Predicarea bună

Text: Efeseni 4:1-6

Regulile au rămas aceleași peste veacuri, iar apostolul Pavel este un exemplu vrednic de urmat. Predicarea trebuie să aibă următoarele caracteristici:

I. Integritate.
„Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi …“ (Efes. 4:2).

II. Fidelitate.
„ … nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efes. 4:2).

III. Claritate
„ … prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc“ (Efes. 4:3). Trebuie să adaptăm exprimarea la puterea ascultătorilor.

IV. Umilință
„Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus“ (Efes. 4:5). Dintre toate felurile de predicare, cea mai rea este predicarea care-l înalță pe predicator, iar aceasta nu este nici pe departe așa de rară cum am putea crede.

Nu este bine ca omul să fie singur?

Text: Geneza 1:18, Efes. 5:32; Apoc. 19:7

Introducere: Facerea omului este singura creație ,,în două etape“ din geneza. Femeia a fost făcută în etapa a doua, nu concomitent cu bărbatul. Oare de ce?

Regula interpretării Bibliei este să cauți primul loc în care a apărut acel lucru pe paginile ei. Este regula primei referințe, care definește un eveniment, un lucru sau o relație. Cine vrea să înțeleagă viața de familie trebuie neapărat să pornească de la această ,,afirmație șoc“ a Creatorului: ,,Nu este bine ca omul (bărbatul) să fie singur. Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“. Ce a vrut să spună Dumnezeu cu aceste cuvinte?

Metoda aleasă de Dumnezeu pentru facerea femeii este nu doar sugestivă, ci și științifică. Oasele coastelor sunt responsabile cu producerea plasmei sanguine, iar Biblia ne spune că ,,viața trupului este în sânge“ (Lev. 17:11). Celulele sanguine și plasma sunt purtătoare ale codului genetic. Dumnezeu a vrut să facă ,un ajutor potrivit“, o creatură de aceeași fel pentru Adam. De aceea a făcut-o pe femeie din coastă.

În Decembrie 2019, un om se știință din China a anunțat că poate face creaturi noi, copii croiți genetic după gustul potențialilor părință. Lumea oamenilor de știință a explodat în proteste! O creație ,,alternativă“ care să altereze codul genetic riscă să contamineze întreaga specie umană. Pericolele sunt imense. După numai două săptămâni, omul de știință chinez a ,,dispărut“. Unii spun că ar fi fost condamnat la moarte și executat. Având în vedere ciudățeniile umane descrise în cartea Apocalipsei, nu m-ar mira ca vestea dispariției creatorului de oameni noi să fie … exagerată.

Am ascultat nu de mult explicația unui rabin. Mi-a plăcut. Mi s-a potrivit. Am aflat că în ebraică, Adam se pronunță Adam, dar Eva este Hava, iar Havala este diminutivul pe care-l auzisem deja în ,,Fiddler on the roof“.

I. Eva l-a învățat pe Adam slujirea. Dacă n-ar fi fost făcută femeia, Adam ar fi crezut că toată creația a fost făcută doar pentru el. Ar fi fost un egoist mândru și orgolios. Prin facerea femeii, Dumnezeu i-a creat posibilitatea de a sluji pe altcineva de aceeași valoare cu el, de a fi, într-un cuvânt, mai ,,ca Dumnezeu“. Familia este locul în care învățăm slujirea, sacrificiul, căutarea fericirii altuia.

II. Eva l-a învățat pe Adam smerenia. Orice ,,te iubesc“ înseamnă în mare măsură ,,fericirea mea depinde de tine“, sunt vulnerabil înaintea ta, nimeni nu mă poate răni mai mult decât tine.

Slujirea și smerenia sunt lecțiile de bază ale familiei. Trebuie să le învățăm! De aceea trebuie să ne căsătorim. Așa a rânduit Dumnezeu. Un necăsătorit intenționat este unul care Îl contrazice pe Dumnezeu unul bolnav de egoism, orgoliu și suficiență de sine.

Sigur, căsătoria ,,complică“ lucrurile, dar asta este spre creterea și maturizarea noastră. Căsătoria completează și construiește în noi dimensiuni de personalitate.

,,Nu este bine ca omul (bărbatul) să fie singur“ rămâne peste secole o observație la fel de valabilă ca și atunci când a fost făcută prima dată.

Avem nevoie de înțelepciune și mult tact ca să întreținem o viață de căsnicie armonioasă. În căsătorie există la scară personală tot ceea ce există în societate aumană ,,at large“. Toate crizele și toate biruințele lumii se petrec și în viața de familie.

Avem în lume probleme financiare, crize, necesitatea planificări, etc. Le avem și în viața de familie. De fapt, multe din celelalte crize din familie se nasc din cauza unei proaste administrații finaniare.

Avem probleme ale sistemului educațional în lume. Le avem și în viața de familie. Nu degeaba se vorbește despre ,,cei șapte ani de acasă“ și nici un profesor din ume nu este mai influent în viața copiilor ca tata și mama.

Avem în lume probleme militare, războaie, conferințe de pace, curse a înarmărilor, dezarmări simbolice și cooperări pe plan militar? Le avem și în familie. De fapt, cele mai multe războaie le duce nu în lume, ci fiecare în familia noastră.

Poetul Costache Ioanid a scris:

,,

Avem în lume probleme administrative, politice, demografice? Le avem și în viața de familie.

Familia devine astfel, în intenția creatorului, locul în care ne formăm pentru ceea ce facem apoi în lume. Cine eșuează în viața de familie este un foarte prost candidat la rezolvarea problemelor lumii!

Încheiere: Dacă am privit puțin la primul loc în care este pomenită nunta în Biblie, n-ar fi rău să încheiem privind și la ultimul loc în care apare ea în Scriptură. Cartea Apocalipsei ne vorbește despre nunta Mielului, nunta noastră cu preiubitul inimilor noastre (Apoc. 19:7).

Apostolul Pavel ne-a atras atenția că unirea dintre Christos și Biserică este cea mai bună pildă despre ăndatoririle dintre soț și soție.

Bărbatul ar trebuie să-și iubească soția și s=o slujească ,,precum Christos Biserica“, iar soția ar trebui să se ducă după soț, să-l asculte și să-l cinstească ,,după cum Biserica face cu Christos“. Numai așa vom trăi colțul acela de rai pe care l-a intenționat Dumnezeu atunci când a decretat că trebuie să trăim unul lângă altul.

 

 

Tipuri de rugăciune

“Faceți… tot felul de rugăciuni…” (Efeseni 6:18)

 

În Scriptură găsim mai multe tipuri de rugăciune. Ne vom uita la câteva dintre ele și vom vedea ce învățături putem extrage.

Există:

1) Rugăciunea de predare. Când s-a întâlnit cu Hristos pe drumul Damascului, Pavel s-a rugat: “Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). E ca și cum ți-ai pune semnătura pe un cec în alb și ai spune: “Iată-mă, Doamne, fă cu mine ce dorești. Sper să-mi facă plăcere ceea ce alegi, dar chiar dacă nu-mi va plăcea, o voi face oricum; facă-se voia Ta, nu voia mea!” În felul acesta, iei hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu de bunăvoie, și nu vei încerca să-L faci pe El să te urmeze. Prin urmare, El va face în tine lucrarea necesară, ca să poată face prin tine ceea ce dorește.

2) Rugăciunea de încredințare. Biblia spune: “aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). Câtă vreme vrei să controlezi tu totul, nivelul tău de stres va continua să crească. Dar odată ce înveți să încredințezi situația în mâinile lui Dumnezeu, te vei întreba cum de ai putut să-ți petreci măcar o zi îngrijorându-te!

3) Rugăciunea de mijlocire. Dumnezeu spunea prin profetul Ezechiel: “Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară” (Ezechiel 22:30). Spărtura este distanța dintre ceea ce este și ceea ce poate fi. Când există o “spărtură” în relația cuiva cu Dumnezeu din cauza unui anumit păcat, în calitate de credincios, ai privilegiul (și responsabilitatea) de te așeza în spărtură și de a te ruga pentru acea persoană.

4) Rugăciunea de cerere. Trebuie să înveți să ai credință, atunci când Îi ceri lui Dumnezeu să-ți împlinească nevoile. Domnul Isus a promis: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). Dacă nu am mai încerca să-L impresionăm pe Dumnezeu, ne-am simți mai bine și-am fi mai câștigați! Problema nu este cât de lungă este rugăciunea, cât de tare sau cu câtă elocvență o rostim; la rezultate ajungem prin sinceritatea inimii, prin credința din inimă și prin siguranța că ne rugăm potrivit cu voia lui Dumnezeu.

5) Rugăciunea în parteneriat. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu” (Matei 18:19). Dacă pui la cale ceva ce depășește puterea ta de gestionare, caută un partener de rugăciune și fă o înțelegere cu el. Acest lucru nu este pentru cei ce trăiesc mereu în conflicte, după care se hotărăsc să ajungă la un consens pentru că sunt disperați. Dumnezeu onorează rugăciunea celor care plătesc prețul de a trăi împreună în armonie (vezi Psalmul 133:1).

6) Rugăciunea de mulțumire. Dacă cererile tale depășesc ca număr laudele tale, lucrul acesta spune ceva despre caracterul tău. Oamenii centrați pe propriile lor nevoi, dorințe, euri – au pretenții, însă rareori știu să aprecieze. Dumnezeu nu ne lasă liberi în plinătatea lucrurilor pe care le-a pregătit pentru noi, până nu devenim mulțumitori pentru ceea ce am primit deja; lauda presupune mult mai mult! „În orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6).

O viață puternică vine în urma mulțumirii.

Noi chiar putem „să ne rugăm neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17), fiind credincioși pe tot parcursul zilei, lăudându-L pe Dumnezeu pentru bunăvoința, mila, dragostea, harul, îndurarea și bunătatea Sa.

Controlează-ți mânia

www.fundatiaseer.ro

“Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” (Efeseni 4:26)

Mânia necontrolată e ca și cum ai sări în mașină, ai ambala motorul, iar mai târziu, ajuns în viteza a 3-a, ți-ai da seama că frânele nu funcționează! Biblia spune: “Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27) Ai înțeles? Mânia necontrolată deschide ușa lui Satan – și de-acolo, căderea este sigură!

Așa că, înainte să rostești cuvinte pe care le vei regreta și pe care nu le poți lua înapoi, întreabă-te:

1) Eliberarea pe care aș simți-o în urma unei astfel de izbucniri merită prețul consecințelor? Biblia spune: “Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” (Proverbe 15:1) Prin faptul că taci, riști să nu spui cel mai reușit discurs pe care îl vei regreta vreodată. Prin însăși natura sa, mânia încurajează exagerarea și te face să spui lucruri pe care nu le poți retrage. Ani de zile după ce le rostești, cuvintele dure își păstrează puterea de a răni și de a dezbina.

2) Chiar merită să-i târăști pe alții prin așa ceva? Mânia îi afectează inevitabil și pe cei din jurul tău, pentru că stă în firea lucrurilor să-ți dorești să susții un anumit punct de vedere, chiar dacă nu ai nimic de câștigat. Implicarea altor oameni este de obicei o modalitate de a-ți hrăni eul și de a-ți justifica purtarea greșită. Nu face așa ceva!

3) Mânia mea este potrivită? Mânia din cauza ipocriziei și a nedreptății a fost și este benefică (Isaia 57:17). Dar e ușor să lași comentariile necugetate sau copiii capricioși să te facă să reacționezi în mod exagerat. Pentru ca mânia să aibă o consecință sănătoasă, ea trebuie să fie cu măsură și constructivă.

Pavel spune: “umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6). Mânia ține de control, și răspunsul controlat este un răspuns după chipul lui Hristos.

Umblarea creștină

(wes)

Efeseni 4 – 6

Dupa ce apostolul Pavel ne arata in capitolul 1 marile binecuvantari duhovnicesti primite de rascumparatii Lui prin jertfa Sa si reconcilierea infaptuita atat cu Dumnezeu cat si unii cu altii in cap.2 ,ne indeamna prin exemplul si rugaciunea personala din cap 3, sa umblam in lumea asta intr-un mod deosebit avand in vederea ca suntem acum pusi deoparte pt Dumnezeu c.1.4.si ne indreptam zilnic spre tara uitarii !

1. Umblarea in Unitate c.4.1-16

– depinde de caracterul nostru v.1-3
– reflecta Triunitatea v.4-10
– accepta diversitatea v.11
– duce la maturitatea noastra v.12-16

2. Umblarea in Curatie c.4.17-32

– viata omului vechi v.17-23
– viata omului nou v.24-32

3. Umblarea in Dragoste c.5.1-7
– dupa exemplul lui Dumnezeu v.1-2
– ferindu-ne de viata nescultatoare v.3-7

4. Umblarea in Lumina c.5. 8-14
– pt. ca suntem copii ai luminii v8
– pt. ca Dumnezeu vede totul 13-14

5. Umblarea cu Grija c.5.15-20

– ca niste intelepti v.15
– rascumparand timpul v.16
– urmarind Plinatatea Duhului v.18
– avand o inima multumitoare v.19-20

6. Umblarea in Armonie c.5.21- c.6.9

– armonie intre sot-sotie v.21-32
– armonie intre parinti si copii c.6. 1-4
– armonie intre stapani si supusi c.6.5-9

7. Umblarea in Victorie c.6.10-20

– cunoscandu-ne dusmanii v.11-12
– imbracand armatura lui Dumnezeu v.13-17
– staruind in rugaciuni v.18-20

Un atlet de la olimpiada a ajuns ultimul la maraton si a fost intrebat de ce nu a renuntat stiind ca va ajunge ultimul . Dar el a raspuns : „Am fost trimis de imparatul meu sa vin aici si sa trec linia de sosire indiferent de locul obtinut ” . Asta e si chemarea noastra in umblarea spre patria cereasca . Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa trecem linia de sosire !

Amin !

Dumnezeu, inima si media

Sunday, 22 March 2009

Efeseni 5:1-15 Întreaga noastră activitate trebuie să fie caracterizată de valorile ce decurg din statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu. În această calitate, noi credincioșii, trebuie să fim imitatori ai sfințeniei lui Dumnezeu, ai curăției ce caracterizează natura Sa. Din această cauză, totul trebuie filtrat prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Într-o lume care ni se „servește” frumos împachetată și ornamentată, trebuie să manifestăm maturitate și discernământ în lucrurile pe care le lăsăm să ajungă la inima noastră. 1. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu nu putem privi la ceea ce pe l-ar face să-şi întoarcă privirea. Habacuc 1:13 „Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” Cum aţi descrie cele mai multe din emisiunile de astăzi de la televizor? Cum aţi descrie showrile de astăzi?  Nu vi se par că sunt pline de senzualitate, minciuni, divorţuri, înşelătorie, violenţă gratuită? 2. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu nu putem asculta la ceea pe El l-ar face să-şi astupe urechile. Oamenii folosesc senzualitatea şi cuvintele descrise de Pavel drept  “porcoase”, în mod curent în conversaţiile lor.  Ei bine, să luăm aminte la ce spune Pavel aici: “Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.” 3. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu suntem riguroși cu privire la ce lăsăm să intre în mintea și inima noastră. Din pasajul pe care l-am citit ați observat, cu siguranță, că în  calitate de copii ai lui Dumnezeu ni se cere să trăim ca niște oameni înțelepți. Ce înseamnă aceasta în raport cu lucrurile pe care le-am amintit? Înseamnă că trebuie să dăm dovadă de mult mai multă atenție față de ceea ce ajunge să afecteze mintea noastră și aceasta, înseamnă că trebuie să fim mult mai atenți și cu privire la modul în care ne folosim timpul. De fapt, am găsit o listă de întrebări care ne pot folosi drept ghid în ceea ce privește interacțiunea noastră cu mijloacele media: 1. Probleme legate de timp. Renunț sau amân ceva important numai pentru că vreau să vizionez ceva la televizor? Ce alte opțiuni sociale am în afara vizionării televizorului sau a unui film. Cât timp am petrecut astăzi la televizor, computer, video games? În săptămâna care a trecut, cât timp am petrecut în practicarea disciplinelor spirituale (rugăciunea, post, citirea Bibliei, meditație) părtășie frățească, întărirea relațiilor, slujirea în biserică, în raport cu timpul consumat cu mijloacele media (tv, computer, film, video games). După ce mi-am petrecut timpul vizionând acest film, etc. pot să declar că a fost un timp investit sau unul risipit? 2. Probleme legate de inimă. De ce vreau să vizionez acest film sau program? Ce tip de divertisment îmi oferă? Caut prin vizionarea unui program sau film să scap de ceva ce ar trebui să se bucure de atenția mea? Caut confort și relaxare pe care le pot găsi doar în Dumnezeu? Ce ispite păcătoase sunt declanșate de acest program sau film? Vreau să vizionez ceva ce conține momente nepotrivite, păcătoase? Mă auto-înșel spunându-mi că mă pot controla? Îmi spun că sunt suficient de puternic pentru a nu intra pe site-uri cu imagini provocatoare atunci când știu că anumite site-uri conțin imagini păcătoase? Vizionez acest program pentru că sunt plictisit sau mi-e lene? Dacă așa stau lucrurile ce spune aceasta despre inima mea? Vizionez acest program sau film doar pentru că alții îl vizionează? Caut să fiu relevant sau să mă integrez? Cum au influențat relațiile mele virtuale pe cele reale, față în față? Cât de mult mi-a afectat timpul petrecut pe internet sufletul în bine sau în rău? Ce mă motivează să mențin un web site, blog, facebook, myspace sau alte lucruri de acest gen? 3. Probleme legate de conținut. Ce concepție despre lume și viață este prezentată în acest program sau film? Care este punctul de vedere cu privire la natura omului? Care este punctul de vedere cu privire la păcat? Este păcatul identificat și privit ca atare? Care este punctul de vedere cu privire la autoritatea și ordinea stabilită de Dumnezeu? Cum sunt aceste vederi prezentate în raport cu Dumnezeu? Ce promovează acest film sau program? Care sunt valorile promovate de acest film? Cine sunt eroii prezentați? De ce sunt considerați eroi? Sunt prezentate consecințele păcatului ca fiind negative? Sau păcatul este prezentat într-o manieră elogioasă și atrăgătoare? Ce este amuzant în această prezentare? Ce anume este prezentat ca fiind amuzant cu privire la aceste persoane? De ce sunt ironizați? Este violența prezentată o consecință naturală a narațiunii sau este oferită doar ca element de divertisment? Care este conținutul sexual al materialului prezentat? Conțin scenele prezentate imagini, limbaj sau sugestii impure? Este materialismul prezentat ca fiind legitim și necesar pentru a defini o „viață bună?” Mă ajută vizionarea acestui material să înțeleg mai bine lumea lui Dumnezeu? Mă ajută vizionarea acestui material să înțeleg mai bine cultura din jurul meu fără să ma atragă într-un compromis păcătos? Există un avantaj semnificativ în favoarea mea dacă voi petrece timp în vizionarea/ascultarea acestui material? Ce abilități imi va forma jocul acesta dacă voi investi timpul meu în el? Ce voi avea de câștigat dacă voi naviga pe acest site, voi privi la imagini sau voi citi informațiile prezentate? În schimbul de mesaje virtuale folosesc aceleași standarde și valori ca și în comunicarea obișnuită? Pot arăta tuturor prietenilor imaginile la care mă uit/postez pe internet? Acum câteva sfaturi practice: Vizionați, ascultați, folosiți, orice material media cu atenție și responsabilitate. (Nimic nu rămâne fără consecințe) Urmăriți-vă obiceiurile în folosirea mijloacelor media. Cât timp alocați acestora în raport cu disciplinele spirituale? Recunoaște-ți problemele și căutați soluții. Verificați ce ascultă/vizionează/folosesc copii dvs. Instalați programe de filtrare a conținutului internetului: Instalați programe de contabilizare a folosirii internetului. Folosiți postul de televizor/computer/jocuri video pentru practicarea disciplinelor spirituale. Sorin Covaci

He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

ESTE UN SINGUR TRUP

Efeseni 4: 4-6

Ilustraţie:
Un vizitator s-a mirat cum 3 gardieni păzesc 100 de bolnavi periculoşi şi l-a întrebat pe ghidul său:
„ – Nu te temi că aceşti oameni pot să bată pe aceşti 3 gardieni şi să scape?
– Nu, i-a răspuns ghidul, lunaticii niciodată nu se unesc”

1. Unde nu există Duhul lui DUMNEZEU nu putem vorbi despre adevărata unitate v. 4
Oamenii se unesc prin alianţe care mai devreme sau mai târziu se destramă, creştinii sunt uniţi prin puterea Duhului Sfânt, o legătură vie într-un Organism viu. Numai cei născuţi din nou, din Apă şi Duh, intră într-o legătură vie aşa cum găsim scris în Filipeni 2: 1-2. La rândul său, Psalmistul spune atât de frumos: „Ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună (Psalmul 133:1)”
Rugăciunea Domnului Isus Cristos din Ev. după Ioan 17:21 este: „ Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis.”
El a fost şi este una cu Tatăl şi Unitatea în trupul lui Cristos le relevează în mod minunat oamenilor că Isus Cristos este cu adevărat Dumnezeu. Unitatea este la plural, minimum 2. Găsim aceşti doi în unitatea familiei (soţ şi soţie) şi nu în ultimul rând, în unitatea dintre Biserică şi Domnul Isus Cristos (Efes 5: 31-32).
Biserica sau Trupul Domnului Isus Cristos, este format din totalitatea credincioşilor născuţi din nou aşa

Zidind Casa lui Dumnezeu cu înţelepciune

Zac Poonen

David a dorit să zidească un templu Domnului (2 Samuel 7). Nimeni nu i-a zis să facă lucrul acesta. Însă el s-a gândit în inima lui ,,Eu locuiesc într-o casă frumoasă, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un
cort.” (v.2). Îmi doresc ca mult mai mulţi creştini să gândească aşa: „Doamne, ce casă confortabilă mi-am construit pentru mine. Cât de mulţi bani am cheltuit pentru propria-mi casă. Cât de puţin am dat pentru
lucrarea Ta! Cât de puţin sunt preocupat de lucrarea Ta!”

Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de lucratori care se vor sacrifica ei însuşi, ambiţiile lor, timpul lor şi banii lor. Mulţi creştini muncesc peste program în fabrici şi aduc profit pentru companiile lor. Putem noi, ca slujitori ai lui Dumnezeu, să facem puţină lucrare peste program pentru El – fară plată şi fără nici o tânguială?

David a fost un om după inima lui Dumnezeu, şi el era preocupat de casa lui Dumnezeu. Fie ca noi toţi să avem o astfel de inima ca a lui, până la sfârşitul zilelor noastre – întodeauna îngrijoraţi de lucrarea lui
Dumnezeu, mai mult decât ne îngrijorăm de casa noastră. Dumnezeu va avea grijă de casa noastră, dacă noi avem grijă de a Lui. Cu mulţi ani în urmă i-am spus Domnului „Doamne, eu am o casă şi Tu ai o casă. Dă-mi har să am grijă de casa Ta, şi te rog ca Tu să ai grijă de a mea.” Am facut acel mic schimb cu Domnul şi vreau să spun că Dumnezeu a fost mult mai credincios în a avea grijă de casa mea, decât am fost eu în a avea grijă de a Lui.

Dar Dumnezeu nu i-a îngăduit lui David să Îi construiască casa. Motivul a fost că David fusese un om de război, iar casa lui Dumnezeu putea fi zidită numai de un om al păcii (1 Cronici 28:3).

Luaţi aminte de acest principiu: Un om de război nu poate zidi casa lui Dumnezeu. Trebuie să depăşim războiul şi să intrăm în odihna lui Dumnezeu. Pentru început, războiul este necesar. Dar trebuie să intrăm în
odihnă. David a eliberat calea pentru Solomon învingând toţi duşmanii lui Israel. A acumulat, deasemenea, tot aurul şi argintul necesar pentru templu. Însă Solomon a fost cel care l-a zidit. Suntem şi noi gata să facem aceasta.  Putem oare şi noi să facem toată munca grea şi apoi să lăsăm pe altcineva să ia lauda pentru această muncă? Sau vrem lauda pentru noi. Omul după inima lui Dumnezeu face toată munca în ascuns pentru a le fi mai uşor altora şi este pregătit să îi lase pe ei să primească lauda.

Chiar dacă Solomon a fost cel mai înţelept şi cel mai inteligent om care a trăit vreodată, şi chiar dacă el avea să fie acela care va zidi templul lui Dumnezeu, cu toate acestea, Dumnzeu i-a dat planul templului lui David şi nu lui Solomon. Este cu adevărat uimitor să citim în 1 Cronici 28:11-19 cum a trebuit să i se spună celui mai înţelept om din lume cât de mult aur ar trebui să folosească pentru sfeşnice şi cum să facă furculiţele! De ce a fost planul dat lui David? Pentru că David a fost un om după inima lui Dumnezeu. Solomon a fost un om care a avut un cap deştept, însă David a avut o inimă bună.

Dumenezu i-a dat lui Moise planul chivotului, nu cât avea 40 de ani, ci când avea 80 de ani. De ce? La 40 era plin de înţelepciunea Egiptului şi ar fi modificat planul lui Dumnezeu în mod considerabil. Ca urmare, gloria lui Dumnezeu nu s-ar fi odihnit peste chivot. Până ca Moise să ajungă la vârsta de 80 de ani, pleava înţelepciunii umane îi fusese scoasă din cap şi era gata să se supună înţelepciunii lui Dumnezeu. Acum, putea zidi chivotul ca o construcţie simplă, aşa cum a intenţionat Dumnezeu să fie.

Fusese aceeaşi situaţie şi cu templul. Solomon a fost doar contractorul care l-a zidit. Cel ce primise planul de la Dumnezeu a fost David – ,,omul după inima lui Dumnezeu”. Chiar şi astăzi, Dumnezeu nu îşi descoperă planul Său pentru zidirea Trupului lui Hristos oamenilor deştepţi, cu creier, ci oamenilor smeriţi şi cu inimi bune. Dacă eşti inteligent şi eşti şi smerit, asta este bine. Însă, cerinţa de bază pentru lucrarea Domnului este smerenia, şi nu inteligenţa.

1 Corinteni 3:18 zice: ,,Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.”

Mulţumeşte Domnului pentru inteligenţa care ţi-a dat-o. Este foarte folositoare în studiul stiinţei şi matematicii. Dar când vine vorba de Scriptură, este diferit. Aici trebuie să te faci nebun pentru a deveni
înţelept. Aceasta înseamnă că trebuie să vii la Dumnezeu în smerenie şi să îi spui: „Doamne, în lucrurile spirituale sunt la fel de prost ca un măgar. Te rog învaţă-mă. ” Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie
înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:19).

În continuare este scris că „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:20). Ia toate raţionamentele şi argumentele celor mai deştepţi oameni din lume şi pune-le împreună, şi Dumnezeu spune că toate sunt zadarnice. Când vine vorba de lucruri spirituale, doar cel smerit are un mare avantaj. Iar cel ce este mândru de inteligenţa şi deşteptăciunea lui are un enorm dezavantaj.

Dacă cerinţa principală pentru a sluji lui Dumnezeu ar fi fost inteligenţa, Isus ar fi mers la şcoala biblică condusă de Gamaliel în Ierusalim, şi şi-ar fi ales ucenicii de acolo. De ce nu afăcut-o? De ce a mers pe malul lacului în Galilea şi a ales pescari care nu fuseseră niciodată la o şcoală biblică? Pentru că El nu căuta oameni deştepţi, ci oameni smeriţi, care erau dispuşi să înveţe. Eşti tu unul care poate fi învăţat? Dacă te simţi jignit de ceea ce citeşti, aceasta ar fi cea mai clară dovadă că eşti mândru. Doar oamenii mândri se simt jigniţi.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Sacru si sacramental

Introducere: De curind, in dorinta de a stabili un dialog intre reprezentantii Bisericii istorice romane ortodoxe si „noii venitii” neoprotestanti, cineva m-a rugat sa cladesc un capat de pod pe care sa putem incepe o discutie. Cererea s-a suprapus cu o rugaminte a unui frate baptist nemultumit cu atmosfera de „distractii” din Biserica de a-i defini conceptul de „sacru” in caracterizarea Bisericii. Am citit citeva lucrari si am asternut pe hirtie un scurt „cuvint introductiv” la o discutie pe care cititorii acestor rinduri o pot face mai larga si mai interesanta. Va invit deci la lectura si la … complectari.

1. Caracterul sacru al Bisericii se manifesta in citeva aspecte distincte. Biserica este „sacra” (in sensul de colectivitate pusa de o parte pentru Dumnezeu) prin:

– alegerea ei in Christos
– comportamentul ei deosebit de al lumii
– atitudinea ei de respect in relatiile cu divinitatea din timpul serviciilor de inchinaciune.

2. Aspectul „sacru” al serviciilor de inchinare.

Probabil ca cel mai semnificativ aspect al Bisericii „sacre” este atitudinea membrilor ei atunci cind se afla in comunitatea celor care se inchina lui Dumnezeu. Biserica primelor veacuri a avut de ales intre doi termeni din limba greaca care descriu specificul slujirii din Biserica.

a. Primul termen este „litughia” si se refera la slujirea celor prezenti inaintea lui Dumnezeu (tot ce se face este pentru Dumnezeu).

b. Al doilea termen este „latreia” si se refera la slujirea celor prezenti fata de cei prezenti (tot ce se face este pentru binele si multumirea oamenilor prezenti, „entretaiment”).

Este clar din istoria Bisericii ca, timp de secole, Biserica a avut „slujbe liturghice”, unele dintre ele desfasurate chiar la miezul noptii, in absenta multimii, dar in plinatatea prezentei lui Dumnezeu.

Intr-o disputa cu reprezentantii protestanti si