Scurte comentarii asupra Genezei

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Domnul spusese lui Avram: “Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care țio voi arăta. Și te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare și vei fi binecuvântare”. Geneza 12.1,2

Geneza este compusă din două mari părți. Prima (capitolele 1–11) acoperă o perioadă de două mii de ani și prezintă patru evenimente importante:creațiacăderea omuluipotopul și formarea națiunilor. Aceste patru mari evenimente au pus temeliile lumii în care trăim noi astăzi. Cea dea doua parte (capitolele 12–50) acoperă o perioadă de doar trei sute de ani, însă descrierea ei este mult mai lungă. Ea se concentrează pe istoria a patru oameni dintro familie aleasă de Dumnezeu să fie cea din care avea să fie format poporul Israel și din care avea să vină Mesia. Acești patru oameni sunt: AvraamIsaacIacov și Iosif. Sunt șapte oameni prezentați în Geneza, a căror istorie și al căror caracter însumează liniile principale ale adevărurilor care vor fi mai târziu dezvoltate dea lungul Bibliei. Aceștia sunt:

Adam – primul om, autoritate, stăpânire;

Enoh – umblarea cu Dumnezeu, răpirea;

Noe – harul și dreptatea, guvernarea;

Avraam – chemarea lui Dumnezeu, alegerea, principiul credinței;

Isaac – filiația, substituirea, învierea;

Iacov – disciplina lui Dumnezeu, rezumatul profetic al istoriei lui Israel;

Iosif – suferința și domnia, moștenirea. Istoria lui Iosif prezintă una dintre cele mai importante imagini ale lui Hristos din Scriptură: lepădat de frații săi, vândut națiunilor, înălțat ca domn asupra lor și, de asemenea, restabilindui pe frații săi. B. Reynolds

Psalmul 33 – Glasul Domnului

Ps.33

Intro. – Dumnezeu ține toate lucrurile cu puterea Cuvântului Său!

I. În închinare – 33:1-5
Închinarea ne poate fura spre ereziile sentimentale. Ea trebuie ținută în teritoriul sigur al Cuvântului. De aceea ,,trebuie să ne închinăm și cu mintea“.

II. În creație – 33:6-9

III. În istorie – 33:10-11
El răstoarnă hotărârile neamurilor.

IV. În viața ta – 33:18-22

Pe cine călăuzește Dumnezeu ?

Psalmul acesta este de folos când trebuie să iei o hotărâre și vrei să faci voi lui Dumnezeu. ce fel de oameni preferă Dumnezeu să călăuzească?

I. Pe aceia care caută slava Lui

,,La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine,
ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!“ (25:1-2).

Dacă vrei să faci voia Lui și cauți slava Sa, Dumnezeu îți va arăta pe ce cale să mergi, dar dacă ai motivații egoiste, te va lăsa de capul tău și vei da-o-n bară.

II. Pe cei ce așteaptă nădăjduind în El

,,Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.“ (25:3).

Nu pierzi vremea când stai în rugăciune și aștepți călăuzirea Domnului.

III. Pe cei ce cer călăuzirea Domnului

,,Arată-mi, Doamne, căile Tale
şi învaţă-mă cărările Tale.
Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele,
Tu eşti totdeauna nădejdea mea! (25:4–5).

Gândește-te puțin: Dacă vrei să faci voia Domnului este în interesul Lui să ți-o facă cunoscută! Dacă ai vrea să o aflii tu n-ai reuși niciodată pentru că n-ai de unde să știi ce gândește El, dar dacă este voia Lui și vrea să ți-o comunice, El are toate mijloacele la dispoziție ca să-ți vorbească. Mai ales, stai în studiul Cuvântului. Te vei familiariza astfel cu glasul Lui și vei desluși mai ușor călăuzirea Lui. Dacă ești sincer, El îți va vorbi cu claritate.

IV. Pe cei ce se curățesc prin pocăință

,, Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta,
căci sunt veşnice.
Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine,
după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

Priveşte-mă şi ai milă de mine,
căci sunt părăsit şi nenorocit.
Neliniştea inimii mele creşte:
scoate-mă din necazul meu!
Uită-Te la ticăloşia şi truda mea
şi iartă-mi toate păcatele mele.
Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei
şi cu ce ură mare mă urmăresc.
Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă!
Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,
când îmi pun nădejdea în Tine!
Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui“ (25: 6–7, 16–22).

Aici se potrivesc și textele din psalmul 66:18 și 1 Ioan 1:9

,,Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.“

 ,,Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.“

V. Pe cei gata să se supună

,,Domnul este bun şi drept,
de aceea arată El păcătoşilor calea.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.
El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie,
pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,
căci mare este!
Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
El va locui în fericire
şi sămânţa lui va stăpâni ţara.
Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El
şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul,
căci El îmi va scoate picioarele din laţ“(25:8–15).

Dumnezeu nu-i călăuzește pe cei rebeli și răsculați, dar le arată calea bucuros tuturor celor care se tem de El și sunt gata să I se supună:

„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine“ (Ps. 32:8–9).

Uită-te țintă la Domnul și lasă-L să facă ce vrea cu tine. El știe ce face și de ce face ceea ce face. Supune-te prin credință.

,,La toate palierele existenței, de la îndeletnicirile casnice până la înălțimile rugăciunii, în toate strădaniile noastre de a face ceea ce este bun și bine, graba și nerăbdarea sunt cele mai evidente semne de amatorism și imaturitate“ – Evelyn Underhill

Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary: The Chapter-by-Chapter Bible Handbook (Kindle Locations 6744-6756). Thomas Nelson. Kindle Edition.
 

Cei ce vor să placă Domnului

Introducere: Expresia, împreună cu afaturile corespunzătoare, se găsește în chiar textul Bibliei. Dacă vrei să placi Domnului, fii printre cei enumerați mai jos:

  1. Trăiește în sfințenie (Col. 1: 10; 1 Tes. 4: 1ff.),
  2. Fii ca un soldat din oastea Lui (2 Tim. 2: 4),
  3. Trăiește prin credință (Evr. 11: 5–6)
  4. Dăruiește cu generozitate (Fil. 4: 18)
  5. Ascultă-ți părinții (Col. 3: 20)
  6. Aceptă-ți și folosește-ți darurile (1 Cor. 12: 18).
  7. Fii în Christos! Tatăl își găsește TOATĂ plăcerea în El (Mat. 3: 17; 17: 5)

Nu uita că ,,Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.“ – Galateni 5:24

Ceea ce rămâne !

Text: 2 Cor. 2:2-3

Singura constantă din lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși!

Slujitorii lui Dumnezeu vin și se duc. Numai Dumnezeu rămâne pururi important în univers. Niciun altul dintre noi nu este buricul pământului.

,,Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea“ – Faptele Apostolilor 13:36

Nu ne-a rămas nici un ,,monument“ de la David! Dumnezeu nu i-a dat voie nici măcar să zidească el Templul! David ,,a slujit celor din vremea lui“. Cu atâta s-a ales și atâta a rămas în urma lui.

Mai ales spre pensie (cazul meu), orice om al lui Dumnezeu are tendința să se măsoare cu ceea ce rămâne în urma lui. Am vizitat celebra biserică Moody din Chicago. Era în vară și, probabil de aceea, marele edificiu era ca o scoică goală; foarte puțini oameni, și doar parțial, ocupau  locurile de la ,,parter“. Balcoanele erau goale cu desăvârșire. Oare atâta să fi rămas din lucrarea lui Moody? Cine au fost cei care au construit marile catedrale ale lumi? Ce s-a ales din Metropolitanul lui C. H. Spurgeon ?

,,Sic transit gloria mundi“ (Așa trece slava lumii).

Pe vremea apostolului Pavel, din David rămasese doar amintirea. Fusese și el îngropat și văzuse putrezirea … Ne-a rămas însă lucrarea pe care a făcut-o el în ,,slujirea celor din vremea lui“.

Aceasta a fost și nădejdea apostolului Pavel: să fie de folos celor din vremea lui:

,,Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.“ – 2 Cor. 2:2-3

Singurul lucru care rămâne după tine este ceea ce ai scris în inimile oamenilor din vremea ta. Asta este! Și asta se va vedea la marea cernere de la sfârșit! Restul este deșertăciune și goană după vânt, nisip risipit de vânt în cernerea vremii.

Dacă-mi deschid inima și citesc în ea, văd slove de-ale părinților mei, slove de-ale lui Aurel Popescu, slove de-ale lui nenea Cure, slove de-ale lui Petru Popovici, slove de-ale lui Richard Wurmbrand, slove de-ale lui Nelu Gug, slove de-ale lui Liviu Țiplea, cu care-mi împărtășesc slujirea în Los Angeles, slove de-ale păstorilor de pe coasta de vest … slove de-ale soției mele credincioase, slove de-ale celor cu care trăiesc de peste 33 de ani la Bethel …  Oare eu ce-am reușit să scriu în inimile ,,celor din vremea mea“ ?

Și încă ceva:

Tu cum stai în ultima vreme cu ,,scrisul“ ?

O bună mărturie

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. – Evrei 11:1-2

Exemplele din acest capitol nu sunt unice. Iată câteva la care s-a gândit și W. Wiersbe:

  1. Iov – Iov 19:25-27
  2. Rut – Rut 1:16-17
  3. Ieremia – Plângeri 3:22-24
  4. Cei trei tinei – Daniel 3:16-18
  5. Habacuc – Hab. 3:17-19
  6. Sutașul – Mat. 8:5-13
  7. Cananeanca – Mat. 15:21-28
  8. Petru – Mat. 16:13-20
  9. Pavel – Fapte 20:24

Când ești în diserare,
când totu-n jur se năruie
când nu mai ai pe nimeni
aleargă la Isus

Greșeli de preot în familie

“Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea …” (1 Samuel 2:35)

A fi mare preot în Israel era o slujbă prestigioasă și Eli părea potrivit pentru ea. Cu toate acestea, el a eșuat teribil în domeniul familiei. (1 Samuel 2:12) “Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domul.” Drept consecință, Dumnezeu i-a spus lui Eli că va “pedepsi casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit” (1 Samuel 3:13). Ca părinte și lider, trebuie să răspunzi la această întrebare: dacă Dumnezeu ți-ar aplica același standard pe care i l-a aplicat lui Eli, cât de bine te-ai descurca? Eli a ajuns să-și piardă” credibilitatea, copiii, slujba și în final, viața. El a ratat ținta pentru că a făcut câteva greșeli critice. Să ne uităm la ele și să vedem ce putem învăța:

1) A pus accentul greșit. El a accentuat Cuvântul lui Dumnezeu la oameni, dar nu la proprii săi copii.

2) A avut așteptări greșite. El a crezut că fiii lui “vor pricepe” pentru că locuiau sub acoperișul său și lucrau în casa Domnului. Dar nu merge așa.

3) A reprezentat un exemplu negativ. Eli nu a trăit acasă ceea ce îi învăța pe alții la locul de muncă. Când venea vorba de profesia lui, vederea lui era foarte bună, însă era orb față de slăbiciunile și păcatele familiei sale. Rolul de lider acasă nu înseamnă putere și control; ci “dăruire de sine” față de persoanele care ar trebui să conteze cel mai mult (Efeseni 5:25). Așadar, cum te descurci în domeniul familiei?