Învierea Lui, învierea noastră

Watchman Nee – click pentru alte predici

1. Necesitatea Învierii

Cînd Domnul Isus a fost pe pămînt, El a fost perfect în caracterul Lui, dar limitat în putere. Puterea Domnului nostru era restrînsă. De aceea, cei treizeci de ani ai Lui trăiţi pe pămînt ar fi fost incompleţi fără Învierea Sa. Acest lucru depăşeşte înţelegerea nostră, însă este extrem de important şi necesită revelaţie. De ce a trebuit ca Domnul să învie din morţi?Deoarece, în timpul vieţii sale pe pămînt, El a fost constrîns de spaţiu şi timp. Pentru ca oamenii să Îl găsească trebuiau să meragă acolo unde era El. Au trebuit chiar să dărîme acoperişul unei case pentru a ajunge la El. Trebuiau să străbată mulţimile pentru a-I atinge haina. Sutaşul roman a fost o excepţie. Dintre toţi, el a avut o credinţă de neclintit. Domnul i-a lăudat credinţa, numind-o „o credinţă aşa de mare„, căci el nu a cerut decît un cuvînt de vindecare de la Domnul Isus, cînd slujitorul său era bolnav. Iar cînd sutaşul şi-a mărturisit credinţa recunoscînd că Domnul este deasupra spaţiului şi a timpului, robul său a fost vindecat instantaneu. Acest sutaş a avut parte de revelaţie.

   Întrucît a fost conceput şi născut din Duhul Sfînt, Domnul a atins, în caracter, punctul cel mai înalt al omului creat de Dumnezeu, totuşi puterea Sa era limitată – motiv pentru care era nevoie de Înviere.

2. Prin Înviere, Domnul obţine omul reprezentativ

Vom vedea acum ce înseamnă Învierea. Învierea înseamnă că Domnul a obţinut omul reprezentativ: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. În Fapte 13.33-34, acest verset este citat în contextul Învierii Domnului Isus. Semnificaţia Învierii este că Isus, omul tipic, nu mai este limitat sub nicio formă. El trăieşte veşnic. Învierea Sa trece deasupra tuturor restricţiilor naturale. Potrivit cu 1 Petru 1.3, noi suntem născuţi din nou „prin învierea lui Isus Cristos dintre morţi, la o nădejde vie”. Cît timp era pe pămînt, Domnul putea să moară. După învierea Lui însă, moartea a fost nimicită de El. El acum trăieşte pentru totdeauna. Astfel, puterea morţii asupra Lui, precum şi posibilitatea ca El să moară au fost în întregime îndepărtate. Aleluia! Timp de patru mii de ani Dumnezeu S-a ocupat de om şi, în cele din urmă a obţinut omul pe care Îl dorea. Dumnezeu a spus Domnului Isus: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Dumnezeu a declarat aceasta la Învierea Domnului Isus. El nu a spus aceasta cînd Domnul S-a născut în Betleem. Numai cînd Domnul Isus a înviat din morţi a declarat Dumnezeu cu bucurie: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Vedem astfel că, la Învierea Domnului, Dumnezeu a obţinut, în sfîrşit, Omul după inima Sa.

Învierea a eliminat restricţia timpului şi a spaţiului

   Ce este Învierea? Învierea este învingerea tuturor limitărilor unui om, chiar învingerea celei mai mari restricţii care este moartea. Prin înviere Domnul Isus a străpuns toate aceste bariere. Noul Testament menţionează cîteva învieri din morţi, cum ar fi învierea singurului fiu al femeii din Nain (Luca 7.11-15), învierea fetiţei lui Iair, conducătorul unei sinagogi (Matei 9.18-25), marcu 5.22) şi învierea lui Lazăr (Ioan 11). Însă chiar şi în cazul lui Lazăr, învierea a fost doar o resuscitare sau întoarcere înapoi a sufletului. El încă era legat în pînze care trebuiau înlăturate pentru ca să poată umbla. Iar apoi Lazăr, ca şi ceilalţi, în final a trebuit să moară. Doar învierea Domnului Isus este felul de înviere dezlegată de moarte. El este înviat şi nu moare niciodată. Conform consemnărilor Bibliei, doar Domnul Isus a înviat în acest fel.

Odată, cînd fratele T. Austin-Sparks din Anglia a vorbit despre învierea Domnului Isus, a spus: „În legătură cu Domnul înviat, nu mai există venire sau plecare. Nimeni nu vede de unde vine, nici nu ştie unde merge. El pur şi simplu apare sau dispare în diverse momente. Prin urmare, El nu vine, ci apare; nu pleacă, ci dispare.”Problema nu constă în plecarea sau venirea Sa, ci în faptul de a-L vedea sau nu pe El”. În Ioan, capitolul 20 scrie că, imediat după învierea Lui, Domnul Isus i-a spus mariei: „Nu Mă atinge”(Ioan 20.16-17). Aceasta pentru că El era acum diferit de cum a fost în trecut. Cînd i-a spus lui Toma să Îi atingă coasta, era o chestiune de credinţă. Isus dorea ca Toma să Îl atingă cu credinţă. Faptul că Îl atingem pe Domnul prin credinţă – aceasta Îl face pe El tangibil. În ceea ce-L priveşte pe Domnul înviat, fără revelaţie nu se pune problema venirii sau a plecării. Cele mai mari restricţii ale omului ţin de spaţiu şi de timp. Însă niciuna din ele nu Îl mai pot limita pe Domnul. Învierea L-a ridicat deasupra tuturor restricţiilor. Aleluia! Astăzi, Domnul Isus este nelimitat în mod absolut. Dacă trăim în Duhul Sfînt, Îl putem atinge pe Domnul. El este mijlocul nostru. Toate piedicile au fost înlăturate.

Doar după ce Lazăr şi-a dat ultima suflare, Domnul Isus a pornit dincolo de Iordan spre Iudeea. Cînd în cele din urmă a ajuns la casa lui Lazăr, Marta I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Domnul i-a răspuns: „Fratele tău va învia”, iar ea a spus: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi”. Domnul a răspuns imediat: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri… crezi aceasta?” (Ioan 11: 1-26). Prin aceasta Domnul a vrut să spună: „Eu sunt ziua de apoi. De vei crede, vei vedea învierea acum. Acolo unde sunt Eu, timpul nu există, nici nu există o zi de apoi”. Timpul nu este un factor pentru înviere. În afara învierii, timpul nu mai contează, pentru că învierea nu e delimitată de timp.

Nu doar atît, ci învierea este, de asemenea, în afara spaţiului. Ne amintim de cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus, care L-au văzut pe Domnul înviat. Între timp, în Ierusalim, şi ceilalţi ucenici L-au văzut pe Domnul înviat (Luca 24.13-35). Fiul lui Dumnezeu a înviat. El era în afara spaţiului geografic şi a timpului. În ce-L priveşte pe El după înviere, nu mai există un „înainte” şi un „după”. Nu mai este constrîns de un orar. Pentru El, nimic nu se mai petrece după trei sau cinci ani. Timpul şi spaţiul nu mai există. Astăzi, oamenii de pretutindeni Îl pot atinge în acelaşi timp.

Puterea învierii este puterea supremă

   Cea mai mare restricţie de pe pămînt este moartea. Nimic nu scapă de sub controlul ei. Moartea este îngrădirea oricărei făpturi vii. Dar, în învierea sa, Domnul a înlăturat restricţia morţii. Cu toate că moartea este cea mai mare limitare, învierea o biruie. Aşadar, învierea este cea mai mare putere.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s