patimă se desfăşoară după acest principiu. Sfârşitul acestei sclavii este Citește în continuare

Anunțuri

Scurte comentarii asupra Genezei

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Domnul spusese lui Avram: “Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care țio voi arăta. Și te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare și vei fi binecuvântare”. Geneza 12.1,2

Geneza este compusă din două mari părți. Prima (capitolele 1–11) acoperă o perioadă de două mii de ani și prezintă patru evenimente importante:creațiacăderea omuluipotopul și formarea națiunilor. Aceste patru mari evenimente au pus temeliile lumii în care trăim noi astăzi. Cea dea doua parte (capitolele 12–50) acoperă o perioadă de doar trei sute de ani, însă descrierea ei este mult mai lungă. Ea se concentrează pe istoria a patru oameni dintro familie aleasă de Dumnezeu să fie cea din care avea să fie format poporul Israel și din care avea să vină Mesia. Acești patru oameni sunt: AvraamIsaacIacov și Iosif. Sunt șapte oameni prezentați în Geneza, a căror istorie și al căror caracter însumează liniile principale ale adevărurilor care vor fi mai târziu dezvoltate dea lungul Bibliei. Aceștia sunt:

Adam – primul om, autoritate, stăpânire;

Enoh – umblarea cu Dumnezeu, răpirea;

Noe – harul și dreptatea, guvernarea;

Avraam – chemarea lui Dumnezeu, alegerea, principiul credinței;

Isaac – filiația, substituirea, învierea;

Iacov – disciplina lui Dumnezeu, rezumatul profetic al istoriei lui Israel;

Iosif – suferința și domnia, moștenirea. Istoria lui Iosif prezintă una dintre cele mai importante imagini ale lui Hristos din Scriptură: lepădat de frații săi, vândut națiunilor, înălțat ca domn asupra lor și, de asemenea, restabilindui pe frații săi. B. Reynolds

Ce nu face timpul?

Gen. 42 – 43

Începutul anului 2016 este o ocazie să ne gândim la scurgerea timpului și la efectele lui asupra noastră. Oricum le-am lua, ele sunt multe … Există însă lucruri pe care nu le va putea face niciodată timpul, deși se zice ,,timpul le rezolvă pe toate“. Anumite lucruri sunt responsabilitatea noastră. Noi trebuie să le facem.

I. Timpul nu face ceea ce trebuie să facem noi! – Există o vreme a acțiunii!

,,Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.” (Gen. 42:1-2)

Iacov avea pe atunci cam 130 de ani. Era însă încă un om al acțiunii și nu-i poate privi pe fii lui pasivi și gata să moară de foame! ,,De ce vă stați și vă uitați unii la alții?“

În spatele evenimentelor, Dumnezeu mișca astrele pe cer, norii de deasupra, ploile, apa râurilor, pământul și oameni ca să-i ducă pe cei din familia lui Avraam în Egipt. Seceta care venise era lucrarea Lui personală. Dumnezeu văzuse că prezența lor în Canaanul idolatru este un pericol pentru panul mesianic. Ce se întâmplase cu Dina și Sihem fusese o tragedie. Urmașii lui Avraam aveau să se lupte toată existența lor cu idolatria canaaniților … Până una alta însă, Dumnezeu avea de gând să-i strămute în ținutul Goșen din Egipt, unde, în izolare de egipteni, avea să-i transforme dintr-o familie de 70 de oameni într-un popor de peste un milion de persoane. Uneori, Dumnezeul care mișcă universul, nu ne mișcă pe unii dintre noi. Și ei stăteau și se uitau uni la alții   …

Dumnezeu avea de gând să-i facă ,,a doua familie domnească“ din Egipt. Iosif era ,,ca un tată pentru Faraon“ și numai tronul îl ridica în autoritate pe Faraon deasupra acestui tânăr evreu. Tot ceea ce era mai bun în Egipt era deja regătit pentru Iacov și fii săi. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Dumnezeu îl trimisese pe Iosif în Egipt înaintea lor ca să le scape viața. Totul era pregătit. Dar defetismul și seceta îi paralizase. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Există o vreme a acțiuni. Timpul nu rezlvă toate problemele. Uită-te în Citește în continuare

,,Nu te teme să te pogori în Egipt“

Gen. 35-36

L-am auzit pe Chuck Swindoll predicând. Eram în mașină și am dat peste postul creștin de predici. Nu-l ascultasem de mult pe Swindoll și am zăbovit să văd ce spune. Predica din Geneza, despre necesitatea confirmării divine peste pornirile noastre ,,bune“.

Iacov a fost un ,,șmecher“ care ,,și-a așezat singur ploile“. Născut mai mic cu doar câteva minute decât fratele său Esau, Iacov i-a furat prin șmecherii acestuia și ,,dreptul de întâi născut“ și ,,Binecuvântarea“. Dumnezeu l-a trimis la Laban ca să-l confrunte cu un om mai șmecher decât el. Terapeutic, Iacov a simțit acolo, pe pielea lui, ce înseamnă să fii înșelat de un altul.

A continuat să simtă arsura înșelării și când fii lui, care-l vânduseră pe Iosif unor negustori ai pustiei în drum spre Egipt, i-au adus acasă o camășă pătată de sânge, sugerându-i că fiul cel preaiubit a fost sfâșiat de fiarele sălbatice. Înșelătoriile lui au fost moștenite de copiii săi.

Până și Iosif, fiul cel aparent desăvârșit, a apelat la tot felul de șiretlicuri față de frații săi veniți să cumpere grâne necesare pentru traversarea vremii teribile de secetă în Israel. Și tot prin șiretlic a încercat Iosif să-l oprească pe Beniamin, singurul frate de la aceeași mamă,  alături de el în Egipt. Ca să o deosebim de șmecheria plasării arginților în sacii de grâne cu care frații lui s-au întors la casa părintească, vom numi operația aceasta șmecherească ,,Potirul de aur ascuns în sacul lui Beniamin“.

Capitolul 45 și capitolul 46 ni-l arată pe Iacov reacționând pripit la vestea că Iosif, fiul său, încă trăiește și-l cheamă să se mute cu toată familia în Egipt.

,,Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte” (Gen. 45:27-28).

Capitolul 46 ne prezintă însă un Iacov care se teme. Pentru ce? Pentru că s-a pripit și a luat iar o hotărâre fără să-l consulte mai întâi pe Dumnezeu, ,,Șmecherul pocăit“ își dă seama că vechea lui natură i-a jucat iar o festă. Ar fi trebuit să fie mai veghetor …

Să te muți din țara făgăduinței în țara Egiptului nu-i mai sună acum de loc atrăgător. Seamănă mai mult cu o tradare a Citește în continuare

DUHUL SFÂNT, NATURA ŞI ATRIBUTELE SALE

(De la Constantin Moisa)

(Gen. 1.2; Ioan 16.7-15)

Introducere: Sfânta Scriptură este singura sursă vrednică de crezare din care putem obţine informaţii clare şi sigure despre Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi.

Promis de Fiul (Ioan 14.26) şi trimis de Tatăl şi Fiul (Ioan 14.16-17; 16.7), Duhul Sfânt (Mc. 1.8), Duhul Domnului (Is. 11.2), Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.14), Duhul lui Cristos (1 Petru 1.11) este:

  1. Duhul adevărului (Ioan 16.5-15)

De vreme ce Tatăl este adevăratul Dumnezeu (Ioan 17.3) iar Fiul este Adevărul (Ioan 14.6) (adevărata Viţă, adevărata Lumină, adevărata Pâine) este normal ca şi Duhul Sfânt să fie Duhul adevărului.

  1. Duhul harului (sau al dragostei) (Evr. 10.29; Rom. 5.5)

Dar cum singură diagnosticarea nu duce la vindecarea pacientului, şi Duhul Citește în continuare

Negările necuratului

(după John Stott)

Text: Gen.3:1-5

Introducere: Trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu le-a dat lui Adam și Eva trei instrucțiuni precise – o permisiune de a mânca din oricare pom al grădinii, o interzicere de a mânca dintr-un anumit pom și o pedeapsă pentru neascultare. Primii oameni au știut precis ce trebuie să facă, ce trebuie să nu facă și ce se va întâmpla dacă nu vor asculta.

Vom arăta acum cum șarpele, cel mai viclean dintre toate creaturile, a sucit instrucțiunile primite de primii oameni și le-a transformat în ispite. Și astăzi Satan folosește tot aceleași tactici.

I. Satan a negat faptul că Dumnezeu spune adevărul.

Dumnezeu zisese ,,în clipa în care vei mânca din el, vei muri negreșit“ (2:17), dar Citește în continuare

Noe și vremurile noastre

Text: ,,Cum era pe vremea lui Noe, aidoma va fi și în zilele Fiului omului“ (Mat. 24:37; Luca 17:28)

Hai să vedem dacă avem calitățile lui Noe ca să putem rezista în zile ca ale lui Noe!

1. Noe – un om care a umblat cu Dumnezeu – Gen. 6:1-9
O umblare îndelungată – potopul a avut loc când Noe avea șase sute de ani (Gen. 7:1) !!!
O umblare singuratecă – ,,peer presure“ ! Toți ceilalți oameni umblau altfel! Citește în continuare