Cum lucrează crucea lui Christos în viața credinciosului ?

Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume. Pentru că, în Hristos Isus, nici circumcizia nu este ceva, nici necircumcizia, ci o nouă creaţie.   Galateni 6.14,15

Epistola către Galateni este una corectivă. Ea nu a fost scrisă pentru a‑i instrui pe cei credincioşi cu privire la marile adevăruri ale evangheliei, precum Epistola către Romani, ci pentru a corecta un rău important care se strecurase în adunările din Galatia. Ea are acelaşi caracter cu Epistolele către Corinteni, însă cu următoarea diferenţă: Epistola către Galateni a fost scrisă pentru a corecta legalismul, în timp ce Epistolele către Corinteni au fost scrise pentru a corecta o stare carnală sau lumească (1 Corinteni 3.3). Deşi, în aparenţă, aceste două rele sunt atât de diferite, ele sunt înrudite, fiindcă ambele au în vedere carnea. Legalismul este efortul de a ţine sub control carnea prin reguli şi de a o cultiva cu ajutorul ceremoniilor religioase.

Legalismul, prin întoarcerea către principiile legii, oferă un loc cărnii, căci legea face apel la carne, iar carnea face loc lumii. Prin urmare, legea, carnea şi lumea merg împreună. Pentru a corecta folosirea greşită a legii, precum şi manifestările cărnii şi lumea, Duhul lui Dumnezeu foloseşte crucea lui Hristos. Astfel, în această epistolă vedem cum crucea este aplicată:

1.  legii (2.20);

2.  cărnii (5.24);

3.  lumii (6.14).

Apoi, legea, carnea şi lumea fiind înlăturate, locul lor este luat de Hristos, de Duhul Sfânt şi de noua creaţie.

1.  Hristos este prezentat ca regulă de viaţă, în locul legii (2.20);

2.  Duhul Sfânt este prezentat în locul cărnii (3.3; 5.16‑25);

3.  noua creaţie este prezentată în locul lumii (6.14,15).

Nu trebuie să fim guvernaţi de principiile acestei lumi, ci de regula noii creaţii.                                                                                H. Smith

Portretul unui lucrător creștin

Text: 2 Tim. 2:1-11

Introd. În timp ce noi vrem să facem predici, Dumnezeu vrea să facă predicatori. Noi suntem preocupați cu cariera, Dumnezeu este preocupat cu caracterul.

Degeaba Îl rugam pe Dumnezeu să ne ajute să facem predici, dacă nu suntem pasionați mai întâi de ceea ce Îl interesează pe El, caracterul nostru.

Apostolul Pavel ne-a lăsat epistolele adresate mai tinerilor săi colaboratori să ne fie ca un fel de Seminar al lucrătorilor cvreștini. În capitolul 2 din 2 Timotei, apostolul ne dă o listă cu șapte ilustrații, fiecare dintre ele subliniind o anumită trăsătură de caracter pe care ne-o recomandă. Iată ce-l sfătuiește Pavel pe Timotei.

1. Să ai spiritul unuia care slujește.
Prima imagine este a unui slujitor care ia dintr-o parte și dă în cealalta.

„Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii“ (2 Tim. 2:1-2).

Pavel îl vrea pe Timotei așezat modest într-un lanț de lucrători care transmit mai departe, nu ceea ce au creat ei, ci ceea ce li s-a încredințat. Timotei nu este nici proprietar și nici șef de echipă. El este doar „unul dintre cei mulți”, chemat să ducă mai departe „ceea ce I s-a încredințat”.

2. Să ai consacrarea unui soldat (2 Tim. 2:3-4; 8-13).

3. Să ai concentrarea unui atlet (2 Tim. 2:5).
Un om cu un singur scop: succesul.

4. Să ai răbdarea unui fermier (2 Tim. 2:6-7).
Deși secerisul se desfășoara toamna, slujba fermierului ține 365 de aile pe an.

5. Să ai râvna unui bun lucrător (2 Tim. 2:14-18).

6. Să ai puritatea unui vas ales (2 Tim. 2:19-22).

7. Să ai smerenia unui rob (2 Tim. 2:23-26).

Preoți pentru Dumnezeu

(Apocalipsa 1.4-8)

de  Teodor Popescu

    In versetele citite se spune intre altele despre Domnul Isus ca a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu. Cum a facut? Prin faptul ca ne-a ales inainte de intemeierea lumii.

    N-am lucrat noi la aceasta alegere a noastra, nu e niciun merit din partea noastra. A lucrat El si numai El. Daca este vorba de noi, cercetand infatisarea acelora pe care i-a ales Dumnezeu, avem pricini sa ne smerim inaintea Lui: „Printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile de neam de jos ale lumii, pe cele dispretuite si lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt” (1 Corinteni 1.27-28). Continuarea

DUHUL SFÂNT sau ÎNŞEPTITUL DUH AL LUI DUMNEZEU

(de la Constantin Moisa)

(Apoc. 1.4-6; Is. 11.2)

Introducere. Sintagma ,,cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu“ care exprimă de o manieră magistrală plinătatea Duhului Sfânt, mai apare de 3 ori în cartea Apocalipsa: 3.1; 4.5; 5.6.

Iar în profeţia mesianică citată la început sunt menţionate cele şapte atribute ale Duhului Sfânt: Duhul Domnului, duh de înţelepciune şi pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

De asemenea, pentru a ne deveni şi mai accesibil, El ni Se prezintă cu ajutorul a şapte simboluri:

  1. Porumbel (Ioan 1.29-34) = simbolul curăţiei şi al blândeţei

A fost semnul menit să-i dovedească lui Ioan Botezătorul că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, de o puritate şi sfinţenie desăvârşită.

Din mijlocul întristării şi descurajării, David cânta: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă! (Ps. 55.6).

Eu şi tu am fost luaţi pe aripile Porumbelului divin şi duşi la Calvar, unde Mântuitorul ne-a chemat să ne ia povara şi să ne dea odihnă (Mt. 11.28-29).

  1. Pecete (Ef. 1.13; 4.30) = simbolul proprietăţii şi al păstrării

O pecete pusă pe piatra de la gura gropii cu lei era garanţia că nimic nu se va putea schimba cu privire la Daniel (Dan. 6.16-17) (vezi şi Mt. 27.66, cu pecetluirea mormântului lui Isus din Nazaret).

Ceea ce dă valoare şi valabilitate oricărui act oficial este pecetea. Continuarea

DUHUL SFÂNT, NATURA ŞI ATRIBUTELE SALE

(De la Constantin Moisa)

(Gen. 1.2; Ioan 16.7-15)

Introducere: Sfânta Scriptură este singura sursă vrednică de crezare din care putem obţine informaţii clare şi sigure despre Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi.

Promis de Fiul (Ioan 14.26) şi trimis de Tatăl şi Fiul (Ioan 14.16-17; 16.7), Duhul Sfânt (Mc. 1.8), Duhul Domnului (Is. 11.2), Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.14), Duhul lui Cristos (1 Petru 1.11) este:

  1. Duhul adevărului (Ioan 16.5-15)

De vreme ce Tatăl este adevăratul Dumnezeu (Ioan 17.3) iar Fiul este Adevărul (Ioan 14.6) (adevărata Viţă, adevărata Lumină, adevărata Pâine) este normal ca şi Duhul Sfânt să fie Duhul adevărului.

  1. Duhul harului (sau al dragostei) (Evr. 10.29; Rom. 5.5)

Dar cum singură diagnosticarea nu duce la vindecarea pacientului, şi Duhul Continuarea

Unde a fost lupta mai grea?

Vreau să vă pun înainte o meditație. Hai să punem una lângă alta două imagini: Domnul Isus în Ghețimanii și Domnul Isus pe cruce. Unde a fost lupta mai grea?

Ce-ar fi fost dacă cuvintele ar fi fost inversate și vorbele spuse în Ghețimanii ar fi fost spuse pe Cruce ?

Este evident că Fiul lui Dumnezeu s-a clătinat în Ghețimanii, dar a fost stabil ca o stâncă la Golgota. În Ghețimanii abiruit. Pe Cruce s-a dus doar ca să-și ducă până la capăt lucrarea.

,,El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit“   (Evrei 5:7-8).

Mat 26.39-44Marc 14.36-39Ioan 17.1Ps 22.1Mat 27.46-50Marc 15.34-37Mat 26.53; Marc 14.36Mat 26.37Marc 14.33Luc 22.43Ioan 12.27;

Ziua când Dumnezeu a plâns

Luca 19:41-44

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim este redată de toți cei patru evangheliști. Evenimentul este ,,epocal“, împlinind profeția făcută de Dumnezeu în Zaharia 9:9, unde am fost anunțați că un nou împărat va intra în Ierusalim ca eliberator. Paradoxal, ne-a anunțat profeția, acest împărat va călări nu pe un armăsar înfocat și nărăvaș, ci Continuarea