De la: comori.org

„Duh, suflet și trup“și mărturia Vechiului Testament cu privire la ele.

Un Articol de H. C. Anstey

1. Tesaloniceni 5:23 ; Evrei 4:12 , etc.

Se poate pune întrebarea: Ce cunoaștem despre originea lor? și este potrivit faptul că ar trebui să căutăm să cunoaștem înțelesul a ceea ce Dumnezeu a găsit potrivit să scrie în Cuvântul Său. Nici intelectul, nici știința nu pot răspunde acestei întrebări. Aceste câteva gânduri din Scriptură, cu privire la acest subiect, l-au ajutat pe autor; ele poate îl vor ajuta și vor prezenta interes pentru cititor, dacă va dori Domnul.

Omul, fiind creația lui Dumnezeu, este alcătuit din aceste trei părți distincte. Precum oamenii, în Scriptură se spune despre animalele inferioare că posedă atât suflet cât și trup, dar nu duh. În cuvântul lui Dumnezeu (Geneza 1 ), singurul loc unde putem citi ceva despre originea acestei creații prezente, Dumnezeu a dorit să ne învețe cu privire la acest aspect. „Să mişune apele de mulţimi de fiinţe 

Credincioșia lui Dumnezeu mă mângâie

(preluată de aici http://ambasadorul.wordpress.com)

Cred că există în fiecare o anumită doză de necredincioșie. Există oare vreo persoană care să fie credincioasă mereu? În fiecare zi și în fiecare moment? Nu cred! Să nu ne grăbim! Știu o Persoană care nu-și pierde credincioșia niciodată!

1. Dumnezeu este credincios în iertarea oferită. În 1 Ioan 1:9 Biblia spune: “Dacă ne mărturisim păcatele , El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” Dumnezeu este credincios iar dragostea Lui este necondiționată.
2. Dumnezeu este credincios în protecția Lui. Omnipotența Lui nu poate fi contestată. Domnul ne va păzi de orice rău spune cântarea pe care o cântăm în bisericile noastre. Biblia spune în 2 Tes. 3:3 “Credincios este Domnul: El vă va întări și vă va păzi de cel rău“.
3. Dumnezeu este credincios în promisiunea Lui. Evrei 10:23 “Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința“. Cuvântul lui Dumnezeu nu se clatină și nici nu se schimbă. Dumnezeu nu intră în disperare sau panică. El este Suveranul care se ține de cuvânt.

În ce fel te încurajează adevărul că Dumnezeu este credincios?

Rugaciune si Rânduiala

Sunday, 29 March 2009

2 Tesaloniceni 3 Astfel ar putea fi întitulat ultimul capitol al celei de a doua epistolă scrisă de apostolul Pavel credincioșilor din Tesalonic! În capitolul 1 al epistolei, apostolul Pavel vorbește despre încercări și despre răsplata ce îi așteaptă pe cei credincioși. În capitolul 2, apostolul vorbește despre vremurile de pe urmă, atacurile Satanei asupra credincioșilor și izbăvirea pe care o aduce Domnul Isus pentru cei credincioși. În ultimul capitol, în încheierea epistolei, apostolul Pavel vorbește despre importanța rugăciunii și despre rânduiala în care ar trebui să trăiască cei credincioși… 1. Rugăciunea pentru cei ce provăduiesc Evanghelia. Demn de remarcat este faptul că apostolul nu solicită aici rugăciune pentru programe ci pentru predicare. În lumea în care trăim predicarea este tot mai mult ignorată. Charles Colson, fostul consilier al președintelui Nixon, care s-a covertit apoi și a inițiat organizația Prison Fellowship, autor al multor cărți, scrie într-un articol din Christianity Today: „În mod clar, atunci când nu mai luăm în mod serios adevărurile istorice ale bisericii, subminăm mărturia noastră, adesea cu consecințe pe care nu le putem controla.” Tot el oferă exemplul unei situații din Sri Lanka unde ajunsese vestea că episcopul Charles Jenkins ar fi declarat că învierea este doar un mit. Budistii și Hindușii au folosit această veste pentru a reconverti creștini la credința de unde au plecat asigurându-i că tot ce propovăduiește creștinismul este o minciună. Atunci când creștinii neglijează predicarea cuvântului credința slăbește iar Biserica suferă. Propovăduirea, predarea Cuvântului, învățarea lui, este foarte importantă. Ea ne păzește de spiritul lumii, de spiritul minciunii și ne echipează în slujirea lui Dumnezeu și în producerea faptelor neprihănirii. Trebuie să ne rugăm pentru cei ce predică cuvântul: – Pentru protecția predicatorilor. 2 Timotei 4:17 „Însă Domnul a stat lîngă mine, şi m’a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, și s’o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.” Fie că este vorba despre împotrivitori care atacă cu violență (cazul predicatorului împușcat) fie că este vorba despre atacatori cu subtilități și minciuni, Pavel știe că, în cele din urmă, nu este vorba despre predicator în sine, ci despre atacul împotriva Evangheliei. Pavel i-a avut împotrivitori direcți pe Alexandru și Imeneu. Unul a fost gata să-l atace cu violență celălalt prin instigarea iudaizatorilor. Calvin dă și o explicație pentru aceasta: el traduce căci nu toți au credința ca fiind o constatare a lui Pavel ce ține de nașterea din nou: credința nu este în toți. Astfel, se poate spune că este vorba despre o luptă în credință și necredință. – Pentru oportunități de slujire. Coloseni 4:3-4 „Rugați-vă tot odată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanțuri: ca s’o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea.” – Pentru cuvânt din partea lui Dumnezeu. Efeseni 6:18-19 „Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toți sfinții,  și pentru mine, ca, ori de cite ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,” Oricum, încheierea acestei teme apare la Pavel într-o notă optimistă. Oamenii nu au toți credința, dar Dumnezeu este credincios. Sau, oamenii se dovedesc necredincioși dar nu Dumnezeu. El rămâne credincios, în El este nădejde și în cele din urmă, nu cei răi vor birui, ci Dumnezeu, care este sfânt va birui și conduce lucrurile spre biruință. 2. Rânduiala în biserică Cea de a doua temă majoră în acest pasaj este legată de neorânduiala în biserică și atitudinea bisericii în ceea ce privește aceasta. Modul în care Pavel tratează această problemă spinoasă reflectă sensibilitate: Nu-i tratați ca vrăjmași. Amintiți-vă cum am făcut noi. Sensibilitatea nu este însă pasivitate: Depărtați (stelo)- evitați asemenea oameni. Ce făceau acești oameni? Leneveau. Se foloseau de credință pentru avantaje personale. Produceau tulburare. Remedierea: Confruntare. Expunere. Izolare. Principiul este valabil pentru toți cei care nu își găsesc lucrarea în biserică dar care produc tulburare și neliniște. Sorin Covaci

Cerintele dragostei

I. Trebuie dobandita

Dragostea este sfanta,este Dumnezeu si cine nu cunoaste pe Dumnezeu nu cunoaste nici iubirea.Ochiul orbit de patimi si urechea intinata,inima pacatoasa,nu vor putea niciodata sa surprinda frumusetea,beatitudinea adevaratei iubiri si adevarata ei insemnatate nu va putea fi inteleasa vreodata de un om cu inima necurata.Ea se dobandeste doar atunci cand omul il cunoaste pe Hristos,pentru ca daca Dumnezeu nu deschide inima,omul nu poate prin fortele sale proprii sa dobandeasca vreodata o valoare asa de mare. Dragostea este o valoare pe care Dumnezeu a investit-o in noi,de aceea ea trebuie cautata in strafundul fiintei noastre. Cu siguranta,daca Il avem pe Hristos prin Duhul,nu ne va lua prea mult timp sa o gasim.In minunata Lui Intelepciune si Iubire,Dumnezeu a implantat “o samanta a iubirii” in inima noastra,careia trebuie sa-i permitem sa incolteasca,sa dea muguri,sa infloreasca si sa se dezvolte aducand rod prin Duhul Sfant. Acest rod trebuie sa-l oferim celor din jur.

1 Timotei 6:11 … si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.

II. Trebuie deprinsa

Deprinderea inseamna uzanţă, obicei, practică.Ea se obtine prin invatare si iti faciliteaza actiunile.Staruinta in