Tag Archives: Apocalipsa

Nu este bine ca omul să fie singur?

Text: Geneza 1:18, Efes. 5:32; Apoc. 19:7

Introducere: Facerea omului este singura creație ,,în două etape“ din geneza. Femeia a fost făcută în etapa a doua, nu concomitent cu bărbatul. Oare de ce?

Regula interpretării Bibliei este să cauți primul loc în care a apărut acel lucru pe paginile ei. Este regula primei referințe, care definește un eveniment, un lucru sau o relație. Cine vrea să înțeleagă viața de familie trebuie neapărat să pornească de la această ,,afirmație șoc“ a Creatorului: ,,Nu este bine ca omul (bărbatul) să fie singur. Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“. Ce a vrut să spună Dumnezeu cu aceste cuvinte?

Metoda aleasă de Dumnezeu pentru facerea femeii este nu doar sugestivă, ci și științifică. Oasele coastelor sunt responsabile cu producerea plasmei sanguine, iar Biblia ne spune că ,,viața trupului este în sânge“ (Lev. 17:11). Celulele sanguine și plasma sunt purtătoare ale codului genetic. Dumnezeu a vrut să facă ,un ajutor potrivit“, o creatură de aceeași fel pentru Adam. De aceea a făcut-o pe femeie din coastă.

În Decembrie 2019, un om se știință din China a anunțat că poate face creaturi noi, copii croiți genetic după gustul potențialilor părință. Lumea oamenilor de știință a explodat în proteste! O creație ,,alternativă“ care să altereze codul genetic riscă să contamineze întreaga specie umană. Pericolele sunt imense. După numai două săptămâni, omul de știință chinez a ,,dispărut“. Unii spun că ar fi fost condamnat la moarte și executat. Având în vedere ciudățeniile umane descrise în cartea Apocalipsei, nu m-ar mira ca vestea dispariției creatorului de oameni noi să fie … exagerată.

Am ascultat nu de mult explicația unui rabin. Mi-a plăcut. Mi s-a potrivit. Am aflat că în ebraică, Adam se pronunță Adam, dar Eva este Hava, iar Havala este diminutivul pe care-l auzisem deja în ,,Fiddler on the roof“.

I. Eva l-a învățat pe Adam slujirea. Dacă n-ar fi fost făcută femeia, Adam ar fi crezut că toată creația a fost făcută doar pentru el. Ar fi fost un egoist mândru și orgolios. Prin facerea femeii, Dumnezeu i-a creat posibilitatea de a sluji pe altcineva de aceeași valoare cu el, de a fi, într-un cuvânt, mai ,,ca Dumnezeu“. Familia este locul în care învățăm slujirea, sacrificiul, căutarea fericirii altuia.

II. Eva l-a învățat pe Adam smerenia. Orice ,,te iubesc“ înseamnă în mare măsură ,,fericirea mea depinde de tine“, sunt vulnerabil înaintea ta, nimeni nu mă poate răni mai mult decât tine.

Slujirea și smerenia sunt lecțiile de bază ale familiei. Trebuie să le învățăm! De aceea trebuie să ne căsătorim. Așa a rânduit Dumnezeu. Un necăsătorit intenționat este unul care Îl contrazice pe Dumnezeu unul bolnav de egoism, orgoliu și suficiență de sine.

Sigur, căsătoria ,,complică“ lucrurile, dar asta este spre creterea și maturizarea noastră. Căsătoria completează și construiește în noi dimensiuni de personalitate.

,,Nu este bine ca omul (bărbatul) să fie singur“ rămâne peste secole o observație la fel de valabilă ca și atunci când a fost făcută prima dată.

Avem nevoie de înțelepciune și mult tact ca să întreținem o viață de căsnicie armonioasă. În căsătorie există la scară personală tot ceea ce există în societate aumană ,,at large“. Toate crizele și toate biruințele lumii se petrec și în viața de familie.

Avem în lume probleme financiare, crize, necesitatea planificări, etc. Le avem și în viața de familie. De fapt, multe din celelalte crize din familie se nasc din cauza unei proaste administrații finaniare.

Avem probleme ale sistemului educațional în lume. Le avem și în viața de familie. Nu degeaba se vorbește despre ,,cei șapte ani de acasă“ și nici un profesor din ume nu este mai influent în viața copiilor ca tata și mama.

Avem în lume probleme militare, războaie, conferințe de pace, curse a înarmărilor, dezarmări simbolice și cooperări pe plan militar? Le avem și în familie. De fapt, cele mai multe războaie le duce nu în lume, ci fiecare în familia noastră.

Poetul Costache Ioanid a scris:

,,

Avem în lume probleme administrative, politice, demografice? Le avem și în viața de familie.

Familia devine astfel, în intenția creatorului, locul în care ne formăm pentru ceea ce facem apoi în lume. Cine eșuează în viața de familie este un foarte prost candidat la rezolvarea problemelor lumii!

Încheiere: Dacă am privit puțin la primul loc în care este pomenită nunta în Biblie, n-ar fi rău să încheiem privind și la ultimul loc în care apare ea în Scriptură. Cartea Apocalipsei ne vorbește despre nunta Mielului, nunta noastră cu preiubitul inimilor noastre (Apoc. 19:7).

Apostolul Pavel ne-a atras atenția că unirea dintre Christos și Biserică este cea mai bună pildă despre ăndatoririle dintre soț și soție.

Bărbatul ar trebuie să-și iubească soția și s=o slujească ,,precum Christos Biserica“, iar soția ar trebui să se ducă după soț, să-l asculte și să-l cinstească ,,după cum Biserica face cu Christos“. Numai așa vom trăi colțul acela de rai pe care l-a intenționat Dumnezeu atunci când a decretat că trebuie să trăim unul lângă altul.

 

 

Reclame

Preoți pentru Dumnezeu

(Apocalipsa 1.4-8)

de  Teodor Popescu

    In versetele citite se spune intre altele despre Domnul Isus ca a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu. Cum a facut? Prin faptul ca ne-a ales inainte de intemeierea lumii.

    N-am lucrat noi la aceasta alegere a noastra, nu e niciun merit din partea noastra. A lucrat El si numai El. Daca este vorba de noi, cercetand infatisarea acelora pe care i-a ales Dumnezeu, avem pricini sa ne smerim inaintea Lui: „Printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile de neam de jos ale lumii, pe cele dispretuite si lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt” (1 Corinteni 1.27-28). Citește în continuare

DUHUL SFÂNT sau ÎNŞEPTITUL DUH AL LUI DUMNEZEU

(de la Constantin Moisa)

(Apoc. 1.4-6; Is. 11.2)

Introducere. Sintagma ,,cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu“ care exprimă de o manieră magistrală plinătatea Duhului Sfânt, mai apare de 3 ori în cartea Apocalipsa: 3.1; 4.5; 5.6.

Iar în profeţia mesianică citată la început sunt menţionate cele şapte atribute ale Duhului Sfânt: Duhul Domnului, duh de înţelepciune şi pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

De asemenea, pentru a ne deveni şi mai accesibil, El ni Se prezintă cu ajutorul a şapte simboluri:

  1. Porumbel (Ioan 1.29-34) = simbolul curăţiei şi al blândeţei

A fost semnul menit să-i dovedească lui Ioan Botezătorul că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, de o puritate şi sfinţenie desăvârşită.

Din mijlocul întristării şi descurajării, David cânta: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă! (Ps. 55.6).

Eu şi tu am fost luaţi pe aripile Porumbelului divin şi duşi la Calvar, unde Mântuitorul ne-a chemat să ne ia povara şi să ne dea odihnă (Mt. 11.28-29).

  1. Pecete (Ef. 1.13; 4.30) = simbolul proprietăţii şi al păstrării

O pecete pusă pe piatra de la gura gropii cu lei era garanţia că nimic nu se va putea schimba cu privire la Daniel (Dan. 6.16-17) (vezi şi Mt. 27.66, cu pecetluirea mormântului lui Isus din Nazaret).

Ceea ce dă valoare şi valabilitate oricărui act oficial este pecetea. Citește în continuare

Relația Domnului Isus cu Biserica Sa

PETRICA ANTONESI <antonesipetrica@yahoo.com>

Apocalipsa 2:1-7

Scrisoarea adresata Bisericii din Efes reveleaza relatia speciala pe care o are Domnul Isus cu Biserica Sa .

1. El ţine în mînă slujitorii Biserici – V.1a

2. El tine sub supraveghere Biserica – V.1b

3. El cunoaşte întrutotul Biserica – V.2a

4. El apreciează ce este de apreciat în Biserică – V.2,3,6

5. El mustră ce este de mustrat în Biserică – V.4

6. El cheamă la pocăinţă Biserica Sa – V.5

7. El va răsplăti Biserica – V.7

 

A DOMNULUI ISUS sa-I fie toata slava si cinstea pt tot ceea ce face pt noi aici si in slava viitoare .

AMIN

ISUS – UN PROFET CA MOISE

(Articolul face parte din „Biblia profetică“)

Un “tip profetic” este o ilustraţie a unui aspect al planului profetic. Expresia face parte din aceeaşi familie de termeni cu “arhe-tip”, “proto-tip”, “ante-tip”.

Un tip profetic poate fi o persoană, un eveniment, un obiect de cult, o sărbătoare sau o anumită succesiune de sărbători din calendarul anual evreiesc.

Există oameni “epocali”, a căror viaţă marchează trecerea de la o etapă la alta în planul profetic. O astfel de persoană a fost Moise. Religia evreilor se numeşte “mozaică” după numele lui, la fel cum credinţa mântuitoare de astăzi este numită “creştinism” după numele lui Cristos. Legea dată de Dumnezeu pe Sinai este cunoscută drept “Legea lui Moise”, din acelaşi motiv.

Moise este unul dintre oamenii care continuă să ne vorbească şi astăzi de dincolo de moarte (comp. cu Evr.11:4c). Printre altele, Citește în continuare

Cheile lui Christos

Text: Apoc. 3:7

I. Cheia istoriei

II. Cheia omului

Is. 42:6,7 Luca 24:32,45

III. Cheia robiei

Luca 4:18

IV. Cheia cerului

Arata-ni-L pe Tatal

V. Cheia locuintei mortilor

Apoc. 1:8

Cheia mostenirii noastre

Ioan 14:1-5

Primii ucenici sau Pornit în căutarea noastră…

Text: Ioan 1:35-42

Duminică, 3 ianuarie 2010.

35  A doua zi, Ioan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui.

36  Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu!“
37  Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.
38  Isus S’a întors; şi, cînd i-a văzut că merg după El, le-a zis: ,,Ce căutaţi?“ Ei I-au răspuns: ,,Rabi (care, tîlmăcit, însemnează: ,,Învăţătorule), unde locuieşti?“
39  ,,Veniţi de vedeţi“, le-a zis El. S’au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pela ceasul al zecelea.
40  Unul din cei doi, cari auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41  El, cel dintîi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: ,,Noi am găsit pe Mesia“ (care, tîlmăcit însemnează Hristos).
42  Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: ,,Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa“, (care, tîlmăcit, însemnează Petru).

Ne este relatat aici de către evanghelist un rezultat (primul) al mărturisirii publice a lui Ioan B. Un rezultat care ar fi trebuit să fie cunoscut la scară naţională. Doi dintre ucenicii lui: “l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus” (v. 37)

Începutul uceniciei acestora a însemnat să se ia la propriu după Isus, şi să-l lase pe Ioan B. Lucrul acesta se aliniază preocupării evanghelistului faţă de foştii urmaşi ai Botezătorului. Acesta nu regretă că l-au părăsit pentru că acesta era misiunea lui: de a-l face cunoscut lui Israel, pe Mesia ! Nu a avut acel orgoliu de învăţător care să-l facă să se simtă nedreptăţit de abandonul ucenicilor săi şi să-l acuze pe Isus că “i-a furat oile“!?

Aceştia sînt primii ucenici sau urmaşi ai lui Isus Hristos. Unul dintre aceştia este în mod explicit identificat şi el este cel care-l aduce la Hristos pe cel de-al treilea ucenic, pe Simon Petru. Este vorba de Andrei, apostolul care credem că ne-a predicat nouă primul evanghelia ! Ev. Ioan ne oferă cel mai complet portret al ucenicului Andrei. Ceea ce el ne arată la Andrei este foarte încurajator şi sugestiv.

Isus, Ziditorul Bisericii Sale – Apoc.21:14 (18-21), în acţiune
Apostolii sînt pietrele preţioase de la temelia acestei clădiri – Noul Ierusalim – stă întemeiat pe pietre preţioase. Aici, îl vedem pe Isus culegîndu-le şi prelucrîndu-le, înnobilîndu-le şi şlefuindu-le. Evanghelistul Ioan ni-l înfăţişează pe Isus pornit în căutarea noastră…

Nu ni se spune cine era celălalt alături de Andrei. Unii presupun că ar fi Citește în continuare