Divinitatea Mielului

«După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului.» APOCALIPSA 7:9

Ultima carte a Bibliei ne revelează dumnezeirea Mielului. Acolo vedem poziţia finală a Mielului înaintea lui Dumnezeu. Aproape nicăieri în Apocalipsa Mielul nu lipseşte de la tronul Său:

«şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”» (Apoc. 7,10) sau

«Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului» (Apoc. 22,1).

Aşadar Cristos ni Se descoperă ca fiind centrul dumnezeirii pentru toată eternitatea. Nu există viaţă veşnică decât prin credinţa în jertfa Mielului lui Dumnezeu:

«Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului» (Apoc. 21,27).

Aşadar Dumnezeu a dat Mielului dreptul de a-Şi alege sfinţii. Numai cei care prin naşterea din nou primesc natura divină a Mielului vor putea să Îl vadă: «Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este.» (1 loan 3,2).

Ce minunat şi totuşi cât de cutremurător este mesajul Mielului!

Predicarea bună

Text: Efeseni 4:1-6

Regulile au rămas aceleași peste veacuri, iar apostolul Pavel este un exemplu vrednic de urmat. Predicarea trebuie să aibă următoarele caracteristici:

I. Integritate.
„Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi …“ (Efes. 4:2).

II. Fidelitate.
„ … nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efes. 4:2).

III. Claritate
„ … prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc“ (Efes. 4:3). Trebuie să adaptăm exprimarea la puterea ascultătorilor.

IV. Umilință
„Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus“ (Efes. 4:5). Dintre toate felurile de predicare, cea mai rea este predicarea care-l înalță pe predicator, iar aceasta nu este nici pe departe așa de rară cum am putea crede.

Ce poți învăța de la Enoh?

«Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ,ca să nu va­dă moartea.» (Evrei 11:5)

Numele Enoh înseamnă «sfinţire». Enoh a fost un om sfinţit de Domnul într-o perioadă în care cei din jur nu vo­iau să mai ştie de Dumnezeu. Cine poate afirma despre si­ne că este sfinţit de El? Acela care trăieşte tot timpul sub influenţa voii Celui Preaînalt. Domnul Isus a fost un om sfinţit de Tatăl: «Cel ce M-a trimis este cu Mine. Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut» (Ioan 8,29).

In viaţa lui Enoh vedem consecinţele pe care Dumnezeu le-a produs prin sfinţire în: 

1 – umblarea cu Dumnezeu (Gen. 5,24), 

2 – credinţa sa în Dumnezeu (Evrei 1 l,5) şi 

3 — mărturia pentru Dumnezeu (Iuda 4).

Credinţa lui Enoh în Dumnezeu l-a condus la răpire. De aici deducem că el, ca şi Moise de altfel, s-a păstrat în credinţă: «… ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut» (Evrei 11,27) şi a crezut mai degrabă în Dumnezeul invi­zibil decât în lucrurile vizibile. Prin această credinţă a fost răpit. Numai printr-o credinţă asemenea lui Enoh vom experimenta şi noi răpirea. Cum L-a mărturisit Enoh pe Domnul? In puţine cuvinte: «Iată că a venit Domnul cu ze­cile de mii de sfinţi ai Săi» (Iuda 14). Cine crede în Dum­nezeu şi umblă cu El, Îi cunoaşte intenţiile şi trebuie să ves­tească revenirea Lui.

Descoperirea deplină a lui Dumnezeu

Dumnezeu a fost preamărit în El. Ioan 13.31

Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca noi să-L putem cunoaște prin El pe Dumnezeu. În timpul vieții Sale, El ne-a arătat, prin cuvintele și prin faptele Sale, cine este Dumnezeu. Dar descoperirea cea mai deplină a lui Dumnezeu a fost la cruce, unde Domnul Isus a suferit și a murit.

• Acolo vedem sfințenia lui Dumnezeu. Când Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre și a purtat vina noastră pentru ele, Dumnezeu a trebuit să-Și întoarcă privirea de la El, pentru că Dumnezeu este prea sfânt ca să vadă păcatul.

Pagini: 1 2

Isus a primit răul care ni se cuvine, ca să putem primi binele care I se cuvine

La cruce a avut loc un schimb divin rânduit: 

1. Isus a fost pedepsit pentru ca noi să fim iertați   (Is. 53: 4,5).

2. Isus a fost rănit pentru ca noi să putem fi vindecați   (Mat. 8: 16-17). 

3. Isus a fost făcut păcat prin păcătoșenia noastră pentru ca noi să putem fi drepți cu neprihănirea Sa   (Is. 53:10; 2 Cor. 5:21). 

4. Isus a gustat moartea pentru noi, ca să putem împărți viața Lui   (Evrei 2: 9). 

5. Isus a fost făcut un blestem pentru ca noi să putem primi binecuvântarea   (Gal. 3: 13-14).

6. Isus a suportat sărăcia noastră pentru ca noi să împărtășim din abundența Sa  (2 Cor. 8: 9; 2 Cor. 9: 8; Deut. 28: 11-14). 

7. Isus a îndurat rușinea noastră ca să putem împărtăși slava Sa  (Mat. 27: 35–36; Evr. 2:10). 

8.    Isus a suportat respingerea noastră pentru ca noi să putem primi acceptarea Lui   (Matei 27: 45-51; Efeseni 1: 3-6).

                                                                               © 1989 – Derek Prince Ministries – International

CEA MAI MAREATA RUGACIUNE FACUTA VREODATA

 Biserica HARUL, FL – Martie 31, 2021  

Rugăciunea lui Isus – IOAN 17  

                    RUGACIUNEA DE MARE PREOT A DOMNULUI ISUS

IOAN  17:1-26

In Ioan 17 avem rugaciunea Domnului Isus Hristos de Mare Preot si putem spune ca este cel mai maret capitol din Biblie. Aceasta rugaciune a influentat multi oameni mari ai lui Dumnezeu. Episcopul J.C. Ryle a spus despre acest capitol: “Capitolul care este deschis in fata noastra astazi, este cel mai remarcabil capitol din Biblie. Nu este altul ca el.” William Kelly a scris: “Ioan 17 este intr-adevar fara egal pentru scopul si adancimea lui in toata Scriptura.”

Lideri puternici de-alungul istoriei, ca: Martin Luther, John Calvin, Jonathan Edwards, Charles Spurgeon si multi altii au avut cea mai inalta apreciere pentru Ioan 17. Lauda lor pentru acest capitol este bine intemeiata.

Nici o alta rugaciune din cele 650 rugaciuni inregistrate in Biblie nu se apropie sa egaleze excelenta celei pe care o gasim in Ioan 17. Evangheliile inregistreaza 19 ocazii in care Domnul Isus S-a rugat, dar aceasta este singura ruga-ciune lunga a Domnului ce o avem si singura care ne spune si ce s-a rugat Domnul. In cele 26 de versete ale acestui capitol, Duhul Sfant a binevoit sa inregistreze intreaga rugaciune a Domnului din camera de sus. In aceasta rugaciune, vedem pe binecuvantatul Fiu al lui Dumnezeu, rugandu-Se Tatalui: nu pentru un oras, nici pentru o natiune, ci pentru toti copiii Lui, din generatie in generatie.

Pagini: 1 2

Evanghelia lui Dumnezeu !

 Romani 1. 1-7                                                                                                                                                                                                                                                            Apostolul Pavel elogiază în introducerea epistolei către Romani frumusețea de neegalat a Evangheliei lui Dumnezeu .    

1. Vestită de cei aleși v.1

2. Profețită în Scripturi v.2   Isaia 53 

3. Centrată pe Domnul Isus v.3-4   natura umană și divină

4. Scopul ei v.5a   ascultarea credinței

5. Destinată tuturor v.5b   toate Neamurile

6. Beneficiile multiple : apartenență v.6 , preaiubiți de Dumnezeu v.7 , puși deoparte v.7b , har și pacea v.7c

   Ferice de cei care o cred și au parte de Ea !   Amin !

(Wes Bonda)

De ce a fost unică învierea Domnului Isus?

„Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața” (loan 11:25)

„Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:18)

De ce este unică învierea lui Isus Hristos?

Nu faptul că a înviat din morți II face unic pe Domnul Isus Hristos. Biblia ne vorbește despre alte șapte învieri (învierea fiului văduvei din Sarepta, învierea fiului Sunamitei, învierea fiicei lui lair, învierea fiului văduvei din Nain, învierea lui Lazăr si învierea lui Eutih), Domnul Isus reprezentând învierea numărul opt (numărul biblic pentru noile începuturi). Din două puncte de vedere, uimitoare, învierea Sa nu a semănat cu nici una dintre ele; să vedem care sunt acestea:

1) Învierea Sa a fost singura înviere care a fost profețită dinainte. David a profețit despre Domnul Isus: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nu vei

Semnele Domnului Isus

I. Semnul nașterii – Luca 2:8.

Iată semnul intruparii au fost scutecele. S-a făcut la fel ca noi. Toți copiii de la cei din palat pana la cei din coliba au acest lucru comun, au purtat scutece.

II. Semnul răstignirii – Ioan 20:24.

El ne vorbește despre Toma care a cerut sa vada semnele rastignirii.

III. Semnul ingroparii –   Mar. 22:38

Iosif din Arimatea l-a pus in mormantul lui. Semnul lui Iona care a stat in chit gimp de trei zile.

IV. Semnul invierii – stricati Templar Acesta si in trei zile si il voi ziti la loc.  Dat cu ocazia curatirii Templului.

V. Semnul   Sfârșitului – Mat. 24:1-3.

Semnul revenirii Tale și al sfârșitului veacului. Este vestirea Evangheliei pana la marginile pământului. (Mat. 24:14)

VI. Semnul generațiilor de urmașii – Luca 2: 25-35. Semn care perpetuează și autentifica apartenența la Christos este împotrivirea față de El.

VII.    Semnele suferințelor. – Gal. 6:14-17 – Semnul

Roșca, Florian Damian, Liviu Puraci, Iosif  ,

Dovezile Hristosului Înviat

by Godja Daniel

Învierea lui Isus Hristos cel răstignit este momentul decisiv al relatărilor Noului Testament și miezul credinței creștine. Întregul Nou Testament a fost scris în cadrul și din perspectiva învierii lui Isus din morți. Fără credința că Isus cel răstignit este viu, Biserica creștină nu ar fi ajuns niciodată să existe și nici nu am fi avut scrierile Noului Testament. Apariția mișcării creștine poate fi explicată corect numai într-un singur mod, anume că urmașii lui Isus L-au văzut personal pe Domnul cel înviat și au considerat învierea Lui din mormânt drept dovadă convingătoare că El este într-adevăr Mesia cel promis în Vechiul Testament.

Există 6 dovezi clare cu privire la Învierea Domnului Isus din morți:

1. Mormântul gol:

Această dovadă este incontestabilă. Atât ucenicii cât și Consiliul evreiesc au recunoscut faptul că mormântul este gol. Dacă nu ar fi fost așa, opoziția ar fi putut fără probleme să