(Ticu Moisa)
Introducere: Profetul Daniel a consemnat în cartea lui o seamă de mărturii care înfruntă veacurile: mărturiile lui Nebucadneţar (Dan. 3.28-29; 4.34-37), mărturia lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego (Dan. 3.16-18), mărturia lui Dariu (Dan. 6.25-27) ş.a.
Cu atât mai uluitoare sunt propriile sale mărturii insuflate de Duhul Sfânt, o bună parte din acestea găsindu-şi împlinirea de la moartea lui şi până în zilele noastre, iar altele fiind încă de domeniul viitorului. Considerăm că a venit vremea când, cu cartea lui Daniel într-o mână şi cu Apocalipsa în cealaltă, să ne pregătim temeinic pentru revenirea Domnului Isus Cristos, Piatra care „s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.“ (Dan. 2.34).
Însă, de data aceasta, vrem să spintecăm în patru nu un fir de păr, ci una dintre mărturiile lui Daniel. Este o mărturie solemnă despre o minune specială. Este mărturia unui demnitar condamnat la moarte de către un rege pământesc, dar chemat la viaţă de către Împăratul împăraţilor. Iată cum sună mărturia lui:
„Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi–au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!“ (Dan. 6.22).
Observăm aici patru elemente fundamentale: Dumnezeu, îngerul, leii şi împăratul.
1. Dumnezeul meu
Ah, ce Dumnezeu măreţ şi minunat era Dumnezeul lui Daniel! Căutaţi în Sfânta Scriptură şi alte persoane care L-au putut numi pe Domnul Dumnezeul meu. Exemple:
Iacov (Gen. 28.21), Moise (Exod 15.2), Rut (1.16), David (2 Sam. 22.7, etc.), Solomon (1 Împ. 3.7; 5.4; 8.28), Mântuitorul (Mt. 27.46), Toma (Ioan 20.28), Pavel (Fil. 4.19).
Este El şi Dumnezeul tău? Sau ai alţi dumnezei (de ex. Fil. 3.19).
2. Îngerul Său
Dacă Dumnezeu este şi Dumnezeul meu, tot ce este al Lui: puterea Sa (2 Petru 1.3), harul Său (2 Cor. 12.9) dar şi îngerii Săi (oşti de duhuri slujitoare mobilizate în slujba mea, dar la comanda Sa, Evr. 1.14) îmi pot asigura bunăstarea şi fericirea, căci tot ce este al Tatălui le aparţine şi copiilor Lui (1 Cor. 3.21-22; compară cu Lc. 15.31).
3. Leii
Ai cui erau leii din groapă? Ai împărăţiei, pentru execuţia condamnaţilor la moarte! Dar leii de afară, care dădeau târcoale în jurul lui Daniel şi răcneau căutând să-l înghită, ai cui erau? Ai leului infernal? Pentru mine nu contează ai cui sunt leii, ci sub autoritatea cui se află ei.
Domnul meu are atâta putere încât, dacă are trebuinţă de un măgăruş şi de mama lui, trimite să-I fie dezlegaţi şi aduşi fără a obţine în prealabil încuviinţarea proprietarului (Lc. 19.29-35). Fie leii cât de mulţi, de puternici şi de flămânzi, colţii lor nu se vor putea mişca, limba lor va rămâne lipită de cerul gurii şi fălcile lor încleştate atunci când Creatorul lor şi Tatăl meu le va spune cu un grai priceput numai de ei: Băgaţi-vă sabia în teacă!
4. Împăratul
Dariu a căzut în capcana întinsă de curtenii lui, truda lui de a-l scăpa pe favoritul Daniel a eşuat lamentabil, dar Cel ce l-a ridicat ca să-Şi arate puterea şi slava în el ca odinioară în persoana faraonului egiptean (Rom. 9.17), l-a putut scăpa pe robul Său din mâna tuturor vrăjmaşilor lui (compară cu 2 Sam. 22.1).
Încheiere: Am spintecat o mărturie minunată, am învăţat o lecţie luminoasă şi Îl binecuvântez cu recunoştinţă pe Cel ce este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă (Nem. 9.5c). Aleluia! Amin