Tag Archives: Isaia

DUHUL SFÂNT sau ÎNŞEPTITUL DUH AL LUI DUMNEZEU

(de la Constantin Moisa)

(Apoc. 1.4-6; Is. 11.2)

Introducere. Sintagma ,,cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu“ care exprimă de o manieră magistrală plinătatea Duhului Sfânt, mai apare de 3 ori în cartea Apocalipsa: 3.1; 4.5; 5.6.

Iar în profeţia mesianică citată la început sunt menţionate cele şapte atribute ale Duhului Sfânt: Duhul Domnului, duh de înţelepciune şi pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

De asemenea, pentru a ne deveni şi mai accesibil, El ni Se prezintă cu ajutorul a şapte simboluri:

  1. Porumbel (Ioan 1.29-34) = simbolul curăţiei şi al blândeţei

A fost semnul menit să-i dovedească lui Ioan Botezătorul că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, de o puritate şi sfinţenie desăvârşită.

Din mijlocul întristării şi descurajării, David cânta: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă! (Ps. 55.6).

Eu şi tu am fost luaţi pe aripile Porumbelului divin şi duşi la Calvar, unde Mântuitorul ne-a chemat să ne ia povara şi să ne dea odihnă (Mt. 11.28-29).

  1. Pecete (Ef. 1.13; 4.30) = simbolul proprietăţii şi al păstrării

O pecete pusă pe piatra de la gura gropii cu lei era garanţia că nimic nu se va putea schimba cu privire la Daniel (Dan. 6.16-17) (vezi şi Mt. 27.66, cu pecetluirea mormântului lui Isus din Nazaret).

Ceea ce dă valoare şi valabilitate oricărui act oficial este pecetea. Citește în continuare

Anunțuri

Cine este Isus Hristos?

(primită ca meditație zilnică)


– „ …N-avea nici frumuseţe, nici strălucire…; era aşa de dispreţuit…, şi noi nu L-am băgat în seamă.“ Isaia 53.2,3
„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ Matei 16.16 –

În Evanghelii, El ne este prezentat ca:

Un străin: El nu a avut o casă pe pământ. Casa Sa a fost Casa veşnică a Tatălui. El a venit de la Dumnezeu Tatăl şi S-a întors la El (Ioan 8.23; 16.28).
Un om fără adăpost: În ziua naşterii Sale nu a existat niciun loc în han pentru El. Şi aşa a rămas în timpul întregii Lui vieţi (Luca 9.58).
Un izgonit: Respins şi chiar alungat, El a umblat din loc în loc (Luca 8.37). Societatea timpului Său L-a urât aşa de mult, încât la sfârşit L-a condamnat la moarte şi L-a răstignit.
Un sărac: Când i s-a cerut într-o zi să plătească impozitele, nu avea nici măcar o monedă la Sine (Matei 17.24-27).
Un neînţeles: Fraţii Săi şi chiar ucenicii nu înţelegeau totdeauna vorbirea Sa (Marcu 9.32).
Aşa a trăit Fiul lui Dumnezeu aici ca Om! Dar în acest mod, Isus a devenit aproapele nostru. – Te simţi singur? Aparţii de cei ce sunt izgoniţi, de cei săraci, de cei neînţeleşi? Isus Hristos te înţelege. Dacă crezi în Domnul Isus, El devine prietenul tău fidel!

Contribuții în contrast

(Wes)

ISAIA  53 . 3-9

Isaia ne prezinta contrastul dintre contributia Domnului Isus la mantuirea noastra si „contributia” pe care

1.  EL in dureri cumplite – noi nepasatori v.3

2.  El ne-a substituit –  noi credeam ca-i pedepsit pe merit  v.4,5

3. El preocupat de nelegiuirile noastre – noi de drumurile ratacitore proprii  v. 6

4. El suferind in tacere –  noi neintelegand de ce o face v. 7-8

5. El curat –  noi L-am rastignit la un loc cu talharii v. 9

Sa celebram cu Isaia !

(wes)

Isaia 9.1-7

Proorocul Isaia ne prezinta adevaratele motive ale celebrarii Intruparii Domnului Isus . Intr-o mai mica sau mai mare masura le regasim si azi dupa  2700 de ani . Doar ele umplu golul din sufletul omului !

1.   Celebram schimbarea reala v 1 –   de la ocara la slava

Doar cei adusi din ocara pacatului la Slava Domnului celebreaza cu adevarat Intruparea Salvatorului !

2.   Celebram Lumina  v. 2.   –  in tara umbrei mortii apare Lumina divina .

Multimea luminilor din aceste zile nu va afecta  niciodata pe un om, ca efectul Luminii ceresti in mintea si sufletul lui !  Ioan 8.12

3.   Celebram bucuria seceratorului , a eliberarii de asuprire ,a biruintei in lupta v. 3-5

Ps 126.

4.   Celebram Darul lui Dumnezeu  v.6    2Cor. 9.15

5.  Celebram Domnia Domnului Isus !   v 7  Apoc. 11. 15-17,  22.3

Cel mai nedrept proces din istorie

La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.
Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.
Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.

Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.
Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.
Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.
L-au condamnat ca rebel; si era un profet.
L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.
Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.
L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.
Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.

Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.

Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.
Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.

Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces care, prin sentinta si executarea sentintei s-a lasat cu impartirea vremii in jumatare, inainte si dupa. Este procesul Istoriei, procesul in care Dumnezeu a fost judecat de om.
Procesul acesta al Istoriei, se caracterizeaza prin injustitia sa, prin Cel ce a fost judecat, prin inculpatul acestui proces, dar si prin impactul acestui proces, un impact care transcede istoria, merge pana dupa istorie.

I – Injustitia acestui proces este unica in istorie.

1) Pentru ca cei ce judecau, trebuiau sa fie judecati.
Cel care avea sa judece natiunile sta sa fie judecat de altii. Cel care este numit viata asteapta sentinta la moarte. Cel ce este numit Cuvantul tace. Israelitii din primul secol erau unii care sa calauzeau dupa litera Legii , dupa Cuvantul scris, dupa pagina Scripturii si aveau proceduri stricte in judecata. Misna inregistreaza cateva din traditiile orale ale evreilor, transmise din generatie in generatie. Diferite legi ale Sanhedrinului, nucleul de preoti, farisei, saduchei, scribi. In cazurile capitale sunt stipulate cate ceva:

*Nici un proces nu trebuia facut noaptea. Si totusi, Isus a fost luat la Ana, apoi Caiafa, apoi inaintea Citește în continuare

Scopul Nasterii Domnului – Rick Warren

Multumim sorei Rodica Botan pentru traducere

THE PURPOSE OF CHRISTMAS
PARTEA INTII – Rick Warren
SCOPUL CRACIUNULUI

Craciunul este cea mai mare celebrare din lume, in fiecare an. Alte sarbatori au cite o singura zi dar Craciunul este sarbatorit cu o luna inainte…a douasprezecea parte a anului. In timpul sezonului de Craciun bilioane de oameni pun deoparte rutina lor normala ca sa-si decoreze casele, sa trimita felicitari de Craciun, sa cumpere cadouri, merg la partys de Craciun, merg la servicii bisericesti de Craciun, cinta cintece de Craciun, colinzi, se uita pa programe speciale de Craciun si calatoresc distante lungi ca sa-si petreaca aceasta sarbatoare cu familiile lor. Aspecte de Craciun si cintece de Craciun umplu aerul ce-l respiram peste tot in jurul nostru… Sint magazine si chiar unii oameni au profesii dedicate in exclusivitate acestei sarbatori, pentru pregatirea sarbatorii sau celebrarea ei. Cind vine Craciunul, nu o sa fi luat prin surprindere ca el este peste tot in jurul tau…nu poti sa-l eviti.

Daca stai sa te gindesti este absolut de neconceput ca aceasta nastere simpla a unui copil de taran, nascut cu 2000 de ani in urma in Orientul Mijlociu a cauzat atita comotie – nasterea lui inca produce trafic in ziua de astazi in New York sau Tokio sau Rio de Janeiro.

Poate nu ti-ai dat seama ca de cite ori te uiti la un calendar sau iti faci program pentru un lucru pe calendar, il folosesti Citește în continuare

Isus – O Lumina pentru toti oamenii

Aceasta este tema lectiilor din trimestrul care ne sta inainte. Cele 13 lectii descriu grija lui Dumnezeu fata de toti oamenii.

Primele doua luni, Decembrie si Ianuarie, vom analiza impreuna aceasta tema in continutul profetiilor lui Isaia. Cea de a treia luna va ilustra aceasta tema cu exemple din viata lui Rut si a lui Iona.

Cartea lui Isaia ne vorbeste despre “Robul Domnului”, instrumentul prin care Dumnezeu lucreaza mantuirea pentru toti oamenii. Pentru o vreme, acest Rob al Domnului a fost poporul Israel, dar, cand acesta a cazut si n-a putut sa-si duca lucrarea pana la capat, Dumnezeu a intervenit personal, prin intruparea Domnului Isus. El este acel “Rob al Domnului” care a ridicat nu numai Israelul din caderea sa, ci s-a apucat sa ridice intreaga omenire din groapa pieirii si a pedepsei vesnice.
Ideia fundamentala a acestui trimestru este preocuparea lui Dumenzeu ca toti oamenii sa primeasca binecuvantarile si beneficiile indurarii Sale.

CAP. I. : MISIUNEA ROBULUI LUI DUMNEZEU

ROBUL DOMNULUI ADUCE LUMINA
Isaia 49:1-9

“El zice: Este prea putin lucru sa fii Robul Meu ca sa ridici semintiile lui Iacov si sa aduci inapoi ramasitele lui Israel. De aceea, te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului.”- Isaia 49:6

INTRODUCERE:
Proorocul Isaia a trait in a doua jumatate a secolului VIII-lea i.H., fiind contemporan cu Osea si Mica.
Misiunea sa s-a desfasurat pe vremea a patru imparati: Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia. La inceputul misiunii sale, Iuda si Israel traiau in prosperitate. In 732 i.H., Asiria a cucerit Siria, iar in 722, Israelul. Iuda a fost atacat de Asiria dupa douazeci de ani, sub Ezechia, dar au scapat in mod miraculos datorita rugaciunilor lui Ezechia (37:36, 37; II Imp. 19:35, 36).

Isaia 40-46 ne poarta de-alungul istoriei pana in perioada distrugerii Ierusalimului si a captivitatii babiloniene.

In contextul robiei, este anticipata ridicarea Domnului Isus din Israel ca si Rob al lui Dumnezeu. El va rascumpara omenirea prin suferintele Sale.

EXPLICAREA LECTIEI:

ROBUL SI ACREDITARILE SALE (49:1-3).
Robul Domnului Se adreseaza natiunilor care nu-L cunosc pe Dumnezeul lui Israel. Acestea sunt  “popoare departate” pe care doar “Robul” le poate aduce aproape (Efes. 2:11-22). Domnul Isus a implinit promisiunea facuta de Dumnezeu iudeilor, iar harul lui Dumnezeu s-a extins pana la neamuri (Rom. 15:8-12). Robul Domnului este Cel care aduce lumina in intuneric (49:1-3), libertate celor captivi (49:8-13) si dragoste impletita cu nadejde pentru cei disperati (49:14-50:3).

RASPUNSUL ROBULUI (49:4). Pe pamant fiind, de multe ori parea ca slujirea Domnului Isus era zadarnica. Cu toate acestea, El nu Si-a pierdut increderea in Dumnezeu, care L-a ajutat, conducandu-L la izbanda. Pana si moartea Sa s-a transformat in victorie.

MISIUNEA ROBULUI (49:5-7). O parte a misiunii Sale a fost aceea de a-l aduce “inapoi la El pe Iacov.” Iacov reprezinta natiunea Israel. Domnul Isus a slujit intai printre ai Sai (Mat. 10:5, 6; 15:24; Luca 24:44-49; Fapte 3:25, 26; 13:46, 47; Rom. 1:16). Dupa inaltarea Sa la ceruri, El a lasat pe pamant o ramasita de evrei care I-au continuat lucrarea. Sa nu uitam ca “mantuirea vine de la  Iudei” (Ioan 4:22). Biblia este o carte evreiasca, iar neamurile au auzit o Evanghelie propovaduita de evrei.
Misiunea Robului se extinde dincolo de natiunea aleasa, atingand neamurile “pana la marginile pamantului” (49:6; Luca 2:32; Fapte 13:47).

INTERPRETARE:
In Isaia, Robul Domnului este cand Israel, cand Mesia. Israel ca si entitate, facand abstractie de caderile sale, in misunea sa de a fi lumina, poate fi usor comparat cu Hristos, fiind considerat prototipul Sau.
In 49:3, este evident ca Isaia se  refera la natiune, dat fiind ca se afirma: “Israele, Tu esti Robul Meu …” In alte locuri, Isaia se refera la Rob astfel incat este greu sa crezi ca se refera la o natiune (42:1-7; 49:5, 6; 50:4-10; 52:13; 53:12). In aceste texte Robul Domnului este Domnul Isus.
In capitolul 49, Robul Domnului este prezentat ca si Printul Pacii. Intai apare in Citește în continuare