ȘTEFAN, OMUL ÎNCORONAT DE DUMNEZEU

Fapte 6—7

Există două cuvinte pentru „coroană” în Noul Testament: diadema, care înseamnă „o coroană regală” și ne dă cuvântul diademă; şi stephanos, „coroana învingătorului”, care ne dă numele popular Ştefan. Poți moșteni o diademă, dar singura modalitate de a obține un stephanos este să-l câștigi.

Faptele 6 și 7 se concentrează pe slujirea și martiriul lui Ștefan, un credincios plin de Duh, care a fost încununat de Domnul. „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10). El a fost credincios atât în ​​viață, cât și în moarte și, prin urmare, este un exemplu bun de urmat.

Aceste capitole îl prezintă pe Ștefan ca un credincios credincios în patru domenii diferite de slujire.

I. Ştefan slujitorul (6:1–7)

„Sunt mulți dintre noi care suntem dispuși să facem lucruri mari pentru Domnul; dar puțini dintre noi sunt dispuși să facă lucruri mărunte. ” DL Moody

II. Ştefan Martorul (6:8–15)

III. Ştefan Judecătorul (7:1–53)

Cea mai lungă predică din Faptele Apostolilor

IV. Ștefan Martirul (7:54–60)

Care au fost rezultatele morții lui Stephen? Pentru Ştefan, moartea însemna încoronarea (Apoc. 2:10). El a văzut slava lui Dumnezeu și pe Fiul lui Dumnezeu stând să-l primească în cer (vezi Luca 22:69). Domnul nostru S-a așezat când S-a înălțat la cer (Ps. 110:1; Marcu 16:19), dar El s-a ridicat pentru a-l primi spre glorie pe primul martir creștin (Luca 12:8). 

Aceasta este ultima dată când titlul „Fiul omului” este folosit în Biblie. Este cu siguranță un titlu mesianic (Dan. 7:13–14), iar utilizarea lui de către Ștefan a fost încă o mărturie că Isus este într-adevăr Mesia lui Israel. 

Ștefan nu numai că a fost încercat într-un mod asemănător cu cel al Domnului nostru, dar a murit și cu rugăciuni similare pe buze (Luca 23:34, 46; Fapte 7:59–60). Un tăgăduitor a strigat odată unui predicator de stradă: „De ce nu a făcut Dumnezeu ceva pentru Ștefan când îl ucideau cu pietre?” Predicatorul a răspuns: „Dumnezeu a făcut ceva pentru Ștefan. I-a dat harul să-și ierte ucigașii și să se roage pentru ei!” Un răspuns perfect!

Pentru Israel, moartea lui Ştefan a însemnat condamnare. Aceasta a fost a treia crimă a lor: ei îngăduiseră ca Ioan Botezătorul să fie ucis; ceruseră ca Isus să fie ucis; și acum îl ucideau pe Stephen înșiși. Când i-au permis lui Irod să-l omoare pe Ioan, evreii au păcătuit împotriva lui Dumnezeu Tatăl care-l trimisese pe Ioan (Matei 21:28–32). Când i-au cerut lui Pilat să-L răstignească pe Isus, ei au păcătuit împotriva lui Dumnezeu Fiul (Matei 21:33–46). Când l-au ucis cu pietre pe Ștefan, Israel a păcătuit împotriva Duhului Sfânt care lucra în și prin apostoli (Matei 10:1–8; Fapte 7:51). Ei au spus că Ștefan se opune lui Moise, dar avea o față strălucitoare la fel ca Moise (Exod. 34)!

Isus a spus că acest păcat nu va putea fi iertat niciodată (Matei 12:31–32). Judecata a venit în cele din urmă în anul 70 d.Hr. când Titus și armatele romane au distrus Ierusalimul și templul.

Pentru biserica din Ierusalim, moartea lui Ștefan a însemnat eliberare. Ei dăduseră mărturie „mai întâi evreului” încă de la Rusalii, dar acum aveau să fie îndrumați să ducă solia din Ierusalim către samariteni (Fapte 8) și chiar către neamuri (Fapte 11:19–26). Opoziția dușmanului a ajutat să împiedice biserica să devină o „sectă” iudaică și i-a încurajat să îndeplinească însărcinarea din Fapte 1:8 și Matei 28:18–20.

Sila – un om cu dublă cetățenie

Text: Fapte 15, 16

I. Un om privilegiat

După neînțelegerea survenită între el și Barnaba, apostolul Pavel s-a despărțit de el și l-a luat  ca partener de lucrare pe Sila, unul din membrii de cinste ai comunității de credincioși din Ierusalim (Fapte 15:22). Ca și Pavel, Sila avea cetățenia romană.

Nu toți cei ce locuiau pe atunci în Imperiul Roman era în mod automat ,,cetățeni romani“. Dreptul era rezervat locuitorilor Romei. În Noul Testament, cuvântul grec folosit pentru ,,cetățenie“ este ,,polites“, un derivat de la ,,polis“ (cetate). Tot de acolo se trag și termenii ,,politică“ (reguli de conviețuire socilă) și ,,politețe“ (civilitatea celor de la oraș contrastată cu bădărănia celor de la țară).

,,Cetățenia romană“ era acordată în mod excepționat și

Ce mă împiedică să fiu botezat?

Fapte 9:36

Introd: Chiar așa, ce l-ar fi împiedicat pe famenul etiopian să fie botezat? Ce-i împiedică pe alții să fie botezați?

I. Lipsa înțelegerii

„Cum aș putea să înțeleg …? v.31

II. Lipsa credinței

„Dacă tu crezi din toată inima ta …“ v. 37

III. Lipsa deciziei

v.38 „A poruncit să stea carul …“

Putea da vina pe circumstanțe … era mai mare peste visteria Etiopiei, etc.

Încheiere: Botezul nu este un spectacol, ci o poruncă a Domnului. Ce răspunzi tu?

Chemarea la pocăință

Text: Faptele Apostolilor 17:16-34

1. Este făcută de Dumnezeu(vs.30)

– Creatorul lumii(vs.24)
– Dătătorul de viață(vs.25)
– Creatorul omului(vs.26)
– Suveran peste toată creația Sa(vs.26-27)

2. Este făcută tuturor oamenilor (vs.30)

– Celor care nu Îl înțeleg (vs.19)
– Celor care nu Îl înțeleg și doresc să Îl înțeleagă (vs.19,34)
– Celor care nu Îl înțeleg și nu doresc să Îl înțeleagă (vs.32)

3. Este făcută din cauza faptului că există o zi a judecății unde:

– Va judeca cu dreptate (vs.31)
– Cei care nu au vrut să creadă vor fi aruncați în iazul de foc
– Cei care au crezut în El și s-au pocăit, se vor bucura alături de El o veșnicie întreagă

Încheiere: Tu din ce categorie faci parte?

Stoica Timotei

Ceea ce rămâne !

Text: 2 Cor. 2:2-3

Singura constantă din lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși!

Slujitorii lui Dumnezeu vin și se duc. Numai Dumnezeu rămâne pururi important în univers. Niciun altul dintre noi nu este buricul pământului.

,,Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea“ – Faptele Apostolilor 13:36

Nu ne-a rămas nici un ,,monument“ de la David! Dumnezeu nu i-a dat voie nici măcar să zidească el Templul! David ,,a slujit celor din vremea lui“. Cu atâta s-a ales și atâta a rămas în urma lui.

Mai ales spre pensie (cazul meu), orice om al lui Dumnezeu are tendința să se măsoare cu ceea ce rămâne în urma lui. Am vizitat celebra biserică Moody din Chicago. Era în vară și, probabil de aceea, marele edificiu era ca o scoică goală; foarte puțini oameni, și doar parțial, ocupau  locurile de la ,,parter“. Balcoanele erau goale cu desăvârșire. Oare atâta să fi rămas din lucrarea lui Moody? Cine au fost cei care au construit marile catedrale ale lumi? Ce s-a ales din Metropolitanul lui C. H. Spurgeon ?

,,Sic transit gloria mundi“ (Așa trece slava lumii).

Pe vremea apostolului Pavel, din David rămasese doar amintirea. Fusese și el îngropat și văzuse putrezirea … Ne-a rămas însă lucrarea pe care a făcut-o el în ,,slujirea celor din vremea lui“.

Aceasta a fost și nădejdea apostolului Pavel: să fie de folos celor din vremea lui:

,,Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.“ – 2 Cor. 2:2-3

Singurul lucru care rămâne după tine este ceea ce ai scris în inimile oamenilor din vremea ta. Asta este! Și asta se va vedea la marea cernere de la sfârșit! Restul este deșertăciune și goană după vânt, nisip risipit de vânt în cernerea vremii.

Dacă-mi deschid inima și citesc în ea, văd slove de-ale părinților mei, slove de-ale lui Aurel Popescu, slove de-ale lui nenea Cure, slove de-ale lui Petru Popovici, slove de-ale lui Richard Wurmbrand, slove de-ale lui Nelu Gug, slove de-ale lui Liviu Țiplea, cu care-mi împărtășesc slujirea în Los Angeles, slove de-ale păstorilor de pe coasta de vest … slove de-ale soției mele credincioase, slove de-ale celor cu care trăiesc de peste 33 de ani la Bethel …  Oare eu ce-am reușit să scriu în inimile ,,celor din vremea mea“ ?

Și încă ceva:

Tu cum stai în ultima vreme cu ,,scrisul“ ?

O adunare ideală

Text: Fapte 10:33

Orice păstor, orice predicator și-ar dori o adunare ca cea din casa lui Coneliu!

I. Erau TOȚI de față.

II. Veniseră dornici să audă Cuvântul.

III. Erau dornici să asculte de Cuvântul Domnului.

IV. Au primit Cuvântul, au crezut  Cuvântul, au împlinit Cuvântul

V. Au fost cercetați de Duhul lui Dumnezeu – Fapte 10:44

V. Au fost botezați în trupul spiritual al Bisericii. – Fapte 10:47-48

,,Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut“

Au existat vreodată cuvinte mai mari ca acestea? Au fost vreodată scrise cuvinte mai paradoxale ca acestea? Există ceva mai neașteptat ca această declarație, aparent lipsită de sens, a lui Dumnezeu?

Hai că prima jumătate a expresiei ,,Tu ești Fiul Meu“ este o declarație pe care o putem parcă pricepe. Deși … cum să aibe Tatăl un Fiu fără a avea nevastă?

Mintea noastră se îndoaie însă și priceperea se blocheaz când este să pătrundem

Filip și famenul etiopian

Este semnificativ că Biblia nu ne dă numele acestui om și nu știm nici ce a făcut el mai departe. Fără, Filip, fără apostoli, fără frați creștini din Biserică …, dar în mâna Duhului Sfânt!

(W.W. Wiersbe)

This court official did not come from what we know today as Ethiopia; his home was in ancient Nubia, located south of Egypt. Since he was a eunuch, he could not become a full Jewish proselyte (Deut. 23:1), but he was permitted to become a “God fearer” or “a proselyte of the gate.” He was concerned enough about his spiritual life to travel over two hundred miles to Jerusalem to worship God, but his heart was still not satisfied.

This Ethiopian represents many people today who are religious, read the

DUMNEZEU TE VA SCOATE LA LIMAN

Text: Fapte 27

-“Am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus” (Faptele Apostolilor 27:25) –

În drum spre Roma, Pavel – şi alte 276 de persoane au naufragiat. Putem învăţa trei lecţii importante din această relatare.

Prima, că trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu. Dacă nu o facem, vom experimenta suferinţă şi pierdere: “Pavel a înştiinţat pe ceilalţi, şi le-a zis: “Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă …”. Sutaşul a ascultat mai mult … de stăpânul corăbiei… cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo” (Faptele Apostolilor 27:9-12). Să remarcăm că dacă faci parte din majoritate nu înseamnă că ai dreptate.  De cine ascultăm? Ei îl cunosc pe Dumnezeu? Umblă ei prin credinţă sau se bazează pe mintea omenească? Domnul Isus a spus: “cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte” (loan 13:20).

A doua lecţie; scopurile lui Dumnezeu vor învinge mereu planurile oamenilor. Dumnezeu poate face ca greşelile să lucreze spre binele nostru. În urma acestui naufragiu, Pavel a acostat în Malta şi le-a prezentat oamenilor de acolo Evanghelia. În loc să ne consumăm din cauza greşelilor sau în loc să ne certăm cine are dreptate şi cine nu, încearcă să vezi mâna lui Dumnezeu.

Şi ultima lecţie ; Dumnezeu poate să ne dea mai mult decât am pierdut. “Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat-tot ce ne trebuia pentru drum” (Faptele Apostolilor 28:10).

Nu-L limita pe Dumnezeu. El se va folosi de oameni pentru a ne binecuvânta – de oameni pe care nici măcar nu i-am cunoscut încă. Domnul Isus a spus: “Daţi, şi vi se va da; ba încă. vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (Luca 6:38). Să ne simţim încurajaţi; Dumnezeu ne va scoate la liman!

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

O imagine face cât o mie de cuvinte! O întâmplare, un exemplu fac și ele cam tot atâta.

Ce este hula împotriva Duhului Sfânt, numită și păcatul care nu se iartă? O întâmplare care ne ajută să înțelegem conceptul se găsește în cartea Fapte Apostolilor 4:1-22.

1. De fapt, titlul cărții din care am extras pasajul este aprojimativ greșit. Un titlu mult mai bun ar fi cartea ,,Faptelor Duhului Sfânt“. Ucenicilor li s-a cerut să rămână în Ierusalim până va veni peste ei revărsarea Duhului Sfânt tocmai pentru că lumea nu avea nevoie de faptele lor, ci de faptele pe care le vor face ei sub călăuzirea și puterea Duhului Sfânt.

2. Duhul Sfânt este cel care lucrează în capitolul 2 și tot El este cel care lucrează în capitolele 3 și 4. După extraordinara predică a lui Petru de la Rusalii, care-L prezintă pe Christos ca înviat și suveran în slavă, de unde trimite Duhul Sfânt, capitolul 3 este o ilustrație a acestei predici, vindecarea slăbănogului de la poarta Frumoasă fiind o dovadă a autorității și puterii Celui înviat.

3. În capitolul 4, asistăm la o scenă tematică, în care același complet de judecată care L-a judecat și osândit pe Domnul Isus, judecă acum lucrarea Duhului Sfânt. Autorul este foarte grijuliu să ne spună că au fost toți acolo, mai marii norodului, bătrânii și cărturarii, cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul merilotr preoți (Fapte 4:5-6). Neamul acesta al marilor preoți făcea parte din partida religioasă a saducheilor, care nu credeau că există înviere. Nu e de mirare că predica și pretențiile lui Petru i-au scandalizat. Nu e de mirare că erau ,,foarte necăjiți“ că (Petru și Ioan) învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți (Fapte 4:2). Ei tocmai crezuseră că au scăpat de Cel dat morții prin crucificare și acum se confruntau cu vestea că El a … înviat din morți și tocmai l-a vindecat pe unul care fusese olog din naștere (Fapte 3:2). Aceeași oameni care-L judeaseră pe