Psalmul 92 – mutarea în mulțumire

Nemulțumirea este ca rugina și putregaiul, vine de la sine! Ea vine peste cel sărac, dar și peste cel bogat! Peste cel bolnav, dar și peste cel sănătos! Peste cel tânăr, dar și peste cel bătrân! Trebuie să te lupți împotriva ei. Trebuie să o combați. Trebuie să te tratezi ,,profilactic“ împotriva ei!

Nemulțumirea este o boală a inimi care trebuie vindecată cu un medicament dat minții! Iată trei lucruri la care te poți gândi în ziua Sabatului și pentru care poți mulțumi.

1. Se cade să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care ți-o dăruiește (v.1-4). Dimineața, când te scoli, poți privi optimist înainte bazându-te pe ,,bunătatea Lui“, iar seara, când te rogi, Îi poți mulțumi pentru ,,credincioșia Lui“.

Îmbărbătare pentru slujitor

Max Billeter

Câteva gânduri despre 2. Timotei 2

A doua epistolă către Timotei ni-l arată pe slujitorul lui Dumnezeu în vremuri grele. Pavel îi aduce aminte colaboratorului său tânăr Timotei, că în „în zilele din urmă vor veni timpuri grele“ (2. Timotei 3:1 ). În aceste ultime zile trăim noi astăzi. Totuşi, şi în aceste vremuri putem să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu şi să-i slujim cu râvnă şi dăruire. Putem să înflăcărăm darul de har, pe care l-am primit fiecare (2. Timotei 1:6 ).

Pentru aceasta avem nevoie de îmbărbătare şi îndemn. Acestea le găsim în capitolul 2 din această epistolă. Pavel foloseşte acolo şapte imagini diferite, care stau toate în legătură cu munca şi slujba noastră pentru Domnul. Aceste cuvinte, adresate iniţial lui Timotei, putem să le aplicăm şi la noi ca un îndemn.

1) Copilul

Pavel a început capitolul cu cuvintele: „Tu deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus“ (versetul 1). Pavel îl numeşte de mai multe ori pe Timotei „copilul său“. El era tatăl său în sensul că Pavel fusese instrumentul prin care Timotei se întorsese la Dumnezeu. Tânărul bărbat era „copilul său preaiubit şi credincios“, şi el îi slujise lui Pavel ca „un copil“ pentru tatăl său (1. Corinteni 4:17 ; Filipeni 2:22 ). Aici, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să fie tare. În slujba pentru Domnul avem nevoie de putere. Această putere nu este în noi înşine sau printr-un principiu legal, ci o găsim în harul care este în Hristos Isus.

Contextul ne arată ce avea concret Pavel pe inimă. Timotei trebuia să pună în practică nu numai el însuşi ceea ce auzise la Pavel, ci el trebuia să fie şi în stare să încredinţeze altora, care la rândul lor erau vrednici să-i înveţe pe alţii cele auzite (versetul 2). În principal este deci

Şapte rugăciuni esenţiale

din revista „Cercetați Scripturile”

Cine studiază Psalmii întâlneşte acolo multe rugăciuni, pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să şi le însuşească, pentru a le folosi în viaţa de toate zilele. Desigur, nu ca să repetăm cuvânt cu cuvânt aceste rugăciuni. Dar conţinutul acestor rugăciuni ar trebui totuşi să fie şi în gândurile şi rugăminţile noastre. În cele ce urmează ne vom gândi la şapte rugăciuni, care sunt importante pentru orice credincios..

1) „Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele“ (Psalm 17:5). Din toate părţile suntem înconjuraţi de curse şi capcane. Cât de uşor poate aluneca piciorul nostru! Cât de repede pot paşii noştri să se îndepărteze de urmele Domnului, dacă părăsim atmosfera protectoare a rugăciunii personale. Să păstrăm aceste cuvinte în inima noastră, ca totdeauna să le avem la îndemână. Numai dacă Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în noi, vom fi capabili să rămânem neclintiţi în ziua cea rea.

2) „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetarea inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!“ (Psalm 19:14). Toţi cei care Îl iubesc din inimă pe Domnul Isus, au această dorinţă. Ce spunem este mai mult

PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

PSALMUL 90

Tonul sumbru al psalmului ne îndeamnă să credem că Moise l-a scris după ce, la Cades-Barnea,  poporul lui Dumnezeu, proaspăt scos din robia egipteană, a refuzat să asculte și să intre în Canaan (Numeri 13-14). Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a anunțat că toți cei peste douăzeci de ani vor muri în pustie în următorii 40 de ani. Nu-i de mirare că Moise s-a rugat: ,,Învață-ne să ne numărăm bine zilele“ (v. 12).

Ne numărăm vârstele în ani, dar este mai înțelept să ne numărăm zilele, pentru că trăim în porții de câte o zi. Viața este scurtă, ca durata unei straje din noapte, ca un vis sau ca iarba care este cosită (vv. 3–6). În tabăra lui Israel, nici un tânăr de douăzeci de ani n-a  mai apucat să ajungă la șaizeci, iar din cei mai în vârstă foarte puțini aveau să mai apuce 80 de ani (v. 10). Toate rătăcirile acelea prin pustie au fost un uriaș marș funerar. În fiecare zi, oamenii mureau ca muștele. Moise trebuie să fi compus cântarea aceasta de jale să fie cântată la toate înmormântările. Vă dați seama cam câte au fost în fiecare zi, dacă în 40 de ani au trebuit să moară aproape un milion de oameni?

Oricum, în perspectiva eternității, oricât ai trăi, viața este foarte scurtă (vv. 1–4). Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca s-o trăiești cu înțelepciune (v. 12) și să te bucuri de ea (vv. 14–15).

Pribegii aceia prin pustie n-au putut realiza nimic. Evreii n-au construit case, n-au întemeiat orașe, n-au ridicat nici măcar o colibă sau un gard … Pustia este săracă. … Au existat însă chiar și în acele condiții lucruri care i-au putut împlini: să facă voia lui Dumnezeu (v. 14; 1 Ioan 2:17), să vadă gloria lui Dumnezeu (v. 16) și să crească în bunăvoința divină (v. 17).

Oricum ai da-o, viața asta rămâne o călătorie printr-un pustiu de unde plecăm cu mâinile goale. Totuși, viața merită trăită dacă avem privilegiul să umblăm împreună cu Dumnezeu.

Psalmul se încheie cu o rugăciune pentru semnificație. Omul are nevoie să înfăptuiască ceva durabil, să lase ceva în urmă, să fie măsurat cu câteva realizări. Numai Dumnezeu ne poate da această împlinire, iar asta numai dacă acceptăm să umblăm în faptele bune pregătite de El mai înainte, ca să umblăm în ele, nu ca să le refuzăm, cu au făcut ei la Cades-Barnea. Țara promisă ne așteaptă!

Tărâmul celor vii

Charles Spurgeon spune despre un om care i-a spus altuia aflat pe moarte: ,,Rămas bun, frate! Nu te voi mai vedea pe tărâmul celor vii!“ Celălalt i-a răsouns: ,,Ba ne vom vedea pe tărâmul celor vii unde merg eu. Aici este țara celor ce mor!“

(Prelucrare după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson.)

CINCI RĂSPUNSURI EXTREM DE IMPORTANTE

www.fundatiaseer.ro

“Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31-35)

Apostolul Pavel pune în pasajul acesta din Romani capitolul 8 cinci întrebări extrem de importante:

1) “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Siguranța prezenței lui Dumnezeu înclină balanța în favoarea ta. Așadar, indiferent cu ce te confrunți astăzi, nu uita: “Dumnezeu este pentru mine.”

2) “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (v. 32) Gândește-te puțin: ți-ar salva Dumnezeu sufletul, ca apoi să te lase să te descurci singur? Se ocupă El doar de nevoile tale veșnice, și nu și de cele pământești? Nu!

3) “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (v. 33). Orice voce acuzatoare, chiar și a ta, nu contează în curțile cerului. Acceptarea lui Dumnezeu este dincolo de orice respingere a oricărei alte persoane – și El te acceptă pentru că te vede “în Hristos.”

4) “Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v. 34) Când acuzatorii se ridică împotriva ta, Domnul Isus, avocatul apărării tale, îi reduce la tăcere. De ce? Pentru că sângele Său te acoperă!

5) “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35) Pavel răspunde la propria sa întrebare: “Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (v. 38-39).

Cunoașterea acestor cinci adevăruri te va ajuta să te bucuri în timpul zilei și să dormi mai bine noaptea!

Prorocia Domnului, prin IEREMIA

Ieremia 2:8-13                                                               Marius Lucan – Calea Crucii, Colton 7/15/2017 am

 

Introducere: Ieremia este cunoscut și ca prorocul lacrimilor, datorită cărții Plângerilor lui Ieremia. El a prorocit timp de 40 de ani în timpul domniei a 5 împărați diferiți: Iosia (17 ani) , Ioahaz (3 luni), Ioiachim (11ani), Iehonia (3 luni) și Ezechia (11ani). Peisajul sau imaginea panoramică spirituală a acelor vremuri era una întunecată, plină de păcate și de problemele derivate din acestea.

Primul capitol arată punerea deoparte a