Cei ce vor să placă Domnului

Introducere: Expresia, împreună cu afaturile corespunzătoare, se găsește în chiar textul Bibliei. Dacă vrei să placi Domnului, fii printre cei enumerați mai jos:

  1. Trăiește în sfințenie (Col. 1: 10; 1 Tes. 4: 1ff.),
  2. Fii ca un soldat din oastea Lui (2 Tim. 2: 4),
  3. Trăiește prin credință (Evr. 11: 5–6)
  4. Dăruiește cu generozitate (Fil. 4: 18)
  5. Ascultă-ți părinții (Col. 3: 20)
  6. Aceptă-ți și folosește-ți darurile (1 Cor. 12: 18).
  7. Fii în Christos! Tatăl își găsește TOATĂ plăcerea în El (Mat. 3: 17; 17: 5)

Nu uita că ,,Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.“ – Galateni 5:24

Ceea ce rămâne !

Text: 2 Cor. 2:2-3

Singura constantă din lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși!

Slujitorii lui Dumnezeu vin și se duc. Numai Dumnezeu rămâne pururi important în univers. Niciun altul dintre noi nu este buricul pământului.

,,Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea“ – Faptele Apostolilor 13:36

Nu ne-a rămas nici un ,,monument“ de la David! Dumnezeu nu i-a dat voie nici măcar să zidească el Templul! David ,,a slujit celor din vremea lui“. Cu atâta s-a ales și atâta a rămas în urma lui.

Mai ales spre pensie (cazul meu), orice om al lui Dumnezeu are tendința să se măsoare cu ceea ce rămâne în urma lui. Am vizitat celebra biserică Moody din Chicago. Era în vară și, probabil de aceea, marele edificiu era ca o scoică goală; foarte puțini oameni, și doar parțial, ocupau  locurile de la ,,parter“. Balcoanele erau goale cu desăvârșire. Oare atâta să fi rămas din lucrarea lui Moody? Cine au fost cei care au construit marile catedrale ale lumi? Ce s-a ales din Metropolitanul lui C. H. Spurgeon ?

,,Sic transit gloria mundi“ (Așa trece slava lumii).

Pe vremea apostolului Pavel, din David rămasese doar amintirea. Fusese și el îngropat și văzuse putrezirea … Ne-a rămas însă lucrarea pe care a făcut-o el în ,,slujirea celor din vremea lui“.

Aceasta a fost și nădejdea apostolului Pavel: să fie de folos celor din vremea lui:

,,Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.“ – 2 Cor. 2:2-3

Singurul lucru care rămâne după tine este ceea ce ai scris în inimile oamenilor din vremea ta. Asta este! Și asta se va vedea la marea cernere de la sfârșit! Restul este deșertăciune și goană după vânt, nisip risipit de vânt în cernerea vremii.

Dacă-mi deschid inima și citesc în ea, văd slove de-ale părinților mei, slove de-ale lui Aurel Popescu, slove de-ale lui nenea Cure, slove de-ale lui Petru Popovici, slove de-ale lui Richard Wurmbrand, slove de-ale lui Nelu Gug, slove de-ale lui Liviu Țiplea, cu care-mi împărtășesc slujirea în Los Angeles, slove de-ale păstorilor de pe coasta de vest … slove de-ale soției mele credincioase, slove de-ale celor cu care trăiesc de peste 33 de ani la Bethel …  Oare eu ce-am reușit să scriu în inimile ,,celor din vremea mea“ ?

Și încă ceva:

Tu cum stai în ultima vreme cu ,,scrisul“ ?

O bună mărturie

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. – Evrei 11:1-2

Exemplele din acest capitol nu sunt unice. Iată câteva la care s-a gândit și W. Wiersbe:

  1. Iov – Iov 19:25-27
  2. Rut – Rut 1:16-17
  3. Ieremia – Plângeri 3:22-24
  4. Cei trei tinei – Daniel 3:16-18
  5. Habacuc – Hab. 3:17-19
  6. Sutașul – Mat. 8:5-13
  7. Cananeanca – Mat. 15:21-28
  8. Petru – Mat. 16:13-20
  9. Pavel – Fapte 20:24

Când ești în diserare,
când totu-n jur se năruie
când nu mai ai pe nimeni
aleargă la Isus

Greșeli de preot în familie

“Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea …” (1 Samuel 2:35)

A fi mare preot în Israel era o slujbă prestigioasă și Eli părea potrivit pentru ea. Cu toate acestea, el a eșuat teribil în domeniul familiei. (1 Samuel 2:12) “Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domul.” Drept consecință, Dumnezeu i-a spus lui Eli că va “pedepsi casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit” (1 Samuel 3:13). Ca părinte și lider, trebuie să răspunzi la această întrebare: dacă Dumnezeu ți-ar aplica același standard pe care i l-a aplicat lui Eli, cât de bine te-ai descurca? Eli a ajuns să-și piardă” credibilitatea, copiii, slujba și în final, viața. El a ratat ținta pentru că a făcut câteva greșeli critice. Să ne uităm la ele și să vedem ce putem învăța:

1) A pus accentul greșit. El a accentuat Cuvântul lui Dumnezeu la oameni, dar nu la proprii săi copii.

2) A avut așteptări greșite. El a crezut că fiii lui “vor pricepe” pentru că locuiau sub acoperișul său și lucrau în casa Domnului. Dar nu merge așa.

3) A reprezentat un exemplu negativ. Eli nu a trăit acasă ceea ce îi învăța pe alții la locul de muncă. Când venea vorba de profesia lui, vederea lui era foarte bună, însă era orb față de slăbiciunile și păcatele familiei sale. Rolul de lider acasă nu înseamnă putere și control; ci “dăruire de sine” față de persoanele care ar trebui să conteze cel mai mult (Efeseni 5:25). Așadar, cum te descurci în domeniul familiei?

PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU PENTRU FIII RISIPITORI

 

„Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20)

Iată un lucru interesant, dar neștiut despre pilda fiului risipitor, așa cum îl subliniază pastorul James Bradley: familiile iudeilor care își duceau traiul în sate mici erau comunități cu relații strânse, iar oamenii se cunoșteau foarte bine între ei. Așadar, când se întâmpla câte ceva, vestea se răspândea cu repeziciune. Când fiul cel mic și-a cerut moștenirea, era ca și cum i-ar fi spus tatălui său: „Nu mai pot aștepta până mori. Vreau ce-i al meu, acum!”

Așa ceva nu se mai auzise! Apoi, mezinul a plecat, a uitat de valorile în care crescuse, și și-a risipit averea pe chefuri și femei ușoare. Prin urmare, a ajuns falit, lucrând la cocina porcilor.

Pentru un evreu, îți poți imagina rușinea! După ce i-a frânt inima tatălui său și a încălcat regulile comunității, s-a hotărât să se întoarcă acasă. Aceea a fost clipa în care tatăl „a alergat” să-l întâmpine.

Iată de ce: dacă el se întorcea acasă după un eșec atât de drastic, bătrânii orașului trebuiau să organizeze o „ceremonie a rușinii”, cunoscută în evreiește drept kezazah: era luat un ulcior de lut și dat cu el de pământ în fața băiatului, ceea ce însemna că legăturile lui cu comunitatea erau rupte și că nu mai era binevenit.

Acesta a fost motivul pentru care tatăl său a alergat să-l întâmpine. El spunea: „Trebuie să ajung la fiul meu cu harul, înainte să ajungă ei cu Legea! Trebuie să-i dau speranță înainte ca ei să i-o fure! Eu mă gândesc la o altă ceremonie: o petrecere de bun-venit pentru a-i sărbători revenirea!” Ceea ce a făcut atunci tatăl pentru fiul risipitor, Dumnezeu o face pentru tine astăzi, dacă te întorci la El!

“Acest fiu al meu… era pierdut, şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.” (Luca 15:24)

Să remarcăm ce a făcut tatăl pentru fiul risipitor, în clipa în care acesta s-a smerit și a spus: “am păcătuit” (v. 18), pentru că Dumnezeu va face la fel cu orice fiu risipitor care se întoarce:

(1) “Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea” (v. 22). Îți poți imagina în ce hal mirosea și arăta acest băiat, după ce se bălăcise în murdăria din cocina porcilor?! Te identifici cumva cu el? Iată o veste bună: Dumnezeu ne acoperă păcatul cu haina neprihănirii lui Hristos. Din acel moment, El ne vede ca fiind “în Hristos”. De aceea, în ochii Lui noi suntem mereu primiți.

(2) “puneţi-i un inel în deget” (v. 22). Acesta era inelul cu pecetea familiei, folosit în relațiile de afaceri. Când era pus pe ceară, echivala cu semnătura. Încă o veste bună: Dumnezeu nu te restaurează parțial, El îți reînnoiește mandatul și îți redă autoritatea deplină pentru a face lucrarea în Numele Lui! Continuarea

Despre copiii familiei creștine

Copiii sunt un dar de la Domnul (Gen. 48:8-9)

Copiii sunt o moștenire și o răsplată (Ps. 127:3)

Copiii sunt săgeți cu care să ții piept dușmanului în ziua cea rea  (Ps. 127:4-5)

Copiii sunt un izvor de bucurie (Ps. 113:9)

Copiii sunt cununa părinților (Prov. 17:6)

Abuzarea copiilor este foarte gravă (Mat. 18:1-6)

Educarea lor este o prioritate (Efes. 6:1-4)

Creștinismul este mereu la o sigură generație de dispariție. Dacă neglijăm copiii nenorocim viitorul.

(W.W. Wiersbe)

Concluzii la marginea unui mormânt

Text: Ioan 11

I. Și cei iubiți de Domnul se înbolnăvesc și mor …

II. Când întârzie, Domnul este întotdeauna la timp!

III. Totul e bine când se termină cu înviere!