Category Archives: pe personaje

Iosua – studiu pe caz

Israel a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua.

Iosua 24.31

Iosua, ca și Iosif, este o imagine a Domnului Isus. Numele său, care înseamnă Iah-Mântuitorul, este echivalentul ebraic al numelui Isus. Moise a fost cel care l-a scos pe Israel din Egipt, iar Iosua l-a adus în țara Canaan. Ce l-a calificat însă pentru acest rol măreț?

I. Dumnezeu Însuși ne spune că Iosua, ca și Caleb, “L-a urmat în totul pe Domnul” (Numeri 32.12). Acesta este secretul succesului în slujba lui Dumnezeu.

II. Iosua însă a dat dovadă și de o mare disponibilitate de a învăța. El nu a știut care era motivul zgomotului din tabără, atunci când israeliții făcuseră vițelul de aur, însă Moise, care fusese mai aproape de Dumnezeu pe vârful muntelui, a știut ce se petrecea (Exod 32.17,18).

III. Poate că această experiență l-a făcut să rămână în cortul întâlnirii, atunci când Moise a mutat acel cort afară din tabără (Exod 33.11) – el a dorit să fie în prezența lui Dumnezeu. O astfel de comuniune tainică l-a făcut capabil să conducă poporul lui Dumnezeu (Deuteronom 31.3,7,14,23). El era “plin de duhul înțelepciunii” atunci când Moise a murit (Deuteronom 34.9).

Moise și Iosua formează una dintre marile perechi din Scriptură, precum Ilie și Elisei, Pavel și Timotei. Dacă ar fi fost o chestiune doar de putere omenească, atunci cuvintele lui Dumnezeu către Iosua ar fi fost copleșitoare: “Moise, slujitorul Meu, a murit; acum ridică-te”. Dumnezeu însă a adăugat: “Cum am fost cu Moise, la fel voi fi cu tine” (Iosua 1.5).

IV. Acest lucru făcea toată diferența și, fiindcă Iosua nu s-a întors “nici la dreapta, nici la stânga”, ci a ascultat de legea lui Dumnezeu cu gândul, cuvântul și fapta, a avut izbândă (Iosua 1.7,8).

Mai târziu, la bătrânețe, Iosua a împărtășit secretul biruinței sale celor din popor, încurajându-i să se alipească de Domnul (Iosua 23.6,8). Viața lui personală și cea de familie au fost o confirmare a îndemnurilor sale: “Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24.15).

Noi suntem foarte mici în comparație cu Iosua, însă, dacă avem încredere în Dumnezeu și dorința de a face voia Lui, “Căpetenia oștirii Domnului” va fi și cu noi (Iosua 5.14).

S Attwood

Anunțuri

Descalificarea Marelui Preot Eli

1 Sam. 1 –  4

Introducere: Sistemul religios iudaic era ancorat în Marele Preot. Foarte puțini oameni care au ocupat această funcție au fost la înălțimea ei. Nereușitele lor ne aduce aminte că ne pasc nereușitele noastre. Și nouă ni se spune: ,,Numai purtați-vă într-un chip vrednic de chemarea primită!“ și noi suntem o seminție aleasă, un neam de preoți!

Eli- când ,,bunicel“ nu este suficient în slujirea lui Dumnezeu

Purtarea lui Eli este caracterizată de: incompetență, indiferență și indolență.

Episodul 1: 1 Sam 1 – Vedem cum incompetența lui Eli îl fac să falimenteze ca preot. N-o înțelege pe Ana și, în loc să o admire, o condamnă. Eli nu cunoștea rugîciunea agonizantă.

Episodul 2: 1 Sam. 2 – Vedem cum indiferența lui Eli în fac să falimenteze ca părinte. Nu se putea ca Eli să nu audă despre abuzurile fiilor lui. Mustrarea pe care le-o face este tardivă și superficială.

Episode 3: 1 Sam. 3 – 4  – Vedem cum indolența lui Eli îl fac să falimenteze ca persoană. Figurativ, Eli era în trup ceea ce era și în suflet: o bucată uriașă de slănină, cu ochii tulburi, fără vedere, căzută într-un scaun. (3:2; 4:15, 18). Mustrat de un om al lui Dumnezeu în 2:27, el lasă să treacă vremea indolent și piere într-o cădere din care nu se mai poate scula.

Eu nu svreau să-l distrug pe Eli. Nu-l trimit în fundul iadului! Spun doar că, asemenea lui, și noi putem fi ,,bunicei“, dar insuficient de buni. Dumnezeul nostru merită să fim excelenți în slujirea Lui, cum bine spunea Richard Wurmbrand.

Parțial și la suprafață, Eli a  făcut și lucruri bune: a binecuvântat-o pe Ana, când și-a dat seama ce fel de problemă avea, și-a mustrat fii pentru faptele lor și a preșuit lucrurile sfinte, plângând pierderea chivotului mai mult decât moartea celor doi fii ai săi.

A fost bun, dar insuficient de bun și Dumnezeu a dat de pământ cu el.

 

Absalom – un nume fara acoperire

2 Samuel  3.3 

             Absalom era al treillea fiu al lui David  si era singurul din fiii lui care avea ‘’sange albastru “  fiind nepot de imparat . David la nastere i-a pus numele  ‘’tatal pacii” . Dar viata lui a demonstrat contrariul . A purtat un nume fara acoperire in practica , in viata sa . Ne-a lasat in urma lui doar un stalp de aducere aminte si un contraexemplu. De fapt el a fost :

1.   Un om al razbunarii   2 Sam.13.22,28  Prov.20.22, Rom.12. 17-21

2.      Un om rautacios  2 Sam. 14. 29-30

3.      Un om cu doua fete  2 Sam.14.33 si 15.1-6

4.      Un  om fara scrupule ( fara constiinta )  2 Sam. 16. 21- 22

5.      Un om fara respect de tata  2 Sam.17.1-14   Efes. 6.2-3 

6.      Un om cu un sfarsit  tragic  2 Sam .18.9-14  Prov.14.32a  si 24.15-16,20

     Noi  suntem copii lui Dumnezeu  1 Ioan 3.1-2. si oricine are aceasta bucurie si har este chemat sa traiasca  altfel . Matei 5.13-16. Fie ca numele nostru sa aibe acoperire in practica de zi cu zi si ne va astepta un sfarsit binecuvantat cu Domnul Isus . Matei 25.34-36.                                                  Amin !

Un israelit fără vicleșug !

Cuvintele Domnului Isus nu au doar putere, ci și adâncime …

Natanaiel a fost cântărit în cântarul divin și apreiat cu un foarte fertil joc de cuvinte. Iată un neprihănit în care nu este vicleșug trebuie citit în limba originală, unde înseamnă; ,,Iată un Israelit în care nu există nimic din Iacov“!

Ambele nume au fost purtate de același personaj din Biblie, trecerea de la unul la altul a făcut-o Dumnezeu (și la propriu și la figurat).

I. Iacov a fost un copil viclean încă din pântecele mamei lui.

II. Iacov a folosit viclenia pentru a fura dreptul de întâi născut și binecuvântarea de la fratele lui mai mare.

III. Iacov s-a căsătorit cu o femeie vicleană care a firat idolii tatălui ei.

IV. Iacov a fost dat de Dumnezeu pe mâna unui om mai viclean pentru tratamentul defectului lui de caracter.

V. Iacov a fost confruntat de Dumnezeu în marea luptă personală din noaptea Iabocului. Acolo a încetat lupta lui cu Dumnezeu. Momentul a fost însemnat cu două lucruri de aducere aminte: schim,barea numelui și lovitura la încheietură care l-a făcut șchiop pe viață.

VI. Israel a ajuns la mare cinste în Egiptul lui Iosif, bincuvântându-l până și pe Faraon !!!

 

(M.M.)

Neemia – prototipul lucrătorului de succes

Neemia 1 și 2

Introd. Există foarte multe studii de management baate pe această carte. Ca să ai succes într-un domeniu, studiază viața celor care au reușit. În probleme spirituale, studiază viața biruitorilor din Biblie.

I. Un om de încredere
Să fii paharnic la curtea imperială era o dovadă uriașă de încredere.

II. Un om al rugăciunii

III. Un om prudent care nu se pripește.

IV. Un om cu spirit de echipă.
Ezra a făcut multe, dar n-a putut face zidul. Neemia a știut să-i angreneze pe fiecare la locul lui, așezănd omul potrivit la locul potrivit.

Radiografia unui succes – Ezra

Ezra 8

Introducere: Ezra a avut succes într-o misiune aproape imposibil de grea și aproape incomensurabilă în importanță: să ducă 12 tone de aur și opt de argint din Bbailon la Ierusalim. A făcut-o! Cum se realizeazî așa ceva?

1. Un om a fost mișcat de Duhul lui Dumnezeu să înceapă: Ezra Citește în continuare

Eli şi familia sa (1 Samuel 1 şi 2)

Despre Eli ni se relatează foarte puţin în Biblie. Despre soţia lui nu citim nimic. Ceea ce ştim despre acest preot găsim în 1. Samuel 1  – 4 .

El a fost până la o vârstă înaintată atât preot, cât şi judecător în Israel. Nu ni se spune în ce mod şi-a exercitat activitatea sa publică. El ne este descris mai ales ca tată al celor doi fii ai săi, Hofni şi Fineas. În această lucrare plină de responsabilitate, Eli a eşuat. De aceea, Eli este un exemplu de avertizare pentru toţi cei care au primit de la Dumnezeu autoritate părintească şi sunt răspunzători pentru aceasta.

Comportamentul urât al celor doi fii ne este descris în culori vii. Ei erau fii ai lui Belial, adică nişte netrebnici (1. Samuel 2:12 ). Totuşi, ei aveau o poziţie privilegiată în Israel. Ei erau preoţi, mijlocitori între Dumnezeu şi popor. Ei aveau dreptul de a aduce lui Dumnezeu jertfele poporului şi să ia din aceste jertfe partea care le revenea. În Levitic este descris modul în care trebuiau să-şi ia partea care le revenea.

Dar ei nu se temeau de Dumnezeu şi nu ţineau seama de prevederile Cuvântului Său. A se citi în acest sens şi Maleahi 2:1-3 . Ei nu erau mulţumiţi cu partea care Citește în continuare