Ce jug porți tu?

 M. Furrer

Dumnezeu vorbeşte adesea în Cuvântul Său prin imagini, care pot fi înţelese de oamenii oricărui timp. Mai ales pentru aceia, care nu ştiu să citească sau să scrie, asemenea ilustrări sunt impresionante, pentru că le cunosc din viaţa de zi cu zi.

Jugul este o astfel de imagine. Prin jug se înţelege un obiect din lemn, care se punea pe grumazul animalelor cornute care trăgeau la car sau la plug. De cele mai multe ori se înjugă două animale într-un jug. Şi oamenii folosesc juguri, pentru a purta cu ele poveri.

Jugul ilustrează pe de o parte smerenie/umilinţă şi serviabilitate, pe de altă parte supunere şi subjugare. Fiecare om poartă – de bunăvoie sau nu – unul sau chiar mai multe juguri. Întrebarea este doar ce fel de jug/juguri poartă.

1) Jugul oamenilor

De la căderea în păcat, oamenii se subjugă unii pe alţii. Astfel citim despre Esau şi Iacov: „Cel mai mare va sluji celui mai mic.“ Esau a trebuit să-i slujească lui Iacov. Mai târziu, el a scuturat jugul de pe gâtul lui (Geneza 25.23; 27.40).

După ce Roboam, fiul lui Solomon, a fost făcut împărat, s-a sfătuit mai întâi cu bătrânii, apoi cu tinerii. Bătrânii l-au sfătuit să slujească poporului ca un rob şi să-i spună cuvinte binevoitoare. Tinerii dimpotrivă i-au recomandat: spune poporului: „Dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru“ (1 Împăraţi 12.6-11). Sfatul tinerilor a fost sfatul oamenilor. Aşa spune şi David pe drept: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui şi să nu cad în mâna omului“ (2 Samuel 24.14). Bănuim ce înseamnă cuvintele poetului în Psalm 66.12: „Ai lăsat oamenii să treacă peste capul nostru“? Sau ce a însemnat pentru Domnul ceea ce spune evanghelistul în cuvintele: „Pe Isus L- a lăsat în voia lor“ (Luca 23.25)? – Şi totuşi există un jug mai aspru:

2) Jugul lui satan şi al păcatului

Sclavia lui Israel în Egipt sub faraon este o imagine izbitoare a sclaviei unui păcătos sub domnia lui satan, care este de la început un ucigaş (Ioan 8.44). La început i-a mers bine lui Israel în ţara Gosen, apoi faraon l-a subjugat (Levitic 26.13). Israeliţii au fost obligaţi să facă multe cărămizi. Un timp au primit paie, apoi au trebuit să le adune şi pe acestea.

Nu cunoaştem aceasta din viaţa noastră? „Mostra“ este gratuită, pentru „livrare“ primim însă factură. Orice patimă se desfăşoară după acest principiu. Sfârşitul acestei sclavii este

De ce a trebuit să se nască ?

Text: Filipeni 2:5-11

I. Creatorul S-a dezbracat de sine însuși

Col. 1:15

II. Creatorul a luat chip de om

Putea apare dintr-o data, misterios si tainic asemenea lui Melhisedec, fără  naștere, fără părinți, fără urmașii.

III. Creatorul a luat chip de rob

Sa ne slujească nouă, sa obosească , sa se consume, sa agonizeze, sa se jertfească.

Puterea învierii Domnului Isus Cristos

Imtr-o mărturie personală de cea mai mare profunzime și frumusețe, apostolul Pavel scrie cum a pierdut totul pentru Crtistos și cum și-a format ca obiectiv principal al vieții ”să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10).

Fiindcă ne pregătim să sărbătorim încă o dată minunea învierii Domnului nostru, să mai facem împreună efortul să cunoaștem și mai bine ”puterea învierii Lui”.

Apostolul Pavel dezvoltă ideea puterii învierii Domnului în Efeseni capitolele unu și doi. El se roagă pentru noi, ca să ajungem să cunoaștem ”nemărginita mărime a puterii” lui Dumnezeu, pe care a desfășurat-o când L-a înviat pe Isus din morți, și care acum este dirijată  către ”noi credincioșii” (Efeseni 1: 19-20).

Din ceea ce spune Pavel în aceste texte, putem deduce câteva lucruri despre această putere a învierii.

1. Puterea învierii este o putere transformatoare și creatoare. Prin această ”nemărginită mărime a putetii Lui” Dumnezeu a transformat trupul uman al Domnului Isus și a făcut o nouă creație: un trup uman cu care Fiul lui Dumnezeu s-a dus și a fost întronat la dreapta lui Dumnezeu. Indiferent câte defecțiuni ai, indiferent cât de jos te vezi, puterea aceasta a învierii este gata să te transforme și pe tine și să te re-creeze, să facă din tine o minune a cerului. Ține cont că Domnul Isus are ”puterea de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21)! Crede în această putere și atunci începi să o cunoști în propria ta viață chiar acum.
2. Puterea învierii nu acționează numai asupra trupului, ci mai ales a caracterului. Pavel spune că el vrea să cunoastă puterea învierii Domnului ca să se facă asemenea Lui, și imediat ne vorbește despre desăvârșirea morală, care este acum țelul spre care aleargă El și la care ne invită să participăm și noi. Sunt unii care, când aud de chemarea la desăvârșire ridică imediat mâinile în sus și zic: ”Așa ceva nu se poate în această viață!” Apostolul Pavel nu spune așa ceva, tocmai fiindcă el crede în puterea învierii, în puterea transformatoare și creatoare a lui Dumnezeu. El spune clar că încă nu a ajuns la acest țel, dar, uitând tot ce a fost până acum, aleargă spre țintă. Când spunem că ”Nu se poate” și refuzăm orice alergare, negăm puterea învierii, negăm nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu! Iată de ce este atât de important să o cunoaștem și să ne umplem de ea. Să cooperăm, prin alergarea noastră, cu puterea învierii!
3. Puterea învierii Domnului Isus este menită să schimbe chiar acum starea ta sufletească. Imediat după ce Pavel discută despre puterea învierii Domnului Isus, pe care o cunoaște și prin care aleargă spre perfecțiune, el  continuă printr-un fel de explozie de bucurie (Filipeni 4:1-13) și ne cheamă și pe noi la sărbătoarea bucuriei: ”Bucurați-vă întotdeauna! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (v.4). Când ai ajuns să cunoști nemărginita mărime a puterii învierii și stii câte a făcut deja pentru tine și câte face ea chiar acum în tine și câte va face în viitor cu tine, nu se poate să nu participi și tu la această explozie de bucurie! Sărbătoarea învierii este sărbătoarea bucuriei!

Christos a înviat! Bucurați-vă! Iarăși zic: Bucurați-vă!

Sărbători fericite

Vă dorește Elisabeta și Iosif Țon

He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

Inexprimabilul mister

(Daniel Sarlea)

Filipeni 2:6-8

Introducere: Exista lucruri de inteles si lucruri de neinteles, lucruri posibile si lucruri imposibile, lucruri usor de exprimat si lucruri inexprimabine. Textul acesta, ca si evenimentul nasterii ne pune inainte perspectiva lucrurilor de neinteles, inexpribabile, de neinchipuit.

I. Creatorul s-a intrupat in creatura.
In lumea noastra si in experienta de fiecare zi, un lucru mic incape intr-un lucru mare, dar un lucru mare nu poate fi pus intr-un lucru mic. Expresia merge in cuvinte, dar este de nexeplicat in dinamica ei.

II. Viata universului a venit sa moara.
Toate lucrurile au fost facute prin El si toate lucrurile se tin prin El. El este viata cu V mare. Cum a venit aceasta viata ca sa moara este un mister pe care nu-l vom putea pricepe de aceasta parte a curcubeului.

III. Neprihanirea a venit sa se faca pacat.
Este o expresie care cuprinde cuvinte din dictionar, cuvinte folosite de noi in convorbiri si predici, dar realitatea lor este imposibil de patruns sau de explicat.
Inaintea lui Dumnezeu, pacatul este ars si nimicit intr-o clipita. Cum va putea neprihanirea, sfintirea divina sa „se faca pacat” pentru noi? Cum s-a putut asa ceva? Adevarul este inimaginabil si inexprimabil.

IV. Dragostea a venit sa moara pentru dusmanie.
El avenit, pe cand eram inca vrajmasi, ca sa ne iubeasca pana la capat. Cum poate dragostea sa imbratiseze ura? Lumea are un fel de alergie la Dumnezeu. Nu ne place nici macar gandul ca El ar putea exista! Suntem ucigasi de Dumnezeu in fiecare zi in gandurile si atitudinile noastre. Si totusi, El a venit la noi …

Cum sa intelegi asta?

Incheiere: Probabil ca singura explicatie a acestor paradoxuri este semnificatia celui din urma. Totul trebuie tradus in terminologia iubirii. Stiti de ce? Pentru ca si ea, dragostea este un lucru imposibil de explicat si de inteles. in fata iubirii, in fata gandului ca El a venit la mine pentru ca ma iubeste chiar daca eu il urasc si nu-l vreau, mintea ingenuncheaza, inima se inmoaie si nu mai am nevoie de nici o explicatie. Iau totul asa cum imi spune El. Am incredere in El. Dragostea Lui ma cucereste si accept prin credinta ca, desi nu inteleg, El are dreptate, are raspunsuri bune la toate aceste taine si intr-o zi … mi le va spune.

Cerintele dragostei

I. Trebuie dobandita

Dragostea este sfanta,este Dumnezeu si cine nu cunoaste pe Dumnezeu nu cunoaste nici iubirea.Ochiul orbit de patimi si urechea intinata,inima pacatoasa,nu vor putea niciodata sa surprinda frumusetea,beatitudinea adevaratei iubiri si adevarata ei insemnatate nu va putea fi inteleasa vreodata de un om cu inima necurata.Ea se dobandeste doar atunci cand omul il cunoaste pe Hristos,pentru ca daca Dumnezeu nu deschide inima,omul nu poate prin fortele sale proprii sa dobandeasca vreodata o valoare asa de mare. Dragostea este o valoare pe care Dumnezeu a investit-o in noi,de aceea ea trebuie cautata in strafundul fiintei noastre. Cu siguranta,daca Il avem pe Hristos prin Duhul,nu ne va lua prea mult timp sa o gasim.In minunata Lui Intelepciune si Iubire,Dumnezeu a implantat “o samanta a iubirii” in inima noastra,careia trebuie sa-i permitem sa incolteasca,sa dea muguri,sa infloreasca si sa se dezvolte aducand rod prin Duhul Sfant. Acest rod trebuie sa-l oferim celor din jur.

1 Timotei 6:11 … si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.

II. Trebuie deprinsa

Deprinderea inseamna uzanţă, obicei, practică.Ea se obtine prin invatare si iti faciliteaza actiunile.Staruinta in