Tag Archives: Deuteronom

Zidește caracter în copiii tăi

1. – “Poruncile acestea … să le întipăreşti în mintea copiilor tăi” (Deuteronom 6:6-7) 

Un mare predicator a spus odată: “când vremurile sunt tulburi strigăm: “Doamne, dă-ne bărbaţi pe măsura munţilor noştri”. Drept răspuns, Dumnezeu ne dă copii şi spune: “lată materialul de construcţie”. Copiii noştri sunt: “material de construcţie” şi noi trebuie să-i transformăm în bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu. lată un proiect după Biblie. Mai întâi, “poruncile acestea pe care ti le dau astăzi, să le ai în inima ta”. Părinţilor, dacă nu practicaţi principiile spirituale, nici copiii voştri nu o vor face.

Într-adevăr, dacă nu trăieşti ceea ce predici, cuvintele tale vor ajunge la urechi surde şi vor da naştere unor inimi rebele. Nu trebuie să fii perfect, dar trebuie să fii autentic. În al doilea rând, “să le întipăreşti în mintea copiilor tăi”. Trebuie să subliniezi, să accentuezi, să arăţi, să limpezeşti, să bati toba şi să întipăreşti.
Nimic trecător sau pasiv aici! Trebuie să fie un proces deliberat, complet, activ şi repetat. în al treilea rând, “să vorbeşti de ele”. Copiii tăi nu vor prinde adevărul prin osmoză. Trebuie să vorbeşti, nu cu tonuri religioase pe care nu le înţeleg, ci cu limbaj normal, în mod natural, în momente naturale. “Să vorbeşti de ele când vei fi acasă”, în confortul decorului familial. “Când vei pleca în călătorie”, în mediul simplu al discuţiilor în drum spre parc sau spre şcoală. “Când te vei culca şi când te vei scula”, căutând oportunităţi, deoarece momentele de învăţare vin şi pleacă neanuntate. Părinţii care “se bucură de zi” descoperă că Dumnezeu i-a echipat să-şi modeleze copiii făcându-i bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu.

I. Învată-i pe copiii tăi importanta de a sta în picioare pentru ceea ce este drept. Copiii noştri gravitează spre tot ce le face plăcere persoanelor importante din viata lor – bun sau rău – din nevoia lor de a fi acceptaţi. Dacă cei din anturaj fac ceva, aprobarea lor va reprezenta o influentă puternică asupra lor. Nu întotdeauna e vorba de copii cuminţi versus copii răi sau despre moralitate versus imoralitate – ci de faptul de a fi copil! Solomon, amintindu-şi de propriile tendinţe ale tinereţii, ne-a sfătuit: “dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!

Dacă-ti vor zice: “Vino cu noi!… să nu porneşti la drum cu ei” (Proverbe 1:10-15). Devenim ca cei cu care ne însoţim şi dacă copiii noştri trebuie să stea în picioare pentru Dumnezeu împotriva influentelor distrugătoare, ei au nevoie de instruire în câteva domenii. în primul rând, calităţile unei prietenii adevărate. învată-i că adevăraţii prieteni caută interesele reciproce şi cei care ii conduc spre pericol sau păcat nu sunt prieteni. în al doilea rând, inevitabila lege a consecinţelor. “Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

Cine seamănă în firea lui pământească, va secera … putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viata veşnică” (Galateni 6:7-8). Şi întăreşte-ti învăţătura refuzând să-i salvezi din mijlocul consecinţelor. In ultimul rând, tipul corect de eroi. În loc de staruri rock sau celebrităţi sportive cu un caracter îndoielnic, prezintă-le copiilor tăi eroii din Biblie care sub presiune au fost un model de evlavie, neprihănire şi curaj!

II. Învată-i pe copiii tăi să răspundă în mod corespunzător îndrumării şi mustrării lui Dumnezeu. Ajută-i să înţeleagă că mustrarea lui Dumnezeu nu înseamnă respingere. “Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11-12).
Pentru a-i ajuta să înţeleagă asta, mai întâi învată-i să răspundă corect la mustrarea ta. Regulile pe care nu le aplici acum, vor fi aplicate de altcineva mai târziu, cu un pret mai mare. Dar fă ca mustrarea ta să fie corectă, nu în exces. Şi fii constant. Nu îngădui azi ce ai pedepsit ieri. A spune lucruri precum: “De câte ori ti-am spus?” sau “Dacă mai faci asta vreodată, te pedepsesc” înseamnă că nu eşti serios şi că ei au mai multe avertizări înainte ca tu să acţionezi. Aplică ceea ce spui!

Nu ameninţa dacă nu intenţionezi să mergi până la capăt. În al doilea rând, învată-i să răspundă corect la persoane în poziţie de autoritate. “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu” (Romani 13:1). Nu discredita poliţia, profesorii, directorii, pastorii şi aşa mai departe. Dacă faci aşa, lucrul acesta se va întoarce împotriva ta şi a copiilor tăi.

III. Împărtăşeşte-le experienţele tale de creştere personală prin mustrare. Spune-le că nu eşti perfect; asta îi va ajuta să se raporteze la Citește în continuare

Anunțuri

ISUS – UN PROFET CA MOISE

(Articolul face parte din „Biblia profetică“)

Un “tip profetic” este o ilustraţie a unui aspect al planului profetic. Expresia face parte din aceeaşi familie de termeni cu “arhe-tip”, “proto-tip”, “ante-tip”.

Un tip profetic poate fi o persoană, un eveniment, un obiect de cult, o sărbătoare sau o anumită succesiune de sărbători din calendarul anual evreiesc.

Există oameni “epocali”, a căror viaţă marchează trecerea de la o etapă la alta în planul profetic. O astfel de persoană a fost Moise. Religia evreilor se numeşte “mozaică” după numele lui, la fel cum credinţa mântuitoare de astăzi este numită “creştinism” după numele lui Cristos. Legea dată de Dumnezeu pe Sinai este cunoscută drept “Legea lui Moise”, din acelaşi motiv.

Moise este unul dintre oamenii care continuă să ne vorbească şi astăzi de dincolo de moarte (comp. cu Evr.11:4c). Printre altele, Citește în continuare

A trebuit sa se asemene

Text: Evrei 2:14-18

„Prin urmare, a trebuit sa se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului” (Evrei 2:14- 17-18).

In aceste text, Pavel merge mai departe si afirma motivul pentru care Hristos s-a intrupat si cum s-a intrupat. Cu toate ca Isus, ca si Dumnezeu, a preexistat din toata vesnicia, totusi la implinirea vremii, El a imbracat natura umana in unire cu natura Lui divina si a devenit intr-adevar, om cu adevarat. El nu s-a intrupat ca inger, ci ca samanta lui Avraam. Ingerii au cazut si El a trebuit sa-i trimita in adanc, fara nici o nadejde de reabilitare si fara nici un ajutor. Hristos nu a fost niciodata desemnat sa fie Salvatorul ingerilor cazuti si de aceea nu si-a insusit natura lor. In natura ingerilor nu ar fi putut fi o jertfa de ispasire pentru pacatul omului.

Acum, Hristos a luat hotararea de a face ceva cu samanta lui Avraam ca sa-i ridice din starea lor cazuta. El a luat asupra Lui natura umana, pentru ca aceeas natura care a pacatuit sa poata si sa sufere. Numai murind intr-o fire asemanatoare, a putut ca sa restaureze natura umana intr-o stare de nadejde. Acum este nadejde si ajutor, chiar si pentru cel mai mare pacatos, in Hristos si prin El. In El este platit din abundenta pentru toti si pentru nevoile tuturor, pentru ca a fost platit intr-o fire ca a noastra. Ratiunea si scopul intruparii Domnului Isus sunt afirmate dupa cum urmeaza:

1. Asa cum copiii sunt partasi carnii si sangelui, tot asa si Isus Insus a fost deopotriva partas la carnea si firea umana. Aceasta a fost asa pentru ca, numai o natura umana, nici mai inferioara si nici mai superioara decat a omului care a pacatuit, a putut suferi pentru pacatul omului in asa fel, incat sa satisfaca justitia lui Dumnezeu, si sa ridice pe om intr-o stare de nadejde si sa faca pe credinciosi copii ai lui Dumnezeu si frati cu Hristos.

2. Ca si Dumnezeu nu a putut muri, de aceea, El a devenit om. Aici s-a aratat minunata dragoste a lui Dumnezeu, caci atunci cand a stiut ce trebuie sa sufere in firea noastra, si cum trebuie sa moara in ea, totusi El a fost gata sa accepte sa vina in felul acesta. Un trup a fost pregatit pentru Isus si El a spus: „Iata-Ma! Vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!”

3. Ca prin moarte sa distruga pe acel care are putere asupra mortii, adica pe diavolul (v.14). Diavolul a fost primul pacatos si primul seducator in pacat. Pacatul a Citește în continuare

Moise – un portret în contraste

Cum să prinzi în câteva cuvinte statice viața unui om? Iată o încercare, zic eu reușită, făcută de I.M. Haldeman. , când a scris despre MoiseȘ

„Viața lui Moise prezintă o serie de atniteze șocante: A fost copilul unei sclave (dar) și fiul unei prințese. S-a născut într-o colibă (dar) și a atrăit într-un palat. A moștenit sărăcie (dar) și a a avut la dispoziție bogății nelimitate. A condus armate (dar) și a condus turme de oi. A fost războinic de temut (dar) și cel mai blând om de pe fața pământului. A fost educat la curtea împărătească și a trăit în pustie. A avut înțelepciunea Egiptului și credința unui copil. A fost crescut pentru viața de la palat (dar) și a rătăcit ani de zile prin deșert. A fost ispitit cu plăcerile de o clipă ale păcatului și a răbdat înfrânările virtuții. A fost un om cu vorbirea greoaie (bâlbâit), și a  stat de vorbă cu Dumnezeu. N-a avut ca armă decât un toiag și a pus în mișcare puterea Infinitului. A fost fugar de la faraon și ambasador al cerului. Prin el ni s-a dat Legea și a prevestit venirea harului. A murit parcă pedepsit de Dumnezeu pe muntele Nebo din Moab și a avut cinstea să apară împreună cu Christos pe muntele Iudeii.  Nimeni n-a fost la înmormântarea lui, deși Dumnezeu însuși l-a îngropat. (citat în „Gleanings in Exodus“, de A.W Pink, p.16).

Care vi se par mai surprinzătoare dintre aceste antiteze?

Un mort fara mormant

(Cu ocazia sarbatorii moastelor sfintei Pasrachiva)

Text: Deut. 34

Domnul este groparul lui Moise

Dupa incheierea drumului zbucimat al pustiei, dupa vederea tarii promise, Domnul il duce pe Moise in odihna Sanului lui Avraam. Stare de odihna pentru toti sfintii V. T. Lc.17.22-30.

Acest loc de odihna a locuintei mortilor a existat pana la ruperea perdelei Templului, dintre incaperile sfanta si sfanta sfintelor. Evr.10.19,20. Cand s-a rupt perdeaua Tempului, ce reprezinta moartea Fiului Lui Dumnezeu ca Fiu al Omului, mormintele (locurile de odihna a sanului lui Avraam) locuintei mortilor s-au deschis, iar sfintii V.T. au inviat in trup de slava, nu de tarana, fiind mutati acasa la Domnul impreuna cu sfintii N.T.

Sa urmarim cateva aspecte de caracter ale celor doua personaje: Domnul si Moise, pentru a intelege relatia unica in Biblie dintre Domnul si un om.

Domnul din Pentateuh se identifica ca fiind Ingerul Domnului sau Fiul Lui Dumnezeu – Hristos Domnul. Ex.3.2-10;23.20-23;32.34;1Cor.103,4

In Evrei, se face asemanarea dintre credinciosia lui Moise ca rob, cu credinciosia Lui Hristos ca Fiu  peste Casa Lui Dumnezeu. Evr.3.1-6

Intre Domnul si Moise s-a realizat o simbioza unica, nemaintalnita intre Domnul si un om. Moise l-a cunoscut atat de mult pe Domnul, incat ajunge sa se identifice cu El, anticipand renuntarea Domnului la viata Sa, pentru ca oile Sale sa aiba viata vesnica. Aceste situatii le intalnim cu ocazia lepadarii poporului evreu de Domnul pentru un idol, si a nesocotirii (necredintei) Domnului. Ex.32.7-14; Num.14.1-20.

“Iarta-le acum pacatul ! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o !” s-a rugat Moise.Ex.32.32. Moise a renuntat la viata sa pentru cea a poporului sau. Asa avea sa faca Fiul Omului Hristos Domnul, cand si-a dat viata pentru poporul Sau. (oile Sale) In19.15-18.

Numai Moise robul Domnului s-a ridicat la un asa grad de identificare cu Domnul dintre sfintii V.T., asa ca il vedem prezent si pe muntele schimbarii, impreuna cu Ilie, discutand cu Domnul despre moartea Sa si incurajandu-L. Mat.17.

Relatia dintre Domnul si Moise a capatat asa o intimidate, incat Domnul ii arata  toata frumusetea Sa in Numele Lui-Fiul Omului. Ex.33.17-20 Intimitatea relatiei dintre Domnul si Moise, iasa in evidenta si la moartea lui Moise. Moise era in toata puterea cand a murit. Deut.34.7. Asa ca moartea lui Moise a fost doar o desbracare de trupul taranei pentru a fi impreuna cu Domnul intr-o conditie nemuritoare de glorie.

Un alt fapt pentru care Domnul se ocupa nu numai de moartea lui Moise, ci si de ingroparea trupului sau, ni-l prezinta Iuda.9. Diavolul dorea sa fie dat trupul lui Moise poporului evreu pentru a face din Moise si trupul sau obiect de inchinare. Poporul evreu venea din lumea idolatriei egiptene, unde cultul inchinarii la morti si trupurile lor,  au ajuns la cel mai inalt stadiu de inchinare, depasit astazi doar de inchinarea la moastele sfintilor din lumea idolatra ortodoxa.

Domnul nu putea permite inchinarea la un hoit uman a vre-unui sfant; aceasta insemna “sa se ia in dispret Numele Domnului”, punand inchinarea la Domnul in asemanare, cu cea mai josnica stare- hoitul uman. Domnul il blestema pe Satan a se hrani cu tarana—hoitul trupului omenesc, asa ca Satan a realizat cultul mortilor, avand o satisfactie, deosebita pentru a da omenirii cea mai josnica inchinare- inchinarea la plata pacatului – moartea trupului omenesc. Gen.3.14; Mat.24.28. De fapt oamenii se inchina lui Satan, deoarece acesta este ultimul sau nume si lucrare si anume: “Moartea”.1Cor.15.26. Moartea sta si pe caii din Apocalipsa ce cutreera lumea umana. Ap.6.8

Intadevar sfintii sunt sfinti si cu trupurile lor de carne, care devin temple a Duhului Sfant.1Cor.6.19. Insa carnea si sangele nu mosternesc Imparatia Lui Dumnezeu, asa ca sfintii sunt nascuti din Dumnezeu, imbracandu-se in Hristos Domnul care este Duh, cu un om duhovnicesc. Cu omul duhovnicesc purtat intr-un vas de lut se identifica sfintii si nu cu trupul carnal. Unele trupuri carnale in care si sfintii au pacatuit ca incident si nu ca principiu de viata, sunt date Satanei cand sfintii se desbraca de ele, sa faca comert cu ele in lumea religioasa ortodoxa si catolica.

Asa cum insusi Domnul l-a ingropat pe Moise ducandu-l in Odihna Sa, tot la fel isusi Domnul ii muta acasa pe cei ce adorm in Hristos, dupa lupta credintei, la desbracarea trupului de tarana.

ISUS – PROFETUL SUPREM

Introducere:      imparat, Mare Preot si … Profet

I.  Argumente
•    I. Anuntul lui Moise  – Deut. 18:9-22
Dincolo de slujba Legii
Dincolo de slujirea Preotilor
•    II. invatatura Bisericii primare – Fapte 3:19-26  7:37-38
Isus este Cuv’ntul
•    III. Anuntul catre Evrei  – Evrei 1:1-4
Cel din urma este si Cel mai mare
•    IV. Marturia lui Isus ‘nsusi –
Ioan 14:7-11
Ioan 5:19; 7:16-17; 8:25-29; 12:49
•    V. Proclamatia din Apocalipsa
Apoc. 1:1-3;19:10b

II.  Insemnatatea
•    Ni-L descopere pe Tatal
•    Ne face cunoscut voia Tatalui
incheiere:  Luati seama la El  Evrei 12: 18-29

Imparat, preot, profet

Exista o expresie care ne vorbeste despre „plinirea vremii.” Despre ce „vreme este vorba” ? Iata trei raspunsuri intr-un ciclu de trei predici 

ISUS – FIUL LUI DAVID

Introducere: Fara nici o indoiala, persoana Domnului Isus este unica in multe feluri. Magii i s-au inchinat si i-au adus daruri: aur, smirna si tamiie. Oricine poate vedea in Citește în continuare