Fandosiți sau fântânari ?

Num. 21:16-18

Există o cântare lăsată ca mărturie despre hărnicia căpeteniilor lui Israel. A fost ziua în care el, cu toiegele lor de cârmuire transformate în cazmale, și-au suflecat mânecile și au săpat o fântână pentru popor. Să le urmăm pilda!

De acolo s-au dus la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”

Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:

„Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai-marii poporului,
Cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!”

 

Ce nu face timpul?

Gen. 42 – 43

Începutul anului 2016 este o ocazie să ne gândim la scurgerea timpului și la efectele lui asupra noastră. Oricum le-am lua, ele sunt multe … Există însă lucruri pe care nu le va putea face niciodată timpul, deși se zice ,,timpul le rezolvă pe toate“. Anumite lucruri sunt responsabilitatea noastră. Noi trebuie să le facem.

I. Timpul nu face ceea ce trebuie să facem noi! – Există o vreme a acțiunii!

,,Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.” (Gen. 42:1-2)

Iacov avea pe atunci cam 130 de ani. Era însă încă un om al acțiunii și nu-i poate privi pe fii lui pasivi și gata să moară de foame! ,,De ce vă stați și vă uitați unii la alții?“

În spatele evenimentelor, Dumnezeu mișca astrele pe cer, norii de deasupra, ploile, apa râurilor, pământul și oameni ca să-i ducă pe cei din familia lui Avraam în Egipt. Seceta care venise era lucrarea Lui personală. Dumnezeu văzuse că prezența lor în Canaanul idolatru este un pericol pentru panul mesianic. Ce se întâmplase cu Dina și Sihem fusese o tragedie. Urmașii lui Avraam aveau să se lupte toată existența lor cu idolatria canaaniților … Până una alta însă, Dumnezeu avea de gând să-i strămute în ținutul Goșen din Egipt, unde, în izolare de egipteni, avea să-i transforme dintr-o familie de 70 de oameni într-un popor de peste un milion de persoane. Uneori, Dumnezeul care mișcă universul, nu ne mișcă pe unii dintre noi. Și ei stăteau și se uitau uni la alții   …

Dumnezeu avea de gând să-i facă ,,a doua familie domnească“ din Egipt. Iosif era ,,ca un tată pentru Faraon“ și numai tronul îl ridica în autoritate pe Faraon deasupra acestui tânăr evreu. Tot ceea ce era mai bun în Egipt era deja regătit pentru Iacov și fii săi. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Dumnezeu îl trimisese pe Iosif în Egipt înaintea lor ca să le scape viața. Totul era pregătit. Dar defetismul și seceta îi paralizase. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Există o vreme a acțiuni. Timpul nu rezlvă toate problemele. Uită-te în Continuarea

Trei invitații din Evanghelia lui Ioan

Ioan a fost un geniu inspirat de Duhul desăvârșirii. Modest ca un strop de rouă și oglindind umil strălucirea soarelui, Ioan a scris o Evanghelie care va rămâne în eternitate o capodoperă cu greu de egalat.

Scrierea lui Ioan are structura unei arhitecturi a Cortului Întâlnirii, are psihologia unor studii de caz, într-o inegalabilă galerie a întâlnirilor tipologice dintre oameni și Dumnezeu, în Christos, are seriozitatea unui proces din justiție care dovedește dumnezeirea Fiului, transcendența Logosului și șansa unică a întâlnirii cu  Salvatorul venit să ne recupereze pentru locașurile din casa Tatălui.

Vreau să vă atrag atenția asupra încă unei particularități unice a Evangheliei lui Ioan, o întreită invitație, o triadă a Celui venit să ne fie nu musafir, ci gazdă primitoare. Iată-le: ,,Veniți de vedeți“, ,,să vină și să bea“ și ,,veniți de prânziți“

  1. În Ioan 1:39, doi doritori de ucenicie Îl numesc, dintre toate titlurile de politețe posibile, ,,Rabi“, cu o exprimare echivalentă cu o cerere de înscriere: ,,Rabi (care tălmăcit înseamnă: ,,Învățătorule“), unde locuiești?“ Fiul lui Dumnezeu le răspunde, criptic, și totuși clar: ,,Veniți de vedeți“.
    Este echivalentul unei aceptăți, al unui ,,Veniți. Nu mă deranjați. Veniți acum. Casa mea este deschisă pentru voi, Am venit să Mă cunoașteți, căci Eu vă cunosc de mult“.
  2. În Ioan 7:37, în ultima zi a sărbătorii corturilor (Num. 2(:12-38), evreii adăugaseră un obicei al lor la cele prescrise în Lege, o ,,scoatere a apei“ ca o invocație pentru ploile aducătoare de viață care urmau în Continuarea

Când ,,păgânii“ ne corectează

Geneza 20

Există pete în soare, noduri în papură și greșeli în sfinți. Avraam, tatăl tuturor credincioșilor, n-a fost scutit nici el de ele.

Una din ,,gafele“ lui cele mai mari a fost s-o dea pe Sarah drept soră a lui, ca să nu riște să fie omorât de ,,păgânii“ din Gherar.

(GHERAR. (ebr. gerar, „cerc”). O cetate antică la S de Gaza (Geneza 10:19), la poalele munţilor din Iudea. Atât Avraam (Geneza 20-21) cât şi Isaac (Geneza 26) au locuit aici, au săpat fântâni şi au avut relaţii cordiale cu regele ei, Abimelec, deşi Isaac s-a certat cu el la un moment dat. Cetatea se afla „în ţara *filistenilor” (’eres pelistim, Geneza 21:32,34; vezi de asemenea 26:1, 8) şi aici nu este vorba neapărat de un anacronism în descrierea ei. În prima parte a secolului al 9-lea î.Cr. a fost scena unei mari victorii a lui Asa, regele lui Iuda, asupra armatei etiopiene invadatoare condusă de Zerah (2 Cronici 14:13-14). – din Dicționarul Biblic)

Fără îndoială, cea mai teribilă mustrare pe care o poate trăi un copil al lui Dumnezeu este cea venită din partea unui necreștin care are dreptate: ,,Cum? Ai fost acolo? Cum? Ai spus tu așa ceva? Cum? Ai făcut tu așa ceva?“ Oameni din lume știu că noi trebuie să fie altfel decât ei.

Care au fost treptele căderii lui Avraam în această greșeală?

Avraam a spus doar o jumătate de adevăr
Avraam a dat-o pe Sara drept sora lui, dar n-a spus că ea era și nevasta lui. Minciuna lui Avraam a fost o informare incompletă. Informarea parțială a fost Continuarea

Iată de ce îmi place W.W. Wiersbe – Ioan 17

În această rugăciune de Mare Preot, Domnul Isus s-a rugat pentru Sine (vv. 1–5), pentru ucenicii Săi (vv. 6–19) și pentru toată Biserica Sa (vv. 20–26).

Rugăciunea scoate în evidență care au fost prioritățile Domnului Isus: proslăvirea Tatălui (v. 1), unitatea Bisericii (vv. 21–23), sfințirea Bisericii (v. 17) și câștigarea lumii pierdute (vv. 18–19). Sunt ele și prioritățile vieții tale?

Ea arată și ce daruri a dat El urmașilor Săi: viața veșnică (vv. 2–3), Cuvântul (vv. 8, 14) și slava Lui (v. 22). Notați însă că ce credincioși sunt darul primit de El de la Tatăl (vv. 2, 6, 9, 11–12), după cum și El este darul dragostei Tatălui pentru cei credincioși (3:16). Totul este prin har!

Cuvântul ,,lume“ apare în această rugăciune de nouăsprezece ori, pentru că ea neînvață cum ,,să biruim lumea“ (16:33). Trebuie să urmărim mereu proslăvirea Tatălui (vv. 1–5), să experimentăm bucuria Lui (v. 13), să fim sfințiți prin Cuvânt (v. 17), să căutăm să-i câștigăm pe cei pierduți (vv. 18–19) și să contribuim la unitatea poporului lui Dumnezeu (vv. 20–23). Continuarea

,,Nu te teme să te pogori în Egipt“

Gen. 35-36

L-am auzit pe Chuck Swindoll predicând. Eram în mașină și am dat peste postul creștin de predici. Nu-l ascultasem de mult pe Swindoll și am zăbovit să văd ce spune. Predica din Geneza, despre necesitatea confirmării divine peste pornirile noastre ,,bune“.

Iacov a fost un ,,șmecher“ care ,,și-a așezat singur ploile“. Născut mai mic cu doar câteva minute decât fratele său Esau, Iacov i-a furat prin șmecherii acestuia și ,,dreptul de întâi născut“ și ,,Binecuvântarea“. Dumnezeu l-a trimis la Laban ca să-l confrunte cu un om mai șmecher decât el. Terapeutic, Iacov a simțit acolo, pe pielea lui, ce înseamnă să fii înșelat de un altul.

A continuat să simtă arsura înșelării și când fii lui, care-l vânduseră pe Iosif unor negustori ai pustiei în drum spre Egipt, i-au adus acasă o camășă pătată de sânge, sugerându-i că fiul cel preaiubit a fost sfâșiat de fiarele sălbatice. Înșelătoriile lui au fost moștenite de copiii săi.

Până și Iosif, fiul cel aparent desăvârșit, a apelat la tot felul de șiretlicuri față de frații săi veniți să cumpere grâne necesare pentru traversarea vremii teribile de secetă în Israel. Și tot prin șiretlic a încercat Iosif să-l oprească pe Beniamin, singurul frate de la aceeași mamă,  alături de el în Egipt. Ca să o deosebim de șmecheria plasării arginților în sacii de grâne cu care frații lui s-au întors la casa părintească, vom numi operația aceasta șmecherească ,,Potirul de aur ascuns în sacul lui Beniamin“.

Capitolul 45 și capitolul 46 ni-l arată pe Iacov reacționând pripit la vestea că Iosif, fiul său, încă trăiește și-l cheamă să se mute cu toată familia în Egipt.

,,Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte” (Gen. 45:27-28).

Capitolul 46 ne prezintă însă un Iacov care se teme. Pentru ce? Pentru că s-a pripit și a luat iar o hotărâre fără să-l consulte mai întâi pe Dumnezeu, ,,Șmecherul pocăit“ își dă seama că vechea lui natură i-a jucat iar o festă. Ar fi trebuit să fie mai veghetor …

Să te muți din țara făgăduinței în țara Egiptului nu-i mai sună acum de loc atrăgător. Seamănă mai mult cu o tradare a Continuarea

Ce sunt creștinii ?

Fără îndoială, nu există muritor în stare să pătrundă adâncimile și înălțimile acestui dialog dintre două persoane ale Sfintei Trinități. Numai când vom fi cu El, în El și cu El în slava viitoare vom putea pricepe mai mult. Până atunci zgâriem textul puțin, doar pe la suprafață. Și așa și totuși este hrnă destulă și îndestulătoare pentru cel flămând după eternitate.

Textul din Ioan 17 mentionează de șapte ori ceva din specificul acestui grup de oameni. Găsim o perspectivă a individului, o viziune a slavei, a veșniciei, a alegerii din cer. Dumnezeu ne-a “dat Fiului“ mai înainte ca noi să ne naștem!

  1. O relatie specială 17:2
  2. O hrană specială 17:6 (Evrei 1:1-2)
  3. O pozi ie specială 17:9
  4. O providență specială 17:11 ,,ai Tăi, dați Mi“
  5. O grijă specială din partea lui Christos 17:12
  6. O excepție specială 17:12
  7. O perspectivă specială „cu El în slavă“ 17:24

Pentru cei care puteți pătrunde, Ioan 17 nu amintește nimic de păcat. Sunt hotărări luate înainte de cădere, între Tatăl și Fiul (Ioan 15:16).