Tag Archives: Iosua

Doar sfințirea asigură viitorul

,,Sfinti-va, caci maine Domnul va face lucruri minunate in mijlocul vostru“ – Iosua 3:5

I. Slava Domnului ca exista intotdeauna un maine, care poate fi mai bun decat astazi !
II. Slava domnului ca El poate face pentru noi lucruri minunate
III. Slava Domnului nu se poate manifesta fara sfintirea noastra !

Diferenta dintre omul cel vechi si fire

Iosua
– Zac Poonen

Tara Canaanului din cartea lui Iosua nu este o imagine a raiului (cum
canta unii credinciosi in imnurile lor) pentru ca in rai nu exista
uriasi care trebuie ucisi. Canaanul este de fapt o descriere a unei
vieti de victorie umpluta de Duhul Sfant in care uriasii pacatului –
poftele firii – sunt rastigniti. Uriasii nu au fost toti ucisi intr-o
clipa. Au fost ucisi unu cate unu.

Poporul Israel a trebuit sa treaca doua ape in calatoria lor spre
Canaan. Una a fost Marea Rosie si cealalta, Iordanul. Amandoua vorbesc
despre moarte. Vedem in 1 Corinteni 10 ca intrarea in Marea Rosie este
o imagine a botezului in apa. Raul Iordan este imaginea unei altfel de
morti. Aici L-a botezat Ioan pe Isus 1500 de ani mai tarziu.

Biblia ne invata ca vechiul nostru eu a fost rastignit de Dumnezeu pe
cruce (Rom 6:6). Noi nu ne putem rastigni omul cel vechi. Omul cel
vechi (mintea care vrea sa pacatuiasca) a fost rastignita cu Isus pe
cruce. Dumnezeu este Cel care a facut acest lucru. Dar mai este ceva
ce trebuie sa crucificam – firea noastra (depozitul dorintelor
noastre). Galateni 5:24 spune “Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au
rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si cu poftele ei.

Firea este diferita de omul cel vechi. Firea cu poftele ei este ca o
banda de hoti care incearca sa intre in inimile noastre sa ne polueze.
Omul cel vechi este ca un slujitor necredincios care traieste in
inimile noastre si deschide usa oridecate ori acesti hoti vin sa fure.
Pe care dintre cele doua o ucide Dumnezeu? Ucide slujitorul. Banda de
hoti este inca teafara si nevatamata. De aceea suntem la fel de
ispititi dupa ce am fost convertiti ca si inainte. Aceasta dovedeste
ca hotii sunt inca vii. Inca mai vor sa intre in inima noastra – chiar
si dupa ce am fost convertiti. Dar altceva a murit in noi – slujitorul
care deschidea usa acestor hoti (omul cel vechi). Dumnezeu l-a ucis si
a pus un nou slujitor in noi cand am fost nascuti din nou – un
slujitor care nu vrea sa deschida usa hotilor. Cand ispita vine acum
la noi, noul slujitor spune “nu”. Atunci cum cad credinciosii in
pacat? Pentru ca nu il hranesc cum trebuie pe noul slujitor. Si acesta
nu este suficient de puternic pentru a tine usa inchisa cand vin
hotii. Iar hotii imping usa si intra. Asa pacatuieste un credincios.

Dar este o mare diferenta intre un credincios care pacatuieste si un
necredincios care pacatuieste – credinciosul nu vrea sa pacatuiasca si
necredinciosul vrea. De fapt acesta este testul daca esti nascut din
nou sau nu. Dovada ca esti nascut din nou nu este daca pacatuiesti sau
nu, ci daca vrei sa pacatuiesti. Daca inca mai vrei sa pacatuiesti as
spune ca nu esti convertit. Cand oamenii vin sa ceara sa fie botezati
in apa ii intreb “Mai vrei sa pacatuiesti – chiar si numai o data?” Nu
ii intreb “vei mai pacatui”, pentru ca nimeni nu poate spune ca nu
pacatuieste. “A dori sa pacatuiesti” vine din omul cel vechi.

Acestea sunt cele doua morti despre care vorbeste Noul Testament.
Amandoua sunt ilustrate maiestuos in istoria poporului Israel. Armata   Citește în continuare

„Dumnezeul întregului pământ“

Între numele lui Dumnezeu, aceasta este unul din cele mai nebăgate în seamă. El se găsește în câteva texte, dintre care cităm Iosua 3:9, Psalm 97:5, Isaia 54:5, Mica 4:13-14, Zaharia 6:5.

În cartea lui Iosua, numele acesta apare în contextul trecerii Iordanului. Dumnezeul evreilor (Iosua 3:9), Dumnezeul cel viu (iosua 3:10), dă în proprietate lui Israel țara pe care o promisese cu mulți ani înaite lui Avraam, Isaac și Iacov.

Felul simbolic în care avea să-i treacă Dumnezeu pe copiii Săi, „prin Iordan“, granița de apă a Canaanului, avea să adeverească însoțirea divină și să vestească tuturor popoarelor decizia dumnezeiască:

„Iosua a zis: ,,Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, şi că va izgoni dinaintea voastră pe Cananiţi, pe Hetiţi, pe Heviţi, pe Fereziţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi şi pe Iebusiţi:  Iată, chivotul legămîntului Domnului întregului pămînt va trece înaintea voastră în Iordan.“ – Iosua 3:10-11).

Sunt în joc două probleme fundamentale:

1. Cine este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul evreilor, Iehova, sau dumnezeul canaaniților, Baal, care domnea peste zeii Canaanului pentru că-l învinsese pe „dumnezeul mării“?

Prin croirea unii drum supranatural prin apele revărsate ale Iordanului (Ios. 3:15), Dumnezeu se dovedea Suveranul absolut, așa cu se arătase și la trecerea prin Marea Roșie și la apele potopului și la facerea lumii.  (vezi și 1 Regi 20:23; 2 Regi 18:32-35.

2. Cine are drept de proprietate asupra țării – Domnul sau Canaaniții?

Biblia ne spune că Dumnezeu este autoritatea juridică supremă a disputelor de acest gen (Judecători 11:27 – „Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon“).

Prin plasarea chivotului la o distanță de aproximativ 600 de metrii înaintea poporului și oprirea lui în albia râului, Dumnezeu arată simbolic că El este Acela care-l invită pe Israel să intre în Canaan. El „îi deschide ușa“ ca să ne exprimăm așa, în mod supraomenesc. Dumnezeul întregului pământ rămâne apoi „în pragul ușii“ până ce toți „invitații“ Lui trec înăuntru (Iosua 4:10-11 – „Preoţii cari duceau chivotul au stătut în mijlocul Iordanului pînă la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s’a grăbit să treacă.  După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului“).

Prin această trecre a evreilor prin apele Iordanului, Dumnezeu S-a autodeclarat „Domnul întregului pământ“, care i-a „botezat“ pe evrei întru slujirea lor în teritoriile țării făgăduite.

Printr-o foarte interesantă „coincidență“, aproximativ în același loc avea să fie botezat și Domnul Isus la Iordan, înainte de începerea slujirii Sale mesianice în Israel (Mat. 3:13-17).