Viața ca o cursă sportivă

(La înmormântarea Danielei Lucan – 20 Mai 2023)

Saul din Tars, ajuns apoi Pavel – apostol al Neamurilor, este un om controversat, opac pentru unii, prea complicat pentru alții, teribil de riscant pentru iudei, surprinzător de ne-evreu pentru celelalte Neamuri. Învățătura rămasă de la el este cel puțin interesantă. El are exprimări aparent paradoxale ca aceasta:

“Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mei nenorociți dintre toți oamenii” (1 Corinteni 15:19).

A trebuit să fac precizarea „cursă sportivă“ pentru că în limba română „cursă“ poate însemna și o nedorită capcană. Pentru unii chiar așa și este. Viața este o cursă în care au fost prinși, fără rost și fără ieșire.

Pentru apostolul Pavel însă, viața a fost departe de a însemna așa ceva.

O primă observație este că acest apostol al Neamurilor a fost suspect de familiarizat cu terminologia sportivă. Asta în contextul în care prea multe fețe bisericești de astăzi sunt îmbrăcate în uniforma celor prea plini de ei înșiși sau în odăjdiile preoțești ale celor ce pretind că evoluează deja în slujba cerească printre sfinți, îngeri și heruvimi.

O a doua observație este că, spre deosebire de unii mult prea desprinși și izolați de ceea ce se petrece în lume, apostolul Pavel nu se sfiește să folosească metafore sportive atunci când vorbește de mult prea serioasa problemă a morții.

„Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. ⁷ M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. ⁸ De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.“ (2 Timotei 4:6-8).

Iată un apostol care nu sfiește să vorbească despre sport și care alege să vorbească despre sport într-una dintre cele mai solemne clipe din viața lui, moartea!

Nu este pentru prima dată. Pavel ca mai făcut-o și în alte epistole scrise de el bisericilor. Interesant și șocant totodată! Apostolul știa însă că trăiește într-o societate saturată de sport și preia aceste metafore știind bine. că va fi înțeles de toată lumea. „Mens sana in corpore sano“ era idealul din civilizația Romei, iar Jocurile Istmice, precursoare ale Jocurilor Olimpice, erau evenimente anuale ale grecilor. “Citius, Altius, Fortius” este motto-ul Jocurilor sportive. Aceste trei cuvinte latine înseamnă „mai repede, mai sus, mai puternic“.

Preluând astăzi exemplul lui Pavel am putea vorbi despre „viața ca o cursă sportivă“. Să ne aducem aminte puțin despre terminologia preluată de apostolul Pavel din lumea sportivă.

I. Nu este suficient să începi bine, trebuie să și termini bine! Pavel spune că el este grijuliu să alerge „după rânduieli“, (conform regulamentului în viguare), ca nu cumva să alerge degeaba și să fie „descalificat“:

„Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli“ (2 Timotei 2:5)

„Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. ²⁷ Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:26-27).

II. Pavel spune că este grijuliu să „ducă o viață sportivă“, abandonând plăcerile abuzurilor ca să se țină „în formă“ pentru performanță.

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji“ (1 Corinteni 9:25).

Aceeași aluzie la antrenament și performanță sportivă se află într-unul din versetele puțin înțelese din scrisorile lui Pavel:

„Căci deprinderea trupească (antrenamentul fizic) este de puţin folos, pe când evlavia (antrenamentul spiritual) este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.“ (1 Timotei 4:8).

III. Pavel spune că trăiește cu pasiune și cu scop, urmărind să „câștige premiul“. Apostolul umbla după excelență:

„Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!“ (1 Corinteni 9:24).

Cei care au alergat și un terminat cursa înaintea noastră sunt spectatori la eforturile noastre:

“Și noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1).

În cursa vieții, apostolul a fost un sportiv de performanță, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Tu cum stai cu alergarea ta?

Cum stai cu viața sportivă? Nu cumva te-ai cam îngrășat, mănânci orice, dormi pe rupte și ai scăpat trupul din mână? Nu cumva ți-ai ieșit din formă?

Cum stai cu regulile alergării? Nu cumva cauți scurtături sau lovești sub centură?

Cum stai cu pasiunea? Vrei să câștigi premiul întâi, dorești cununa sau alergi doar ca să te afli în treabă, ca cei care aleargă maratonul doar așa, ca pentru cultura generală?

Ar părea o impietate să sfârșesc o meditație creștină cu o poezie despre luptă de George Coșbuc. O fac însă și eu pentru că a făcut-o marele apostol Pavel, când a vorbit despre lupta din sport:

Lupta vieţii – George Coșbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor.
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

“Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mei nenorociți dintre toți oamenii” (1 Corinteni 15:19).

Sunt curse de 100 de metrii, altele de 200 m, de 400 m, de 1600 m, 10.000 m … multe, foarte multe ture în jurul stadionului. Unii ar vrea să nu se termine învârtirea aceasta. Ce caraghios! Orice cursă trebuie să aibe un final, o festivitate de premiere. După aceea urmează la ieșirea din stadion, viața, adevărata viață. Ea este destinația noastră în ceea ce se numește eternitate. Apostolul Pavel fusese deja acolo. El văzuse în ce se măsoară lucrurile “pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la mintea omului nu s-au suit”. Pavel socotea că pentru el ar fi fost mult mai bine să fie “acasă” la Domnul.

Fii și tu gata să-ți termini cu bune cursa vieții. Te așteaptă eternitatea din curțile cerului.

Succes în alergarea voastră. După premiere urmează adevărata viață.

Trei puncte de sprijin în clipa morții

2 Timotei 4:6-8

Introducere: În fiecare zi, noi ne clădim trecutul, adunând o sumă de fapte cu care vom sta față în față în ziua judecății.

I. O stare spirituală sănătoasă.

Pavel spune: „Eu sânt gata …” Lumea se frământă pentru sănătatea fizică, dar aceasta nu ne poate ajuta în veșnicie! Numai sănătatea spirituală ne poate da un sprijin la trecrea „dincolo”. Poți și tu spune ca și Pavel: „Eu sânt gata!”

„Israele, pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău”.

II. Un trecut rezolvat care dă pacea.

Pavel spune: „Am sfârșit…” Ce bine este să ști că ți-ai încheiat toate socotelile cu lumea. Frate, nu te lăsa prins de prea multe lucruri! Nu spune lucruri pe care nu ai vrea să fi găsit spunând când va veni Isus. Nu face lucrruri în care n-ai vrea să fi găsit în clipa când Isus va veni. Nu te duce în locuri în care n-ai vrea să fi găsit, când Isus va veni.

III. O anticipare vizionară a bucuriei veșnice.

Pavel spune: „Mă așteaptă…”

„Gândiți-va la lucrurile de sus”. Nimic nu ne ajută să ne despărțim mai ușor de lumea aceasta decât stăruința în meditație asupra „locașului ceresc” pregătit de Dumnezeu pentru noi. Toate cele de aici sânt gunoaie în comparație cu „lucrurile pe care le-a pregătiot Dunezeu pentru noi”.

Încheiere: Și pentru tine se apropie clipa morții. Cum stai cu pregătirea? Ești gata?

 

Îmbărbătare pentru slujitor

Max Billeter

Câteva gânduri despre 2. Timotei 2

A doua epistolă către Timotei ni-l arată pe slujitorul lui Dumnezeu în vremuri grele. Pavel îi aduce aminte colaboratorului său tânăr Timotei, că în „în zilele din urmă vor veni timpuri grele“ (2. Timotei 3:1 ). În aceste ultime zile trăim noi astăzi. Totuşi, şi în aceste vremuri putem să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu şi să-i slujim cu râvnă şi dăruire. Putem să înflăcărăm darul de har, pe care l-am primit fiecare (2. Timotei 1:6 ).

Pentru aceasta avem nevoie de îmbărbătare şi îndemn. Acestea le găsim în capitolul 2 din această epistolă. Pavel foloseşte acolo şapte imagini diferite, care stau toate în legătură cu munca şi slujba noastră pentru Domnul. Aceste cuvinte, adresate iniţial lui Timotei, putem să le aplicăm şi la noi ca un îndemn.

1) Copilul

Pavel a început capitolul cu cuvintele: „Tu deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus“ (versetul 1). Pavel îl numeşte de mai multe ori pe Timotei „copilul său“. El era tatăl său în sensul că Pavel fusese instrumentul prin care Timotei se întorsese la Dumnezeu. Tânărul bărbat era „copilul său preaiubit şi credincios“, şi el îi slujise lui Pavel ca „un copil“ pentru tatăl său (1. Corinteni 4:17 ; Filipeni 2:22 ). Aici, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să fie tare. În slujba pentru Domnul avem nevoie de putere. Această putere nu este în noi înşine sau printr-un principiu legal, ci o găsim în harul care este în Hristos Isus.

Contextul ne arată ce avea concret Pavel pe inimă. Timotei trebuia să pună în practică nu numai el însuşi ceea ce auzise la Pavel, ci el trebuia să fie şi în stare să încredinţeze altora, care la rândul lor erau vrednici să-i înveţe pe alţii cele auzite (versetul 2). În principal este deci

Portretul unui lucrător creștin

Text: 2 Tim. 2:1-11

Introd. În timp ce noi vrem să facem predici, Dumnezeu vrea să facă predicatori. Noi suntem preocupați cu cariera, Dumnezeu este preocupat cu caracterul.

Degeaba Îl rugam pe Dumnezeu să ne ajute să facem predici, dacă nu suntem pasionați mai întâi de ceea ce Îl interesează pe El, caracterul nostru.

Apostolul Pavel ne-a lăsat epistolele adresate mai tinerilor săi colaboratori să ne fie ca un fel de Seminar al lucrătorilor cvreștini. În capitolul 2 din 2 Timotei, apostolul ne dă o listă cu șapte ilustrații, fiecare dintre ele subliniind o anumită trăsătură de caracter pe care ne-o recomandă. Iată ce-l sfătuiește Pavel pe Timotei.

1. Să ai spiritul unuia care slujește.
Prima imagine este a unui slujitor care ia dintr-o parte și dă în cealalta.

„Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii“ (2 Tim. 2:1-2).

Pavel îl vrea pe Timotei așezat modest într-un lanț de lucrători care transmit mai departe, nu ceea ce au creat ei, ci ceea ce li s-a încredințat. Timotei nu este nici proprietar și nici șef de echipă. El este doar „unul dintre cei mulți”, chemat să ducă mai departe „ceea ce I s-a încredințat”.

2. Să ai consacrarea unui soldat (2 Tim. 2:3-4; 8-13).

3. Să ai concentrarea unui atlet (2 Tim. 2:5).
Un om cu un singur scop: succesul.

4. Să ai răbdarea unui fermier (2 Tim. 2:6-7).
Deși secerisul se desfășoara toamna, slujba fermierului ține 365 de aile pe an.

5. Să ai râvna unui bun lucrător (2 Tim. 2:14-18).

6. Să ai puritatea unui vas ales (2 Tim. 2:19-22).

7. Să ai smerenia unui rob (2 Tim. 2:23-26).

Ce lăsăm în urmă?

Fratele Iorga Ion (1933-2012) a trecut la Domnul în iunie 2012 în Los Angeles. A lăsat în urma lui 13 copii și 30 de nepoți. Nu numărăm și strănepoții … Urma lăsată de el se măsoară în:

I. Tolba cu săgeți – ps. 127:5

II. Mireasmă amintirilor – 2 Cor. 2:15

II. O direcție spre ceva – 2 Tim. 4:7

Viața creștină

2 Timotei 4 .6-8

Apostolul Pavel la sfarsitul vietii ne invata ce inseamna adevarata viata crestina ce a trait-o si care se merita s-o traiasca  copiii lui Dumnezeu.  Viata crestina este :

1.    Trecatoare  v. 6  Evrei 11.13 , Iacov 4.14 , Ps.103.15

2.     Implinita  v.7    Ea ofera :
a. identitate  – lupta (agonie spirituala ) cea buna 1Cor.9.25,26  Efes.6.12 Col.4.12 . 1Tim.6.12
b. sens – alergare spre o tinta sigura  1Cor.9.24,26  Gal.5.8 Filip.1.21
c. siguranta  – credinta Evrei 11.1 , Gal. 2.16 (  ”credinta lui Isus „) nu in Isus vezi in greaca si KJV

3.   Rasplatita   v.8    2Cor.5.10   Iacov1.12 Apoc.22.12
Daca un rasarit de soare nu ne da garantia si unui apus glorios atunci sa-l urmam pe Pavel in exemplul lui . Vom avea astfel  garantia unui sfarsit frumos !  Evrei  13. 7
Slava Domnului Isus !

Ai grija ce cultivi!

CULTIVĂ CU GRIJĂ PENTRU CĂ VEI CULEGE ROADELE!
1 Timotei 4:12-16; 2 Timotei 1:3-8; 2 Timotei 4:10

Lumea în care trăim este rânduită după câteva legi cruciale, legi a căror ignorare poate conduce la distrugerea vieții. De asemenea sunt legi care nu pot fi cu nici un chip încălcate. Una din ele este legea semănatului. Această lege este foarte simplă dar puternică: ce cultivi, aceia vei secera.

Pasajele indicate prezintă trei personaje care împărtășesc câteva lucruri comune și care sunt despărțite de câteva lucruri atât de diferite între ei.
Unul dintre ei este Pavel. Ajuns la o vârstă ce-i conferea autoritate asupra celorlalți, însemnat cu cicatrici ce valorau mai mult decât medaliile unui general, fiind cicatrici obținute în lupta împotriva împărăției întunericului, gata să fie turna ca o jertfă de băutură, adică gata de a fi consumat de dragul Domnului Hristos, în așteptarea cununii veșnice și care a strâns în jurul lui oameni de nădejde pe care i-a încurajat, i-a pregătit și i-a lansat în misiunea răspândirii Evangheliei. Dintre aceștia doi se remarcă în mod deosebit.
Unul este Timotei. Fiul unui grec și al uncei iudeice credincioase (Faptele Apostolilor 16:1 ) Un tânăr deosebit, vorbit de bine, om de încredere, credincios asemenea mamei și bunicii sale.
Al treilea personaj prezentat este Dima. Pornit cu Pavel și Luca în călătorie misionară, cu un viitor promițător, la un moment dat îl părăsește pe Pavel și se întoarce în lume. Cu toate că fusese parte a unei echipe speciale, Marcu, Aristarh, Luca, Dima renunță la tot pentru lume. (Coloseni 4:14 , Filimon 1:24 )

Trist, nu?  Avem un om care renunță la tot pentru Dumnezeu, Pavel și un om care renunță la Dumnezeu pentru lume, Dima.
Din care categorie ați dori să fiți? Cu cine vreți să semănați? A cui model vreți să-l urmați?
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar:

,,Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera’’.
Galateni 6:7
Adică,  ai grijă ce cultivi pentru că vei culege roadele!

1. Dima a cultivat firea pământească.

Galateni 6:8 ,,Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică’’.

2. Dima a alimentat pofta ochilor.

,,Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lu

DARUL CARE ESTE ÎN TINE

(Nelu Gug)

2 Timotei 1: 6

Darurile cu care e înzestrat| Biserica sunt enumerate in parte in  1 CORINTENI 12:4
Duhul da daruri fiecarui credincios, dupa cum voieste. Asta inseamna ca:
– fiecare credincios trebuie sa fie constient de darul sau,
– darul e dat nu pentru lauda de sine, ci în folosul altora,

Pavel îl avertizeaza pe Timotei cu privire la darul primit:

I . PERICOLUL CA DARUL SA SE STINGA
a. Pentru ca nu-l folosim .
b. Datorita anturajului neprielnic .
c. Din lipsa de alimentare .

sa cautams a fim mereu conectati la sursa, la Cuvîntul si la Duhul Domnului .
* Darul Prorociei e cel mai mare . . propovaduirea Cuvîntului, . . sa avem mare grija sa nu se stinga în Biserica!

II. PASIUNEA PENTRU ÎNFLĂCĂRAREA DARULUI CARE ESTE ÎN NOI

a. Prin mentinerea legaturii cu Dumnezeu în rugaciune
– intimitatea zilnica cu Domnul . . odaita,
# acumulatorul . . trebuie încarcat periodic . .

b. Prin citirea zilnica a Cuvîntului
– hrana noastra sufleteasca . . ne învioram

c. Prin exersare, deprindere . . prin folosire
APOCALIPSA 3:11 . . pastrarea se face prin folosire,

d. Prin lucrarea Duhului Sfânt
– focul sfînt sacru coborît de la Domnul,
# Nadab si Abihu . . aduc foc strain pe altarul Domnului. Sa nu pîrjolim Biserica lui Dumnezeu cu un foc necugetat, v. 7

IV. RĂSPUNDEREA CE-O AVEM PENTRU DARUL PRIMIT
* pilda talantilor . . . ziua socotelilor . .

Sfinti vremelnici

Text: 2 Timotei
Introd. – La granita dintre Missouri si Ar\ansas se afla o constructie a unei biserici ramase neterminate. Credinciosii din zona au facut-o la jumatatea drumului dintre doua localitati aflate de o parte si de cealalta a granitei. Numele pe care i l-au dat initial a fost: „The Mid[a] Church” (Biserica de la jumatatea drumului. Dupa o vreme, cineva le-a spus sau si-au dat singuri seama ca numele acesta poate fi interpretat si altfel, ceva de genul: „Biserica celor care n-au fost gata sa mearga pana la capat” cu credinta lor. Nu-i de mirare ca au hotarat sa-i schimbe numele.

Exista insa o biserica „a celor care n-au facut decat jumatate de cale” si care s-au lasat apoi de credinta. Numarul lor este mare si s-ar putea pe unii sa-i cunoasteti si voi. Eu am cautat in Biblie si m-am ingrozit de cat de multi au fost cei care nu si-au dus credinta „pana la capat”!

1. Nevasta lui Lot – Luca 17:32
Stiti ca doamna Lot a fost si ea la aceiasi biserica cu domnul Lot? Stiti ca a facut si ea o „profesiune de credinta”? Totusi, ea n-a reusit sa mearga pana la capat. A fost mult mai usor sa o scoti pe doamna Lot sin Sodoma, decat sa scoti Sodoma din doamna Lot! Ea a privit inapoi si privirea aceasta in urma a nenorocit-o: s-a prefacut intr-un stalp de sare. N-o mai cautati! Sarea este topita repede de ploi si din doamna Lot n-a mai ramas nici macar urma. Domnul Isus ne averitizeaza: „Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot!”

2. Esau, fratele lui Iacov
Stiti ca totii copiii lui Israel ar fi trebuit sa se numeasca copiii lui Esau? Ar fi putut si chiar ar fi fost normal sa fie astfel, dar … n-a fost sa fie. Esau a facut pentru o vreme parte din familia care a primit binecuvantarea. Ca intai nascut a avut dreptul sa mosteneasca aceasta binecuvantare, dar in loc s-o faca, Esau a dispretuit-o; a vandut-o pe un … blid de linte. Nici el n-a mers pana la capat. I-a fost foame! Mai tarziu, cand a plans cu amar si cand a regretat a fost „prea tarziu”. Lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocainta sincera. Ela  regretat doar ca a pierdut anumiteb lucruri din viata aceasta. Stiti ce scrie in epistola catre Evrei despre Esau:

„Vegheaþi sa nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de întai nascut. Sªtiþi ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17).

3. imparatul Agripa.
Apostolul Pavel stia ca imparatul Agripa apucase pe drumul credintei. Lucrurile acestea nu pot fi tinute ascunse si oamenii din jur vorbeau cu simpatie de interesul pe care-l purta Agripa profetiilor din Biblie. Stiind aceasta, Pavel i-a vorbit cu indrazneala:
” Iata de ce au pus Iudeii mana pe mine în Templu, si au cautat sa ma omoare. Dar, mulþumita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas în viaþa pana în ziua aceasta; si am marturisit înaintea celor mici si celor mari, fara sa ma departez cu nimic de la ce au spus proorocii si Moise ca are sa se întample: si anume, ca Hristosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va fi cel dintai din învierea morþilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor” (Fapte 26:21-23).
„Pe cand vorbea el astfel ca sa se apere, Festus a zis cu glas tare: IPavele, esti nebun! Învaþatura ta cea multa te face sa dai în nebunie.”
„Nu sunt nebun, prea alesule Festusi, a raspuns Pavel, idimpotriva, rostesc cuvinte adevarate si chibzuite. Împaratul stie aceste lucruri, si de aceea îi vorbesc cu îndrazneala, caci sunt încredinþat ca nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindca nu s-au petrecut într-un colþ! Crezi tu în Prooroci, împarate Agripa? ªtiu ca crezi.”
ªi Agripa a zis lui Pavel: ICurand mai vrei tu sa ma îndupleci sa ma fac crestin!i
IFie curand, fie tarziui, a raspuns Pavel, isa dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toþi cei ce ma asculta astazi, sa fiþi asa cum sunt eu, afara de lanþurile acestea.” Împaratul, dregatorul, Berenice si toþi cei ce sedeau împreuna cu ei, s-au sculat. – Fapte 2624-30)
Pavel i-a vestit lui Agripa Evanghelia mantuirii, dar Agripa n-a vrut sa mearga chiar asa de departe. El a preferat doar putin amuzament, putina curiozitate, a cochetat doar pentru o vreme cu crestinismul.

4. Iuda, unul din cei doisprezece.
Iuda este omul care a tradat nadejdea unor parinti care i-au dat un nume bun. in traducere, Iuda inseamna „lauda”. De la Iuda incoace insa, nimeni nu se mai gandeste la „lauda” cand rosteste numele lui Iuda. Numele lui a ajuns sinomin cu „tradarea” si cu „vanzarea”. Iuda a fost printre cei dintai care au crezut in Christos si a ajuns chiar sa intre in numarul celor doisprezece ucenici ai Domnului.
Iuda n-a mers insa pana la capat. El s-a intors din drum ca sa vorbeasca cu dusmanii lui Isus si sa vada ce poate castiga de pe urma Nazarineanului.
Mai tarziu, atunci cand si-a dat seama de greseala monumentala pe care tocmai o facuse, cand a venit sa dea banii inapoi marilor preoti, nici lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocainta. Undeva pe acolo, prins si batjocorit, mai era in viata Cel pe care-L vanduse. Dar Iuda nu s-a dus sa-l caute, nu si-a cerut iertare de la Cel care ar fi putu sa-l ierte. S-a oprit la jumatatea drumlui si aceasta a fost pierzarea lui …

5. Dima, ucenicul lui Pavel.
Fratele Ioanid, intr-una din poeziile lui, il numeste pe Dima „un sfant vremelnic”. De acolo am luat si eu titlul acestei predici. Dima a mers si el cu apostolul Pavel si a semanat vesnicia in inimile oamenilor. Dar samanta data altora n-a prins radacini si in inima lui. Dima a mers cu Pavel si cu Domnul doar pana intr-o buna zi, cand a hotarat sa se intoarca din drum. „Dragostea pentru lumea de acum” l-a biruit:
„Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit, si a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10).
Greseala lui Dima a fost ca a incercat zadarnic o vreme sa le impace pe amandoua: dragostea de Dumnezeu cu dragostea pentru l;umea de acum. Nu se poate sa-L ai pe Dumnezeu daca nun te lepezi de Satan. Nu poti sa mergi catre cer, decat daca vrei din toata inima sa te indepartezi in fiecare zi de viata de pe pamantul acesta. Dima era cu trupul in Biserica, dar cu inima si cu mintea era pe afara, in lume, la bucuriile de o clipa ale pacatului”.

incheiere: Biserica celor de la jumatatea caii este foarte incapatoare! Multi oameni din toate timpurile si-au facut obicei sa mearga la ea. Nu cumva esti si tu unul din ei?

Copyright in Teologie?

24 05 2007

M-a intalnit deunazi un prieten pe care nu-l cunosteam. A venit la mine cu un zambet mare pe buze si mi-a spus: Dumnezeu sa va binecuvinteze, frate Daniel. Mi-a placut tare mult ce ati scris pe Internet in problema aceea cu “plagiatul”. Am tiparit-o si am pus-o la “pastrare”. Am trimis-o la mai toti cunoscutii mei.” I-am multumit pentru apreciere. Despre ce era vorba?

Prin Martie 2007, pe Internet au inceput sa circule niste scrisori inveninate care cautau sa arunce cu noroi in cei care se straduiau sa intocmeasca un sistem de invatamant teologic in Romania. “nvinuirea era cu precadere de “plagiat”, dar ea se dovedea a fi doar un prilej pentru achitarea unor polite de dusmanie personala sau de grup. Dupa o noapte de nesomn, am pus in circulatie urmatorul mesaj:

Dragii mei
Toti gresim, in multe feluri. Exista insa greseli evitabile, care facute cu buna stiinta si repetate sistematic nu mai pot fi considerate greseli, ci o exprimare a rautatii.
Am fost la Corint si am vazut ruinele de acolo. N-am gasim insa si o biserica. Nu mai exista nici in Galatia de altadata. Se pare ca n-au tinut seama de avertismentul lui Pavel:

Galateni 5:13 Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste.
14 Caci toata legea se cuprinde intr-o singura porunca: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii.
16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub lege.
19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.

Exista ocazii cand am avea dreptate sa fim rai, dar niciodata n-avem “DREPTUL” sa fim asa.
Asist de cateva saptamani la o sinucidere colectiva a unora care si-au facut interese personale sau de grup.
Refuz sa ma fac partas si va rog sa incetati acest schimb de mesaje publice (oare ce a mai ramas din “du-te la fratele tau, mai ia pe cineva cu tine”, etc. ?).

Probabil ca ati observat ca refuz sa multimplic aceste mesaje si sa le dau drumul pe lista Roboam_visitors.
Il rog mai ales pe cel ce sta in spatele adresei (…..) sa ma stearga de pe orice lista a dumnealui si sa nu-mi mai trimita gunoaiele editate acolo. II admir pe gunoierii care colecteaza resturile infectioase pentru a feri societatea de ele, depunandu-le la o groapa a izolarii, nu pe aceia care le iau de la groapa ca sa ni le puna in pragul casei.
II voi admira pe aceia care nu vor raspunde la batjocora cu batjocora. II voi respecta pe cei care au puterea sa binecuvinteze atunci cand sunt blestemati si sa iubeasca atunci cand sunt vorbiti de rau.
Ma voi alatura cu placere acelora care renunta procesul de “rinocerizare” a baptistilor romani. Iar pe cei care au parasit aceasta familie crestina ii rog sa “nu priveasca inapoi cu manie”. Lasati-ne sa ne vindecam singuri.

In ce priveste problema “imprumuturilor” de la altii, in afara lui Dumnezeu, care isi inspira copiii, nu stiu pe nimeni care sa poata pretinde ca are “drepturi de autor”. Sa ma explic:

1. Cand da portretul unui “teolog” dupa inima Lui, la sfarsitul pildelor din Matei 13, Domnul Isus il defineste astfel:
“De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi.”

Acestea sunt cele doua dimensiuni ale lucrarii noastre: sa scoatem pentru negot ceea ce am invatat de la altii (lucrurile vechi) si ceea ce ne inspira personal Dumnezeu (lucrurile noi).

2. Biblia, fara sa vorbeasca despre plagiatura, contine pasaje paralele aproape identice in cartile unor autori diferiti.

Mai toti stim ca Isaia 2:2-4 apare verbatum in Mica 4:1-3 (… muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte … toate Neamurile se vor duce cu gramada la el, etc. Din sabiile lor isui vor fauri fiare de plug … si nu vor mai invata razboiul. )

3. Metoda pedagogica a lui Pavel a fost incurajarea “preluarii de invatatura” nu ORIGINALITATEA:

“Si ce ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la