Category Archives: Evanghelizare

Nebunia care ne dă târcoale!

Am găsit mesajul pe blogul acestui frate remarcabil.

Nebunul vede aceleași lucruri ca și tine, dar le înțelege altfel. Nebunia  se vede ori de câte ori nu avem același punt de vedere cu Dumnezeu în fața realității pe care o trăim.

(Ioan Florin Florescu)

Mă gândesc la predica de azi, bogatul căruia i-a rodit țarina: „Suflete, odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani” (Lc 12,19). Și el, săracul, n-a mai apucat dimineața. Câte greșeli doar într-un singur gând! 

„Suflete” – dar sufletul omului e în mâna lui Dumnezeu și nu omul este stăpân pe el.

„Odihnește-te” – dar singura odihnă e Hristos, cel care a spus „veniți la mine și Eu vă voi odihni pe voi” (Mt 11,28).

„Mănâncă” – dar nu mâncarea trecătoare, ci „pâinea vieții”, pe care de o va mânca cineva „nu va mai flămânzi niciodată” (In 6,35).

„Bea” – dar nu băutură trecătoare, ci sângele lui Hristos „care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt. 26,28)

„Veselește-te” – dar nu la vederea țarinii trecătoare, ci pentru cuvântul lui Hristos care spune „bucurați-vă, căci plata voastră multă este în Ceruri!” (Mt 5,12).

„Pentru mulți ani” – dar nu pentru anii vieții tale, trecători peste noapte ca floarea câmpului, ci pentru veșnicia din care nu va mai fi trecere.

Bogatul a vrut ceva bun pentru el, dar n-a știut unde să caute. A pus săgeata, a încordat arcul, dar a tras în direcția greșită. Exact acesta este sensul literal al verbului grecesc hamartáno („a păcătui”, „a greși”): a rata ținta.

Mulțumirea spre mântuire

Luca 17:11-19

Ziua Mulțumiri din America n-ar trebui să fie o excepție, ci o sărbătoare de fiecare zi. Oricum, ea ne dă ocazia unor predici pe tema mulțumirii. Anul acesta m-au uitat iar spre întâmplarea cu ,,cei zece leproși“.

I. Zece oameni solitari în tragedie

Iudeii nu aveau nici un fe de legături cu samariteni, dar în grupul leproșilor, diferenșele de naștere dispăruseră sub povara bolii teribile care-i scosese din tiparele celor vii și-i plasase sub amenințarea unei morții teribile. Cei zece sunt solidari în suferință, solidari în deliberare, solidari în decizie și solidari în cererea lor. Acel ,,Ai milă DE NOI“, exclude preferențialismul egoist al lui ,,Ai milă de mine, nu de el, Doamne!“

II. Nouă oameni vindecați

Nouă iudei vindecați s-au dus să se arate preoților ca să primească certificatul ,,curățirii“ lor, necesar pentru reintegrarea în societate și pentru întoarcerea la viața normală de familie. Cuprinși de euforia bucuriei, cei nouă L-au uitat pe Cel care-i vindecase, pe Cel de la care ceruseră vindecarea, pe Cel pe care veniseră să-l vadă cu problema lor.Ei s-au întâlnit cu Templul lui Dumnezeu și cu preoții lui Dumnezeu, dar au ratat întâlnirea cu Dumnezeu în Christos!

III. Un om mântuit

Veți spune că samariteanul acesta nu s-a putut duce, oricum, la preoții de la templu pentru că n-avea voie … S-ar putea să aveți dreptate în parte, dar eu cred că am face bine să aruncăm o privire mai atentă asura lui.
,,S-a întors slăvind pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17:15) marchează o înțelegere profundă a vindecării, o măsurare corectă a harului dat unuia care nu avea dreptul, o recunoștință fără margini care dă pe afară din preaplinul inimi.
,,S-a runcat cu fața la pământ înaintea lui Isus și i-a mulțumit“ (Luca 17:16) marchează o atitudine de adânc respect și de recunoaștere a dumnezeiri. Minunea a avut un izvor divin și samariteanul a recunoscut că Isus Christos a fost izvorul ei. Samariteanul a revenit să se întâlnească cu Dumnezeul care l-a vindecat. Recunoștința credinței lui i-a adus mult mai mult decât vindecarea; i-a adus salvarea veșnică a sufletului. Unde este Isus  este Sfânta Sfintelor lui Dumnezeu! De aceea s-a aruncat omul acesta cu fața la pământ.

Suntem toți în aceeași barcă din cauza păcatelor noastre și suntem tratați la fel de dragostea izbăvitoare a Domnului Isus, dar nu suntem la fel în ceea ce facem după ce am primit salvarea de la Dumnezeu. Unii uităm de El și ne cufundăm în bucurile de moment ale clipei. Și când te gândești că eternitatea stă lângă noi, ca o ușă, și ne așteaptă …

 

  Fără Lege, departe de fărădelege

„Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7)

Pastorul și autorul John MacArthur spune: „Demascarea făcută de Domnul Isus la adresa legii este o lovitură devastatoare împotriva minciunii că imaginea este totul. Păcatul ascuns este oribil deoarece:

1) Dumnezeu vede inima.

De fapt, dacă am înțelege că El este singurul nostru auditoriu, am fi mai puțin înclinați să-l ascundem. Este o nebunie să minimalizezi păcatul ținându-l în domeniul privatului. E o nebunie de două ori mai mare să crezi că ești mai bun pentru că păcătuiești în privat si este culmea nebuniei să ascunzi acest fapt. „Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește” (Proverbe 28:13).

2) Gândurile păcătoase au aceeași origine ca faptele păcătoase.

Când Domnul Isus a spus că ura poartă aceeași vină ca uciderea si că pofta este esența adulterului, El nu a vrut să spună că nu există nici o diferență de grad. El a spus că o persoană plină de pofte nu are nici un drept să se considere superioară unei persoane adulterine. Când cineva are astfel de gânduri dovedește că este capabil de fapte imorale iar cel ce își urăște fratele, crima a prins deja contur în inima lui.

3) Ipocrizia adâncește păcatul ascuns.

De ce? Pentru că îl acoperi. Domnul Isus a numit ipocrizia „aluatul fariseilor”(Luca 12:1) pentru că dospește ca aluatul. Iți adoarme conștiința și pregătește drumul pentru alte păcate ce dăunează caracterului. Când cineva încearcă să-ți spună că înfățișarea este totul – nu-l crede! Viața ta secretă este un test al caracterului tău: „căci el este ca unul care își face socotelile în suflet. ([Proverbe 23:7).

Dacă vrei să știi cine ești cu adevărat, uită-te la viața ta privată. Apoi uită-te in oglinda Cuvântului lui Dumnezeu și lasă-L pe El să dezvăluie si să corecteze gândurile și intențiile din inima ta.” Amin?

Ce mă împiedică să fiu botezat?

Fapte 9:36

Introd: Chiar așa, ce l-ar fi împiedicat pe famenul etiopian să fie botezat? Ce-i împiedică pe alții să fie botezați?

I. Lipsa înțelegerii

„Cum aș putea să înțeleg …? v.31

II. Lipsa credinței

„Dacă tu crezi din toată inima ta …“ v. 37

III. Amânarea

v.38 „A poruncit să stea carul …“

Putea da vina pe circumstanțe … era mai mare peste visteria Etiopiei, etc.

Încheiere: Botezul nu este un spectacol, ci o poruncă a Domnului. Ce răspunzi tu?

Sfinți vremelnici

Texte diferite:

 

Introducere – La granița dintre Missouri și Arkansas se află o construcție a unei biserici rămase neterminate. Credincioșii din zonă au făcut-o la jumătatea drumului dintre două localități aflate de o parte și de cealalta a graniței. Numele pe care i l-au dat inițial a fost: „The Mid[a] Church” (Biserica de la jumătatea drumului. După o vreme, cineva le-a spus sau și-au dat singuri seama că numele acesta poate fi interpretat și altfel, ceva de genul: „Biserica celor care n-au fost gata să meargă până la capăt” cu credința lor. Nu-i de mirare că au hotărât să-i schimbe numele.

Există însă o biserică „a celor care n-au făcut decât jumătate de cale” și care s-au lăsat apoi de credință. Numărul lor este mare și s-ar putea pe unii să-i cunoașteți și voi. Eu am căutat în Biblie și m-am îngrozit de cât de mulți au fost cei care nu și-au dus credința „până la capăt”!

  1. Nevasta lui Lot – Luca 17:32

Știți că doamna Lot a fost și ea la aceiași biserică cu domnul Lot? Știți că a făcut și ea o „profesiune de credință”? Totuși, ea n-a reușit să meargă până la capăt. A fost mult mai ușor să o scoți pe doamna Lot sin Sodoma, decât să scoți Sodoma din doamna Lot! Ea a privit înapoi și privirea aceasta în urmă a nenorocit-o: s-a prefăcut într-un stâlp de sare. N-o mai căutați! Sarea este topită repede de ploi și din doamna Lot n-a mai rămas nici măcar urma. Domnul Isus ne averitizează: „Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot!”

  1. Esau, fratele lui Iacov.

Știți că toții copiii lui Israel ar fi trebuit să se numească copiii lui Esau? Ar fi putut și chiar ar fi fost normal să fie astfel, dar … n-a fost să fie. Esau a făcut pentru o vreme parte din familia care a primit binecuvântarea. Ca întâi născut a avut dreptul să moștenească această binecuvântare, dar în loc s-o facă, Esau a disprețuit-o; a vândut-o pe un … blid de linte. Nici el n-a mers până la capăt. I-a fost foame! Mai târziu, când a plâns cu amar și când a regretat a fost „prea târziu”. Lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocăință sinceră. Ela  regretat doar că a pierdut anumiteb lucruri din viața aceasta. Știți ce scrie în epistola către Evrei despre Esau:

„Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. ȘȘtiți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17).

  1. Împăratul Agripa.

Apostolul Pavel știa că împăratul Agripa apucase pe drumul credinței. Lucrurile acestea nu pot fi ținute ascunse și oamenii din jur vorbeau cu simpatie de interesul pe care-l purta Agripa profețiilor din Biblie. Știind aceasta, Pavel i-a vorbit cu îndrăzneală:

„Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine în Templu, și au căutat să mă omoare. Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta; și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii și Moise că are să se întâmple: și anume, că Hristosul trebuie să pătimească, și că, după ce va fi cel dintâi din învierea morților, va vesti lumină norodului și Neamurilor” (Fapte 26:21-23).

„Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: ÎPavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”

„Nu sunt nebun, prea alesule FestusÎ, a răspuns Pavel, Îdimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. Împăratul știe aceste lucruri, și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? Știu că crezi.”

Și Agripa a zis lui Pavel: ÎCurând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!Î

,,Fie curând, fie târziu“, a răspuns Pavel, ,,să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi, să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.” Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei, s-au sculat. – Fapte 2624-30)

Pavel i-a vestit lui Agripa Evanghelia mântuirii, dar Agripa n-a vrut să meargă chiar așa de departe. El a preferat doar puțin amuzament, puțină curiozitate, a cochetat doar pentru o vreme cu creștinismul.

  1. Iuda, unul din cei doisprezece

Iuda este omul care a trădat nădejdea unor părinți care i-au dat un nume bun. În traducere, Iuda înseamnă „laudă”. De la Iuda încoace însă, nimeni nu se mai gândește la „laudă” când rostește numele lui Iuda. Numele lui a ajuns sinomin cu „trădarea” și cu „vânzarea”. Iuda a fost printre cei dintâi care au crezut în Christos și a ajuns chiar să intre în numărul celor doisprezece ucenici ai Domnului.

Iuda n-a mers însă până la capăt. El s-a întors din drum ca să vorbească cu dușmanii lui Isus și să vadă ce poate câștiga de pe urma Nazarineanului.

Mai târziu, atunci când și-a dat seama de greșeala monumentală pe care tocmai o făcuse, când a venit să dea banii înapoi marilor preoți, nici lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocăință. Undeva pe acolo, prins și batjocorit, mai era în viață Cel pe care-L vânduse. Dar Iuda nu s-a dus să-l caute, nu și-a cerut iertare de la Cel care ar fi putu să-l ierte. S-a oprit la jumătatea drumlui și aceasta a fost pierzarea lui …

  1. Dima, ucenicul lui Pavel.

Fratele Ioanid, într-una din poeziile lui, îl numește pe Dima „un sfânt vremelnic”. De acolo am luat și eu titlul acestei predici. Dima a mers și el cu apostolul Pavel și a semănat veșnicia în inimile oamenilor. Dar sămânța dată altora n-a prins rădăcini și în inima lui. Dima a mers cu Pavel și cu Domnul doar până într-o bună zi, când a hotărât să se întoarcă din drum. „Dragostea pentru lumea de acum” l-a biruit:

„Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit, și a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10).

Greșeala lui Dima a fost că a încercat zadarnic o vreme să le împace pe amândouă: dragostea de Dumnezeu cu dragostea pentru l;umea de acum. Nu se poate să-L ai pe Dumnezeu dacă nun te lepezi de Satan. Nu poți să mergi către cer, decât dacă vrei din toată inima să te îndepărtezi în fiecare zi de viața de pe pământul acesta. Dima era cu trupul în Biserică, dar cu inima și cu mintea era pe afară, în lume, la bucuriile de o clipă ale păcatului”.

Încheiere: Biserica celor de la jumătatea căii este foarte încăpătoare! Mulți oameni din toate timpurile și-au făcut obicei să meargă la ea. Nu cumva ești și tu unul din ei?

O decapitare cu mai multe victime

Marcu 7:14-

Introducere: Este un text bogat din care se poate vorbi despre multe lucruri. Personajele sunt patru și fiecare dintre ele este un subiect de studiu. Din acest text se poate vorbi despre viața de familie, despre problema conștiinței, despre circumstanțe și responsabilitate, despre porți deschise către păcat și pierzare și despre ceea ce aș vrea să vă vorbesc eu astăzi: o decapitare cu victime multiple. Îmi veți spune că așa ceva este cu neputință, când se taie capul cuiva numai acela moare. Adevărul este însă că la decapitarea lui Ioan Botezătorul au fost și alte victime în afara lui. Le putem lua pe rând:

I. Irod, spânzurat între senzualitate și spiritualitate

Găzduit vremelnic de fratele său, s-a îndrăgostit de nevasta lui și a luat-o de soție. Oamenii au văzut că nu este bine, dar nimeni n-a îndrăznit să i se opună. Mai marii Galileii, militari și civili au venit la ziua de naștere a domnitorului. Numai Ioan Botezătorul …

Acum, Irod era bântuit de fantome și chinuit de conștiință, crezând până și în … învierea morților. El credea că acest Isus este o reâncarnare a lui … Ioan Botezătorul.

II. Salomee, frumusețea fatală care ucide

Frumusețea este o caracteristică a vieții. Foloistă prostm ea poate răspândi în jur moartea și încă moartea … veșnică. Mai tot ce se vinde azi are pe reclame chipuri frumoase de femei.

III. Irodiana, nesățioasa nestăpânită, femeia abuzurilor nelimitate și neângăduite, intriganta înfășurată în vălurile luxului de la palat.

Când nu ne place mesajul, ucidem mesagerul!

Încheiere: Probabil că atunci când ați citit titlul v-ați așteptat să vă scriu despre decapitarea lui Ioan Botezătorul. Ioan a murit la nici 34 de ani. A trăit de mic „în locuri pustii … A fi ispitiți să spunem că lumina lui s-a stins înainte de vreme. El luminează însă și astăzi, iar lumina lui merge mereu crescândă până în dimineața marii învieri. El mort, dar trăiește. Ei au trăit, dar sunt morți, morți pentru totdeauna …

Cu cine vrei să semeni tu?

O femeie cu adevărat înțeleaptă

Mat. 12:42; 1 Regi 10:1-13

Introducere: Cartea Proverbelor se încheie cu un exemplu surprinzător. În loc să ne dea ilustrație de înțelepciune un bărbat, ne este oferit portretul unei … femei. Da există femei înțelepte, mai înțelepte decât mulți bărbați. Solomon n-a putut fi dat ca exemplu. Este una să știi înțelepciune și alta să o trăiești pentru tine însuți.

* Ar trebui să schimbăm problemele între noi, căci fiecare ne pricepem de minune să rezolvăm problemele altora …

În ce a constat înțelepciunea împărătesei din Seba?

I. A știut să folosească ocazia (1 Regi 10:1).

Viața trece pe dinaintea nopastră cu tavele pline de ocazii. Foarte puțini știu să se folosească de ele. Ei sunt prea comoz sau prea ocupați ca să le vadă și ca să le folosească.

* Ne place să trăim într-o casă curată, dar nu ne place să facem curățenie. Ne place să fie ordine în casă, dar nu ne place să punem lucrurile la loc … etc.

Împărateasa din Seba a plecat spre Ierusalim … cu ce companie aviatică ? Sau cu mașina cu aer condiționat, etc. ? Femeia aceasta a fost gata să se deplaseze, să facă efort să schimbe ceva ca să folosească ocazia de a vedea ceea ce n-a mai văzut lumea …

*Este o mare deosebire în felul în care căutăm noi de lucru și cum caută de lucru mexicanii. Ei caută o ocazie! Nu mă întreba ce știu să fac. Spune-mi de ce ai nevoie și am să mă dau peste cap să fac eu.

Dorința de a ieși din obișnuit și din comoditate este condiția progresului. Unii ar vrea să li se îmbunătățească situația, dar să continue să facă ceea ce fac acum!

II. A știut să pună întrebări.

Gradul de înțelepciune să măsoară prin calitatea întrebărilor pe care știm să le punem.

Întrebări „albe”: „Ai venit?” „Te-ai sculat?” „Alo, ești acasă?”

Vai! Câte vorbe fără rost aude Dumnezeu în rugăciunile noastre …

Tu ai venit astăzi curios înaintea Domnului? Vrei să afli ceva ? Ști să pui întrebări? Este între noi Unul mai mare decât Solomon …

III. A știut să provoace dărnicia prin daruri. (1 Regi 10:10-13).

Putea să nu-i dea nimic lui Solomon … Și așa avea prea mult. Putea spune: „Ai destule. Plec acasă.” I s-ar fi răspuns: „Drum bun și cale bătută, doamnă.”

Împărăteasa a știut însă să provoace dărnicia lui Solomon. Femeile știu că viața este ca un ecou: primești ceea ce dai. Împărăteasa i-a dăruit ceva lui Solomon, măcar că el n-avea nevoie de nimic. A primit în schimb „ce a dorit, tot ce a cerut, și i-a mai dat și pe deasupra …” Deșteaptă femeie!

Încheiere: Unde este Domnul Isus în toată această întâmplare? El este chiar aici, în mijlocul nostru. Femeia venise pentru Solomon. Domnul Isus subliniază tragedia contemporanilor care Îl aveau pe Dumnezeu în vizită și … nu-l băgau în seamă. Tu ce faci?