(La înmormântarea Danielei Lucan – 20 Mai 2023)
Saul din Tars, ajuns apoi Pavel – apostol al Neamurilor, este un om controversat, opac pentru unii, prea complicat pentru alții, teribil de riscant pentru iudei, surprinzător de ne-evreu pentru celelalte Neamuri. Învățătura rămasă de la el este cel puțin interesantă. El are exprimări aparent paradoxale ca aceasta:
“Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mei nenorociți dintre toți oamenii” (1 Corinteni 15:19).
A trebuit să fac precizarea „cursă sportivă“ pentru că în limba română „cursă“ poate însemna și o nedorită capcană. Pentru unii chiar așa și este. Viața este o cursă în care au fost prinși, fără rost și fără ieșire.
Pentru apostolul Pavel însă, viața a fost departe de a însemna așa ceva.
O primă observație este că acest apostol al Neamurilor a fost suspect de familiarizat cu terminologia sportivă. Asta în contextul în care prea multe fețe bisericești de astăzi sunt îmbrăcate în uniforma celor prea plini de ei înșiși sau în odăjdiile preoțești ale celor ce pretind că evoluează deja în slujba cerească printre sfinți, îngeri și heruvimi.
O a doua observație este că, spre deosebire de unii mult prea desprinși și izolați de ceea ce se petrece în lume, apostolul Pavel nu se sfiește să folosească metafore sportive atunci când vorbește de mult prea serioasa problemă a morții.
„Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. 7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. 8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.“ (2 Timotei 4:6-8).
Iată un apostol care nu sfiește să vorbească despre sport și care alege să vorbească despre sport într-una dintre cele mai solemne clipe din viața lui, moartea!
Nu este pentru prima dată. Pavel ca mai făcut-o și în alte epistole scrise de el bisericilor. Interesant și șocant totodată! Apostolul știa însă că trăiește într-o societate saturată de sport și preia aceste metafore știind bine. că va fi înțeles de toată lumea. „Mens sana in corpore sano“ era idealul din civilizația Romei, iar Jocurile Istmice, precursoare ale Jocurilor Olimpice, erau evenimente anuale ale grecilor. “Citius, Altius, Fortius” este motto-ul Jocurilor sportive. Aceste trei cuvinte latine înseamnă „mai repede, mai sus, mai puternic“.
Preluând astăzi exemplul lui Pavel am putea vorbi despre „viața ca o cursă sportivă“. Să ne aducem aminte puțin despre terminologia preluată de apostolul Pavel din lumea sportivă.
I. Nu este suficient să începi bine, trebuie să și termini bine! Pavel spune că el este grijuliu să alerge „după rânduieli“, (conform regulamentului în viguare), ca nu cumva să alerge degeaba și să fie „descalificat“:
„Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli“ (2 Timotei 2:5)
„Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. 27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:26-27).
II. Pavel spune că este grijuliu să „ducă o viață sportivă“, abandonând plăcerile abuzurilor ca să se țină „în formă“ pentru performanță.
„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji“ (1 Corinteni 9:25).
Aceeași aluzie la antrenament și performanță sportivă se află într-unul din versetele puțin înțelese din scrisorile lui Pavel:
„Căci deprinderea trupească (antrenamentul fizic) este de puţin folos, pe când evlavia (antrenamentul spiritual) este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.“ (1 Timotei 4:8).
III. Pavel spune că trăiește cu pasiune și cu scop, urmărind să „câștige premiul“. Apostolul umbla după excelență:
„Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!“ (1 Corinteni 9:24).
Cei care au alergat și un terminat cursa înaintea noastră sunt spectatori la eforturile noastre:
“Și noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1).
În cursa vieții, apostolul a fost un sportiv de performanță, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Tu cum stai cu alergarea ta?
Cum stai cu viața sportivă? Nu cumva te-ai cam îngrășat, mănânci orice, dormi pe rupte și ai scăpat trupul din mână? Nu cumva ți-ai ieșit din formă?
Cum stai cu regulile alergării? Nu cumva cauți scurtături sau lovești sub centură?
Cum stai cu pasiunea? Vrei să câștigi premiul întâi, dorești cununa sau alergi doar ca să te afli în treabă, ca cei care aleargă maratonul doar așa, ca pentru cultura generală?
Ar părea o impietate să sfârșesc o meditație creștină cu o poezie despre luptă de George Coșbuc. O fac însă și eu pentru că a făcut-o marele apostol Pavel, când a vorbit despre lupta din sport:
Lupta vieţii – George Coșbuc
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor.
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
“Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mei nenorociți dintre toți oamenii” (1 Corinteni 15:19).
Sunt curse de 100 de metrii, altele de 200 m, de 400 m, de 1600 m, 10.000 m … multe, foarte multe ture în jurul stadionului. Unii ar vrea să nu se termine învârtirea aceasta. Ce caraghios! Orice cursă trebuie să aibe un final, o festivitate de premiere. După aceea urmează la ieșirea din stadion, viața, adevărata viață. Ea este destinația noastră în ceea ce se numește eternitate. Apostolul Pavel fusese deja acolo. El văzuse în ce se măsoară lucrurile “pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la mintea omului nu s-au suit”. Pavel socotea că pentru el ar fi fost mult mai bine să fie “acasă” la Domnul.
Fii și tu gata să-ți termini cu bune cursa vieții. Te așteaptă eternitatea din curțile cerului.
Succes în alergarea voastră. După premiere urmează adevărata viață.
Pas(i)unea pastorilor 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.