Un studiu de anatomie spirituală

În Romani 3, apostolul Pavel descrie starea de păcat a omenirii. După câteva afirmații cu caracter general, el se lansează într-o descriere care enumeră mădularele trupului uman: gâtlejul, limba, buzele, gura, picioarele, mersul și ochii. Interesant și clar, un studiu care așteaptă să fie adus înaintea bisericii. Este și portretul nostru, dacă ne-ar fi lăsat Dumnezeu să fim judecați de Lege. Slavă Domnului că El a găsit o ieșire din aceasta situație.

Romani 3:10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
Romani 3:11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Romani 3:12 Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Romani 3:13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă;
Romani 3:14 gura le este plină de blestem și de amărăciune;
Romani 3:15 au picioarele grabnice să verse sânge;
Romani 3:16 prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor;
Romani 3:17 nu cunosc calea păcii;
Romani 3:18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

Viața ca o cursă sportivă

(La înmormântarea Danielei Lucan – 20 Mai 2023)

Saul din Tars, ajuns apoi Pavel – apostol al Neamurilor, este un om controversat, opac pentru unii, prea complicat pentru alții, teribil de riscant pentru iudei, surprinzător de ne-evreu pentru celelalte Neamuri. Învățătura rămasă de la el este cel puțin interesantă. El are exprimări aparent paradoxale ca aceasta:

“Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mei nenorociți dintre toți oamenii” (1 Corinteni 15:19).

A trebuit să fac precizarea „cursă sportivă“ pentru că în limba română „cursă“ poate însemna și o nedorită capcană. Pentru unii chiar așa și este. Viața este o cursă în care au fost prinși, fără rost și fără ieșire.

Pentru apostolul Pavel însă, viața a fost departe de a însemna așa ceva.

O primă observație este că acest apostol al Neamurilor a fost suspect de familiarizat cu terminologia sportivă. Asta în contextul în care prea multe fețe bisericești de astăzi sunt îmbrăcate în uniforma celor prea plini de ei înșiși sau în odăjdiile preoțești ale celor ce pretind că evoluează deja în slujba cerească printre sfinți, îngeri și heruvimi.

O a doua observație este că, spre deosebire de unii mult prea desprinși și izolați de ceea ce se petrece în lume, apostolul Pavel nu se sfiește să folosească metafore sportive atunci când vorbește de mult prea serioasa problemă a morții.

„Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. ⁷ M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. ⁸ De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.“ (2 Timotei 4:6-8).

Iată un apostol care nu sfiește să vorbească despre sport și care alege să vorbească despre sport într-una dintre cele mai solemne clipe din viața lui, moartea!

Nu este pentru prima dată. Pavel ca mai făcut-o și în alte epistole scrise de el bisericilor. Interesant și șocant totodată! Apostolul știa însă că trăiește într-o societate saturată de sport și preia aceste metafore știind bine. că va fi înțeles de toată lumea. „Mens sana in corpore sano“ era idealul din civilizația Romei, iar Jocurile Istmice, precursoare ale Jocurilor Olimpice, erau evenimente anuale ale grecilor. “Citius, Altius, Fortius” este motto-ul Jocurilor sportive. Aceste trei cuvinte latine înseamnă „mai repede, mai sus, mai puternic“.

Preluând astăzi exemplul lui Pavel am putea vorbi despre „viața ca o cursă sportivă“. Să ne aducem aminte puțin despre terminologia preluată de apostolul Pavel din lumea sportivă.

I. Nu este suficient să începi bine, trebuie să și termini bine! Pavel spune că el este grijuliu să alerge „după rânduieli“, (conform regulamentului în viguare), ca nu cumva să alerge degeaba și să fie „descalificat“:

„Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli“ (2 Timotei 2:5)

„Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. ²⁷ Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:26-27).

II. Pavel spune că este grijuliu să „ducă o viață sportivă“, abandonând plăcerile abuzurilor ca să se țină „în formă“ pentru performanță.

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji“ (1 Corinteni 9:25).

Aceeași aluzie la antrenament și performanță sportivă se află într-unul din versetele puțin înțelese din scrisorile lui Pavel:

„Căci deprinderea trupească (antrenamentul fizic) este de puţin folos, pe când evlavia (antrenamentul spiritual) este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.“ (1 Timotei 4:8).

III. Pavel spune că trăiește cu pasiune și cu scop, urmărind să „câștige premiul“. Apostolul umbla după excelență:

„Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!“ (1 Corinteni 9:24).

Cei care au alergat și un terminat cursa înaintea noastră sunt spectatori la eforturile noastre:

“Și noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1).

În cursa vieții, apostolul a fost un sportiv de performanță, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Tu cum stai cu alergarea ta?

Cum stai cu viața sportivă? Nu cumva te-ai cam îngrășat, mănânci orice, dormi pe rupte și ai scăpat trupul din mână? Nu cumva ți-ai ieșit din formă?

Cum stai cu regulile alergării? Nu cumva cauți scurtături sau lovești sub centură?

Cum stai cu pasiunea? Vrei să câștigi premiul întâi, dorești cununa sau alergi doar ca să te afli în treabă, ca cei care aleargă maratonul doar așa, ca pentru cultura generală?

Ar părea o impietate să sfârșesc o meditație creștină cu o poezie despre luptă de George Coșbuc. O fac însă și eu pentru că a făcut-o marele apostol Pavel, când a vorbit despre lupta din sport:

Lupta vieţii – George Coșbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor.
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

“Dacă numai pentru această viață ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mei nenorociți dintre toți oamenii” (1 Corinteni 15:19).

Sunt curse de 100 de metrii, altele de 200 m, de 400 m, de 1600 m, 10.000 m … multe, foarte multe ture în jurul stadionului. Unii ar vrea să nu se termine învârtirea aceasta. Ce caraghios! Orice cursă trebuie să aibe un final, o festivitate de premiere. După aceea urmează la ieșirea din stadion, viața, adevărata viață. Ea este destinația noastră în ceea ce se numește eternitate. Apostolul Pavel fusese deja acolo. El văzuse în ce se măsoară lucrurile “pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la mintea omului nu s-au suit”. Pavel socotea că pentru el ar fi fost mult mai bine să fie “acasă” la Domnul.

Fii și tu gata să-ți termini cu bune cursa vieții. Te așteaptă eternitatea din curțile cerului.

Succes în alergarea voastră. După premiere urmează adevărata viață.

Paşii biruinţei lui Ionatan

Bogdan Emanuel Răduţ

1 Samuel 14:1-23 –

– suntem chemaţi să ducem mai departe lucrarea care s-a făcut până la noi, şi de aceea avem nevoie de oameni curajoşi, care să semene cu Ionatan

– dacă vrem să avem biruinţa lui Ionatan trebuie să urmărim patru paşi:

1. Pasul conştientizării – 13:16-23

– Ionatan analizează situaţia în care se afla şi conştientizează ce este de făcut

– în biserică există două feluri de

Lucrarea Duhului Sfânt în cartea Psalmi

Pentru cei care au dificultăți să creadă în Sfânta Trinitate, iată cum este descrisă persoana și lucrarea Duhului Sfânt în cartea Psalmi:

1. Trăiește în viața celor ce-i aparțin lui Dumnezeu – Ps. 51:11
2. Participă la viața creației – Ps. 104:30
3. Prezidează peste poporul lui Dumnezeu – Ps. 106:33
4. Este Dumnezeul prezent peste tot în lume (imanent) – Ps. 139:7
5. Conduce și călăuzește – Ps. 143:10

De profundis …

Text: Psalmul 130

,,Există în fiecare dintre noi personalitatea aparentă și personalitatea profundă, omul ascuns al inimii, care iese arareori la suprafață, preferând să rămână necunoscut tovărășiilor de circumstanță. Personalitatea profundă se descoperă doar în climatul iubirii adevărate, între prieteni, între soți, în ceasuri de intimitate adâncă, la nivelul sfânt al spovedaniei“ – Dr. A. Goste

+++

De profundis refers to Psalm 130 (129 in the Vulgate), traditionally known as the De profundis (“Out of the depths”) from its opening words in Latin.

De profundis se referă la psalmul 130 (129) în Vulgata), tradițional numit De profundis (,,Din fundul adâncului“), expresia din debutul textului în limba latină.

+++

De Profundis ~ from Georges Rouault’s series, ‘Miserere et Guerre’

Psalmii sunt hainele altora pe care trebuie să le îmbrăcăm noi, experiențe personale pe care trebuie să le retrăim. Nu este ușor, nici la îndemâna oricui. Retrăirea unui psalm nu se poate face oricând și nici oriunde. Cere timp, cere meditație, cere pătrundere duhovnicească sau, cel puțin, … necazuri asemănătoare.

Când te apropii de psalmul 130, caută să te transpui în patru ipostaze diferite și învață ce

PSALMUL 91

Trecem cu bucurie de la psalmul 90 la psalmul 91, ca cel care iese din întunerec la lumină, din noapte la zorii zilei! Dacă psalmul 90 a fost psalmul vieții trăite sub pedeapsă, psalmul 91 este al vieții trăite sub protecția divină. Mustrarea din psalmul 90 ne ajută să apreciem și mai mult promisiunile din psalmul 91.

Tema psalmului este siguranța celui păzit de Domnul. Există o pecete de protecție peste toți cei ce Îl ascultă și rămân în El. Promisiunile din psalm nu sunt pentru cei ce se apropie de Dumnezeu numai atunci când intră în necazuri și au nevoie de ajutor, ci pentru cei ce s-au așezat temeinic lângă El (v.1) și-L fac în fiecare zi ,,locul lor de adăpost“ (v. 9).

Care sunt pericolele care-i pasc? Curse și boli (v. 3), săgeți (v. 5), molime și urgii (v. 10), pietre (vv. 11–12), lei și șerpi (v. 13; poate o aluzie la Satan însuși). Puteți găsi foarte ușor corespondentul contemporan pentru aceste pericole care-i pășteau pe călătorii evrei de atunci.

Viața de rămânere în Dumnezeu (vv. 1–4) produce viața de sigurață alături de El (vv. 5–13), viață fără panică, care ne înlesnește viața din belșug  (vv. 14–16), viața de biruință și de pace. Cel mai sigur loc din lume este să fii la umbra Celui Atotputernic.

(Traducere după Wiersbe, Warren W.. With The Word Bible Commentary, Thomas Nelson)

Ce nu face timpul?

Gen. 42 – 43

Începutul anului 2016 este o ocazie să ne gândim la scurgerea timpului și la efectele lui asupra noastră. Oricum le-am lua, ele sunt multe … Există însă lucruri pe care nu le va putea face niciodată timpul, deși se zice ,,timpul le rezolvă pe toate“. Anumite lucruri sunt responsabilitatea noastră. Noi trebuie să le facem.

I. Timpul nu face ceea ce trebuie să facem noi! – Există o vreme a acțiunii!

,,Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.” (Gen. 42:1-2)

Iacov avea pe atunci cam 130 de ani. Era însă încă un om al acțiunii și nu-i poate privi pe fii lui pasivi și gata să moară de foame! ,,De ce vă stați și vă uitați unii la alții?“

În spatele evenimentelor, Dumnezeu mișca astrele pe cer, norii de deasupra, ploile, apa râurilor, pământul și oameni ca să-i ducă pe cei din familia lui Avraam în Egipt. Seceta care venise era lucrarea Lui personală. Dumnezeu văzuse că prezența lor în Canaanul idolatru este un pericol pentru panul mesianic. Ce se întâmplase cu Dina și Sihem fusese o tragedie. Urmașii lui Avraam aveau să se lupte toată existența lor cu idolatria canaaniților … Până una alta însă, Dumnezeu avea de gând să-i strămute în ținutul Goșen din Egipt, unde, în izolare de egipteni, avea să-i transforme dintr-o familie de 70 de oameni într-un popor de peste un milion de persoane. Uneori, Dumnezeul care mișcă universul, nu ne mișcă pe unii dintre noi. Și ei stăteau și se uitau uni la alții   …

Dumnezeu avea de gând să-i facă ,,a doua familie domnească“ din Egipt. Iosif era ,,ca un tată pentru Faraon“ și numai tronul îl ridica în autoritate pe Faraon deasupra acestui tânăr evreu. Tot ceea ce era mai bun în Egipt era deja regătit pentru Iacov și fii săi. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Dumnezeu îl trimisese pe Iosif în Egipt înaintea lor ca să le scape viața. Totul era pregătit. Dar defetismul și seceta îi paralizase. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Există o vreme a acțiuni. Timpul nu rezlvă toate problemele. Uită-te în

Negările necuratului

(după John Stott)

Text: Gen.3:1-5

Introducere: Trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu le-a dat lui Adam și Eva trei instrucțiuni precise – o permisiune de a mânca din oricare pom al grădinii, o interzicere de a mânca dintr-un anumit pom și o pedeapsă pentru neascultare. Primii oameni au știut precis ce trebuie să facă, ce trebuie să nu facă și ce se va întâmpla dacă nu vor asculta.

Vom arăta acum cum șarpele, cel mai viclean dintre toate creaturile, a sucit instrucțiunile primite de primii oameni și le-a transformat în ispite. Și astăzi Satan folosește tot aceleași tactici.

I. Satan a negat faptul că Dumnezeu spune adevărul.

Dumnezeu zisese ,,în clipa în care vei mânca din el, vei muri negreșit“ (2:17), dar

Ce ne-a dat Marele Preot ?

(Warren W. Wiersbe)

Ioan 17:1-26

Introducere: Rugăciunea aceasta a Marelui Preot este un dialog între două persoane ale Sfintei Trinități. Bineînțeles că nu vom putea pătrunde toate dimensiunile lui, dar ceea ce pătrundem este fascinant.

Rugăciunea se împarte exegetic în trei secțiuni: rugăciune pentru Sine (17:1-5), Rugăciune pentru ucenici (17:6-19) și rugăciune pentru Biserică (17:20-26).

Una din dimensiunile pe care le putem pătrunde la prima vedere este cea privind ,,darurile“ pe care ni le-a adus Marele Preot.

I. Viața veșnică – 17:2-3.
Oamenii de ștință nu pot produce viață prin procese chimice. Viața poate apare numai dintr-o altă

Spune-mi cum te rogi ca să-ți spun cine ești

(W. W. Wiersbe)

Text: Luca 18

Psihologii și psihiatrii recomandă lumii moderne să practice meditația transcendentală sau Yoga, să găsească un timp de liniște în care să-și odihnească sufletul. Ei caută umbre, noi avem rugăciunea! Dacă știm să o folosim, ne va fi bine în suflet și în trup. Dar există diferite feluri de rugăciuni:

I. Rugăciunea încrezătoare (Luca 18:1-8)

II. Rugăciunea arogantă (Luca 18:9-17)

III. Rugăciunea ignorantă (Luca 18:18-34)

IV. Rugăciunea persistentă (Luca 18:35-43)

,,Și aruncați asupra Lui toate poverile voastre!“

The mainstreaming of mindfulness meditation

Stressed-out Americans, from war veterans to Google workers, are embracing mindfulness meditation. Does it really work?

By Frances Weaver | April 5, 2014

Mindfulness: Not just for yogis anymore. (Tim P. Whitby/Getty Images for lululemon athletica)

Why is mindfulness so popular?
It appeals to people seeking an antidote to life in work-obsessed, tech-saturated, frantically busy Western culture. There is growing scientific evidence that mindfulness meditation has genuine health benefits — and can even alter the structure of the brain, so the technique is drawing some unlikely devotees. Pentagon leaders are experimenting with mindfulness to make soldiers more resilient, while General Mills has installed a meditation room in every building of its Minneapolis campus. Even tech-obsessed Silicon Valley entrepreneurs are using it as a way to unplug from their hyperconnected lives. „Meditation always had bad branding for this culture,” says Evan Williams, co-founder of Twitter. „But to me, it’s a way to think more clearly and to not feel so swept up.”

What is mindfulness, exactly?
It’s a meditation practice central to the Buddha’s teachings, which has now been adapted by Western teachers into a secular self-help technique. One of the pioneers in the field is Jon Kabat-Zinn, an MIT-educated molecular biologist who began teaching mindfulness in the 1970s to people suffering from chronic pain and disease. The core of mindfulness is quieting the mind’s constant chattering — thoughts, anxieties, and regrets. Practitioners are taught to keep their attention focused on whatever they’re doing at the present moment, whether it’s eating, exercising, or even working. The most basic mindfulness practice is sitting meditation: You sit in a comfortable position, close your eyes, and focus your awareness on your breath and other bodily sensations. When thoughts come, you gently let them go without judgment and return to the focus on the breath. Over time, this practice helps people connect with a deeper, calmer part of themselves, and retrain their brains not to get stuck in pointless, neurotic ruminations about the past and future that leave them constantly stressed, anxious, or depressed.

Does it work?
Scientific research has shown that mindfulness appears to make people both happier and healthier. Regular meditation can lower a person’s blood pressure and their levels of cortisol, a stress hormone produced by the adrenal gland and closely associated with anxiety. Meditation can also increase the body’s immune response, improve a person’s emotional stability and sleep quality, and even enhance creativity. When combining mindfulness with traditional forms of cognitive behavioral therapy, patients in one study saw a 10 to 20 percent improvement in the mild symptoms of their depression — the same progress produced by antidepressants. Other studies have found that up to 80 percent of trauma survivors and veterans with PTSD see a significant reduction in troubling symptoms. Walter Reed National Military Medical Center is also teaching mindfulness as a form of treatment for patients with substance abuse problems.

Why does it work?
MRI scans have shown that mindfulness can alter meditators’ brain waves — and even cause lasting changes to the physical structure of their brains (see below). Meditation reduces electrical activity and blood flow in the amygdala, a brain structure involved in strong, primal emotions such as fear and anxiety, while boosting activity regions responsible for planning, decision-making, and empathy. These findings have helped attract the more skeptical-minded. „There is a swath of our culture who is not going to listen to someone in monk’s robes,” says Richard J. Davidson, founder of the Center for Investigating Healthy Minds and a professor at the University of Wisconsin-Madison, „but they are paying attention to scientific evidence.”

Who are these converted skeptics?
Ironically enough, Silicon Valley’s tech geeks are leading the way. „It seems counterintuitive, since technology is perhaps the biggest driver of mindlessness and distraction,” says Ann Mack, a director at marketing communications brand JWT Worldwide. Google now has an in-house mindfulness program called „Search Inside Yourself,” and the company has even installed a labyrinth at its Mountain View complex so employees can practice walking meditation. Tech leaders flock annually to the Wisdom 2.0 conference, and there are now countless smartphone apps devoted to the subject. But these developments have led to a growing concern that mindfulness is being co-opted and corrupted.

Why is that?
Long-term adherents of mindfulness worry that what is fundamentally a spiritual practice is being appropriated by new age entrepreneurs seeking to profit off it. Others are concerned that Fortune 500 executives are pushing meditation so that overworked employees can be even more productive without melting down. But Westerners clearly need some sort of strategy to cope with a world now filled with the inescapable distractions of technology. The average American now consumes 63 gigabytes of content, or more than 150,000 words, over 13.6 hours of media use every single day — and all indications are that those numbers will keep climbing. For Janice Marturano, founder of the Institute for Mindful Leadership, mindfulness is not just a way of coping with the deluge of input; it’s a way of confronting the modern world head-on. „There is no life-work balance,” says Marturano. „We have one life. What’s most important is that you be awake for it.”

Rewiring the brain
Until recently, neurologists believed that a person’s brain stopped physically developing when they were 25 to 35 years old. From that point onward, the hardware was set. But a growing body of research points to the possibility of lifelong „neuroplasticity” — the ability of the brain to adapt to new input — and a 2011 Massachusetts General Hospital study found that those who meditate regularly for as little as eight weeks changed the very structure of their brains. MRI scans showed that by meditating daily for an average of 27 minutes, participants increased the density of the gray matter (which holds most of our brain cells) in an area that is essential for focus, memory, and compassion. Previous research had already shown that monks who had spent more than 10,000 hours in meditation had extraordinary growth and activity in this part of the brain. But it’s now clear that even relative beginners at mindfulness can quickly rewire their brains in a positive way.