Category Archives: Pentru lucratori

Îmbărbătare pentru slujitor

Max Billeter

Câteva gânduri despre 2. Timotei 2

A doua epistolă către Timotei ni-l arată pe slujitorul lui Dumnezeu în vremuri grele. Pavel îi aduce aminte colaboratorului său tânăr Timotei, că în „în zilele din urmă vor veni timpuri grele“ (2. Timotei 3:1 ). În aceste ultime zile trăim noi astăzi. Totuşi, şi în aceste vremuri putem să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu şi să-i slujim cu râvnă şi dăruire. Putem să înflăcărăm darul de har, pe care l-am primit fiecare (2. Timotei 1:6 ).

Pentru aceasta avem nevoie de îmbărbătare şi îndemn. Acestea le găsim în capitolul 2 din această epistolă. Pavel foloseşte acolo şapte imagini diferite, care stau toate în legătură cu munca şi slujba noastră pentru Domnul. Aceste cuvinte, adresate iniţial lui Timotei, putem să le aplicăm şi la noi ca un îndemn.

1) Copilul

Pavel a început capitolul cu cuvintele: „Tu deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus“ (versetul 1). Pavel îl numeşte de mai multe ori pe Timotei „copilul său“. El era tatăl său în sensul că Pavel fusese instrumentul prin care Timotei se întorsese la Dumnezeu. Tânărul bărbat era „copilul său preaiubit şi credincios“, şi el îi slujise lui Pavel ca „un copil“ pentru tatăl său (1. Corinteni 4:17 ; Filipeni 2:22 ). Aici, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să fie tare. În slujba pentru Domnul avem nevoie de putere. Această putere nu este în noi înşine sau printr-un principiu legal, ci o găsim în harul care este în Hristos Isus.

Contextul ne arată ce avea concret Pavel pe inimă. Timotei trebuia să pună în practică nu numai el însuşi ceea ce auzise la Pavel, ci el trebuia să fie şi în stare să încredinţeze altora, care la rândul lor erau vrednici să-i înveţe pe alţii cele auzite (versetul 2). În principal este deci
Citește în continuare

PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

CINCI RĂSPUNSURI EXTREM DE IMPORTANTE

www.fundatiaseer.ro

“Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31-35)

Apostolul Pavel pune în pasajul acesta din Romani capitolul 8 cinci întrebări extrem de importante:

1) “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Siguranța prezenței lui Dumnezeu înclină balanța în favoarea ta. Așadar, indiferent cu ce te confrunți astăzi, nu uita: “Dumnezeu este pentru mine.”

2) “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (v. 32) Gândește-te puțin: ți-ar salva Dumnezeu sufletul, ca apoi să te lase să te descurci singur? Se ocupă El doar de nevoile tale veșnice, și nu și de cele pământești? Nu!

3) “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (v. 33). Orice voce acuzatoare, chiar și a ta, nu contează în curțile cerului. Acceptarea lui Dumnezeu este dincolo de orice respingere a oricărei alte persoane – și El te acceptă pentru că te vede “în Hristos.”

4) “Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v. 34) Când acuzatorii se ridică împotriva ta, Domnul Isus, avocatul apărării tale, îi reduce la tăcere. De ce? Pentru că sângele Său te acoperă!

5) “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35) Pavel răspunde la propria sa întrebare: “Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (v. 38-39).

Cunoașterea acestor cinci adevăruri te va ajuta să te bucuri în timpul zilei și să dormi mai bine noaptea!

Prorocia Domnului, prin IEREMIA

Ieremia 2:8-13                                                               Marius Lucan – Calea Crucii, Colton 7/15/2017 am

 

Introducere: Ieremia este cunoscut și ca prorocul lacrimilor, datorită cărții Plângerilor lui Ieremia. El a prorocit timp de 40 de ani în timpul domniei a 5 împărați diferiți: Iosia (17 ani) , Ioahaz (3 luni), Ioiachim (11ani), Iehonia (3 luni) și Ezechia (11ani). Peisajul sau imaginea panoramică spirituală a acelor vremuri era una întunecată, plină de păcate și de problemele derivate din acestea.

Primul capitol arată punerea deoparte a Citește în continuare

Descalificarea Marelui Preot Eli

1 Sam. 1 –  4

Introducere: Sistemul religios iudaic era ancorat în Marele Preot. Foarte puțini oameni care au ocupat această funcție au fost la înălțimea ei. Nereușitele lor ne aduce aminte că ne pasc nereușitele noastre. Și nouă ni se spune: ,,Numai purtați-vă într-un chip vrednic de chemarea primită!“ și noi suntem o seminție aleasă, un neam de preoți!

Eli- când ,,bunicel“ nu este suficient în slujirea lui Dumnezeu

Purtarea lui Eli este caracterizată de: incompetență, indiferență și indolență.

Episodul 1: 1 Sam 1 – Vedem cum incompetența lui Eli îl fac să falimenteze ca preot. N-o înțelege pe Ana și, în loc să o admire, o condamnă. Eli nu cunoștea rugîciunea agonizantă.

Episodul 2: 1 Sam. 2 – Vedem cum indiferența lui Eli în fac să falimenteze ca părinte. Nu se putea ca Eli să nu audă despre abuzurile fiilor lui. Mustrarea pe care le-o face este tardivă și superficială.

Episode 3: 1 Sam. 3 – 4  – Vedem cum indolența lui Eli îl fac să falimenteze ca persoană. Figurativ, Eli era în trup ceea ce era și în suflet: o bucată uriașă de slănină, cu ochii tulburi, fără vedere, căzută într-un scaun. (3:2; 4:15, 18). Mustrat de un om al lui Dumnezeu în 2:27, el lasă să treacă vremea indolent și piere într-o cădere din care nu se mai poate scula.

Eu nu svreau să-l distrug pe Eli. Nu-l trimit în fundul iadului! Spun doar că, asemenea lui, și noi putem fi ,,bunicei“, dar insuficient de buni. Dumnezeul nostru merită să fim excelenți în slujirea Lui, cum bine spunea Richard Wurmbrand.

Parțial și la suprafață, Eli a  făcut și lucruri bune: a binecuvântat-o pe Ana, când și-a dat seama ce fel de problemă avea, și-a mustrat fii pentru faptele lor și a preșuit lucrurile sfinte, plângând pierderea chivotului mai mult decât moartea celor doi fii ai săi.

A fost bun, dar insuficient de bun și Dumnezeu a dat de pământ cu el.

 

Trebuie să treci prin această experienţă

de Oswald CHAMBERS

…si nu l-a mai văzut. 1 Împăraţi 2:11-12

Nu este rău să depinzi de Ilie câtă vreme ţi-l dă Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că va veni un timp când el va trebui să plece, atunci când el nu va mai fi călăuzitorul şi liderul tău, deoarece Dumnezeu nu vrea ca el să mai rămână. Tu spui: “Nu pot merge fără Ilie”. Dumnezeu îţi spune însă că trebuie.

Singur la Iordanul tău (2:14). Iordanul este simbolul despărţirii, unde nu mai ai partăşie cu nimeni altcineva şi unde nimeni nu poale lua responsabilitatea în locul tău. Trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat atunci când erai cu Ilie al tău. Ai fost în repetate rânduri la Iordan cu Ilie, dar acum eşti singur în faţa lui. Nu-ţi foloseşte la nimic să spui că nu poţi merge înainte; această experienţă a venit, iar tu trebuie să mergi înainte. Dacă vrei să afli dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul care crezi că este, atunci treci singur prin Iordanul tău.

Singur la lerihonul tău (2:15). Ierihonul este locul unde l-ai văzut pe Ilie al tău făcând lucruri mari. Când ajungi la Ierihonul tău, ai o reţinere puternică de a lua iniţiativa şi de a te încrede în Dumnezeu, vrând în schimb ca altcineva să facă aceasta în locul tău. Dacă rămâi credincios lucrurilor pe care le-ai învăţat cu Ilie, vei primi semnul că Dumnezeu este cu tine.

Singur la Betelul tău (2:23). La Betelul tău se termină înţelepciunea ta şi începe înţelepciunea lui Dumnezeu. Când nu mai ştii ce să faci şi eşti gata să intri în panică, nu te teme; bazează-te pe Dumnezeu, iar El va aduce la lumină adevărul Său într-un mod care va sfinţi viaţa ta. Pune în practică ce ai învăţat când erai cu Ilie al tău, foloseşte mantaua lui şi roagă-te. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu şi nu-l mai căuta pe Ilie!

Ceea ce rămâne !

Text: 2 Cor. 2:2-3

Singura constantă din lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși!

Slujitorii lui Dumnezeu vin și se duc. Numai Dumnezeu rămâne pururi important în univers. Niciun altul dintre noi nu este buricul pământului.

,,Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea“ – Faptele Apostolilor 13:36

Nu ne-a rămas nici un ,,monument“ de la David! Dumnezeu nu i-a dat voie nici măcar să zidească el Templul! David ,,a slujit celor din vremea lui“. Cu atâta s-a ales și atâta a rămas în urma lui.

Mai ales spre pensie (cazul meu), orice om al lui Dumnezeu are tendința să se măsoare cu ceea ce rămâne în urma lui. Am vizitat celebra biserică Moody din Chicago. Era în vară și, probabil de aceea, marele edificiu era ca o scoică goală; foarte puțini oameni, și doar parțial, ocupau  locurile de la ,,parter“. Balcoanele erau goale cu desăvârșire. Oare atâta să fi rămas din lucrarea lui Moody? Cine au fost cei care au construit marile catedrale ale lumi? Ce s-a ales din Metropolitanul lui C. H. Spurgeon ?

,,Sic transit gloria mundi“ (Așa trece slava lumii).

Pe vremea apostolului Pavel, din David rămasese doar amintirea. Fusese și el îngropat și văzuse putrezirea … Ne-a rămas însă lucrarea pe care a făcut-o el în ,,slujirea celor din vremea lui“.

Aceasta a fost și nădejdea apostolului Pavel: să fie de folos celor din vremea lui:

,,Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.“ – 2 Cor. 2:2-3

Singurul lucru care rămâne după tine este ceea ce ai scris în inimile oamenilor din vremea ta. Asta este! Și asta se va vedea la marea cernere de la sfârșit! Restul este deșertăciune și goană după vânt, nisip risipit de vânt în cernerea vremii.

Dacă-mi deschid inima și citesc în ea, văd slove de-ale părinților mei, slove de-ale lui Aurel Popescu, slove de-ale lui nenea Cure, slove de-ale lui Petru Popovici, slove de-ale lui Richard Wurmbrand, slove de-ale lui Nelu Gug, slove de-ale lui Liviu Țiplea, cu care-mi împărtășesc slujirea în Los Angeles, slove de-ale păstorilor de pe coasta de vest … slove de-ale soției mele credincioase, slove de-ale celor cu care trăiesc de peste 33 de ani la Bethel …  Oare eu ce-am reușit să scriu în inimile ,,celor din vremea mea“ ?

Și încă ceva:

Tu cum stai în ultima vreme cu ,,scrisul“ ?