50 de motive pentru care a murit Domnul nostru

PATIMILE lui ISUS CRISTOS

de JOHN PIPER

50 de motive de ce a murit Domnul nostru

1 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a absorbi mînia Lui Dumnezeu

„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)
„pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare , prin credinţa în sângele Lui , ca să-Şi arate dreptatea Lui , căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte ”
(Romani 3:25)
„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost drept , nu ar fi fost nevoie ca Fiul Său să sufere şi să moară .Şi dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu ar fi fost doritor ca Fiul Său să sufere şi să moară , de aceea dragostea Lui este gata să împlinească cererile dreptăţii Sale .
Legea Lui Dumnezeu cerea : „iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta , cu tot sufletul tău şi cu toată voinţa ta” ( Deuteronom 6:5) , dar cu toţii am iubit alte lucruri mai mult .Iar acesta este păcatul: a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri în defavoarea Lui şi trăind conform lor .De aceea Biblia spune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu ”(Romani 3 : 23 ) .Noi glorificăm ceea ce ne face plăcere , iar acestea nu sunt Dumnezeu, prin urmare păcatul nu este mic pentru că nu păcătuim împotriva unui Suveran mic .Seriozitatea unei insulte creşte odată cu demnitatea celui insultat.Creatorul universului este infinit de vrednic de respect , admiraţie şi loialitate.De aceea eşecul în a-L iubi pe El nu este trivial – este trădare.Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea umană
De vreme ce Dumnezeu e drept , El nu ascunde aceste “crime “ ale noastre sub presul universului ci mai degraba simte o manie sfinta impotriva lor . Ele merita sa fie pedepsite si a facut acest lucru clar “Fiindca plata păcatului este moartea “ (Romani 6:23 ) “Sufletul care păcătuieşte , acela va muri “ ( Ezechiel 18 :4)
Exista un blestem sfânt atîrnînd asupra tuturor păcatelor, iar nu le pedepsi ar fi nedrept şi natura lui Dumnezeu ar fi ştirbită , o minciună ar domni la temelia realităţii . De aceea Dumnezeu zice :”Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii , ca să le facă “(Galateni 3:10 , Deuteronom 27:26). Dar dragostea Lui Dumnezeu nu poate sta alături de blestemul care atîrna asupra întregii omeniri păcătoase .Dumnezeu nu se bucură sa afişeze mânie,oricât de sfânta ar fi aceasta .
Prin urmare Dumnezeu şi-a trimis singurul Său Fiu pentru a absorbi /anula mânia Sa , şi pentru a purta blestemul în locul celor ce se incred în El . „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)
Aceasta este definiţia cuvîntului “ispăşire “ în textul citat mai sus ( Romani 3:25 ) Se referă la indepărtarea mîniei Lui Dumnezeu , prin oferirea unui substitut. Substitutul este oferit de insăşi Dumnezeu , adică Isus Hristos, care nu doar anulează mânia , El o absoarbe şi o direcţionează dinspre noi spre El . Mania Lui Dumnezeu este dreaptă şi ea a fost consumată nu retrasă sau amînată
Haideţi să nu luăm ca un fleac sau să trivializăm dragostea Lui Dumnezeu.Niciodată nu vom sta uimiţi în faţa dragostei Lui Dumnezeu dacă nu vom ţine seama de seriozitatea păcatului nostru şi de dreptatea mâniei Lui împotriva noastră .Dar când prin har conştientizăm propria nevrednicie ,atunci ne vom putea uita la suferinţe şi la moartea Domnului Isus şi spune : „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

2 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a-şi mulţumi Tatăl Ceresc

„Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ….. Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat , va vedea o sămânţă de urmaşi,va trăi multe zile,şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui“(Isaia 53:10 )
..“Hristos ne-a iubit , şi s-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”Lui Dumnezeu”
( Efeseni 5: 2)
Domnul Isus nu s-a luptat cu Tatal Ceresc Cel Mânios pentru a-I lua biciul din Mână. Şi nici nu L-a forţat să fie milos cu omenirea, iar moartea Sa nu a fost consimtamintul smuls al Lui Dumnezeu de a fi milos fata de omenire . Ceea ce a facut Isus atunci când a suferit şi a murit a fost ideea Tatălui , o strategie ce-ţi taie răsuflarea concepută chiar înainte de întemeierea lumii când Dumnezeu a conceput şi a planificat istoria omenirii . De aceea Biblia vorbeşte despre “hotarârea Lui şi harul care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de veşnicii “(2 Tim 1:9). În Scripturile pe care le aveau evreii , planul a inceput sa fie descoperit –profetul Isaia a profeţit suferintele Lui Mesia care urma să ia locul pacatoşilor,El a spus că Isus va fi “smerit de Dumnezeu “în locul nostru .
„ Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat , şi durerile noastre le-a luat asupra Lui , şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa , care ne dă pacea, a căzut peste El , şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi .Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi , fiecare îşi vedea de drumul lui ;dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6)
Dar ceea ce este cel mai incredibil în legătură cu substituirea Lui Cristos pentru păcătoşi este că a fost ideea Lui Dumnezeu , Cristos nu s-a amestecat în planul Lui Dumnezeu de a pedepsi păcătoşii , ci însăşi Tatăl a plănuit ca El să fie acolo .Unul dintre profeţii Vechiului Testament spune “Dumnezeu a găsit cu cale sa-l zdrobească prin suferinţă “(Isaia 53:10) Aceasta explică paradoxul Noului Testament –pe de o parte suferinţa lui Cristos este o revărsare a mâniei Lui Dumnezeu datorata pacatului , dar pe de alta parte , suferinta lui Cristos este un frumos act de supunere si ascultare a voii Tatălui . Cristos a strigat pe cruce “ Dumnezeul meu , Dumnezeul meu , pentru ce m-ai părăsit “(Matei 27:46) Şi totuşi Biblia spune că suferinţa lui Cristos a fost ca un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu :” Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”( Efeseni 5:2)
Oh, ca să putem slujii minunii ce este dragostea lui Dumnezeu ! Acesta nu este sentimentalism şi nu este simplu – pentru binele nostru Dumnezeu a făcut imposibilul :şi-a revărsat mânia asupra Singurului Său Fiu , a Cărui supunere a făcut ca El să fie infinit de nevrednic şi să primească aceasta mânie . Cu toate acestea supunerea Fiului în a primi aceasta mânie a fost preţioasă înaintea Domnului , iar cel care a purtat această mînie a fost infinit de iubit .

3 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a invăţa supunerea şi a fi desăvîrşit

„cu toate că era Fiu a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit “(Evrei 5:8 )
„ Căci se cuvenea ca Acela pentru care sunt toate lucrurile şi prin care sunt toate lucrurile , aducând pe mulţi fii la glorie , să desăvârşească , prin suferinţe ,pe Autorul mântuirii lor “(Evrei 2:10)

Aceeaşi carte din Biblie care afirmă despre Cristos că a invăţat supunerea prin suferinţă , şi că El a fost făcut desăvîrşit tot prin suferinţă ,de asemenea afirmă că a fost găsit fără păcat :
“ Unul care în toate lucrurilea fost ispitit ca şi noi , dar fără păcat ” ( Evrei 4:15)
Aceasta este invăţătura constantă a Bibliei : Cristos a fost fără de păcat .Cu toate că era Fiul Dumnezeiesc , era om în realitate cu toate ispitele şi poftele şi slăbiciunile fizice umane.Au fost foame( Matei 21:18), mânie şi mâhnire ( Marcu 3:5), şi durere (Matei 17:12) Dar inima Lui era perfect îndrăgostită de inima lui Dumnezeu Tatăl, şi s-a comportat conform cu acea iubire :”El n-a făcut păcat , nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui .”(1Petru 2:22)
De aceea atunci când Biblia spune că Isus „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit “, aceata nu înseamnă că a învăţat să se oprească din a fi nesupus aceasta înseamnă că fiecare încercare , în mod practic , şi în durere a învăţat ce înseamnă să te supui.Atunci când Biblia spune că a”fost făcut desăvârşit prin suferinţă „ , aceasta nu înseamnă că El în mod treptat „scăpa „ de defecte , ci înseamnă că în mod treptat împlinea perfecta neprihănire pe care trebuia să o aibă pentru ca să ne poată mântui .
Aceasta a spus la botezul Său , nu că a avut nevoie să fie botezat pentru că ar fi fost un păcătos , mai degrabă i-a explicat lui Ioan Botezătorul :… „ căci aşa se cade să împlinim toată dreptatea .” (Matei 3:15)
Scopul este următorul : dacă Fiul Lui Dumnezeu ar fi mers de la încarnare la cruce , fără o viaţă cu ispite şi durere ca să dovedească neprihănirea şi dragostea Sa , nu ar fi fost un Mântuitor potrivit pentru oamenii căzuţi în păcat . Suferinţele Lui nu numai că au absorbit mânia Lui Dumnezeu , ci de asemenea au împlinit umanitatea sa adevărată şi l-au făcut în stare să ne numească fraţi şi surori (Evrei 2:17).

4 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a-şi obţine propria înviere din morţi
„Şi Dumnezeul păcii , care prin sângele legământului celui veşnic a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus , Marele Păstor al oilor ,să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun ca să faceţi voia Lui ,lucrând în voi ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos , a căruia să fie gloria în vecii vecilor! Amin .”
Evrei 13 :20-21 TBS

Moartea lui Cristos nu numai că doar a precedat învierea sa, dar a fost preţul pentru obţinerea ei .De aceea Evrei 13:20 spune că Dumnezeu l-a adus din morţi „ prin sângele legământului celui veşnic”
„sângele legământului ” este sângele lui Isus ,după cum El a spus „ acesta este sângele Meu , sângele legământului ”(Matei 26:28)Atunci când Biblia vorbeşte despre sângele lui Isus , se referă la moartea Lui , fiindcă nu ar fi fost realizată mântuirea doar prin scurgerea sângelui Său , sângerarea Sa până la moarte este ceea ce face crucială vărsarea de sânge .
Acum , care este relaţia dintre această vărsare de sânge a lui Isus şi înviere? Biblia spune că nu a fost doar înviat după vărsarea de sânge , ci prin ea .Aceasta înseamnă că împlinirea morţii Lui Cristos era atât de completă şi de perfectă că învierea a fost recompensa şi justificarea realizării Lui Cristos în moarte .
Mânia Lui Dumnezeu a fost mulţumită cu suferinţele şi moartea lui Isus .Blestemul sfânt împotriva păcatului a fost pe deplin anulat .Supunerea lui Cristos a fost îndeplinită cu cea mai deplină măsură , preţul iertării a fost plătit în totalitate ,dreptatea Lui Dumnezeu a fost complet justificată .Tot ceea ce a rămas de îndeplinit era publica declaraţie a confirmării Lui Dumnezeu , iar aceasta a dat-o înviindu-L pe Isus din morţi .
Atunci când Biblia spune „Şi dacă Cristos n-a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică ;voi sunteţi încă în păcatele voastre.”(1 Cor 15 .17 ) , fraza nu spune că învierea este preţul plătit pentru păcatele noastre ci scopul frazei este să spună că învierea dovedeşte moartea lui Isus ca fiind preţul atotsuficient .Dacă Isus nu a înviat din morţi , atunci această moarte a fost un eşec .În consecinţă Dumnezeu nu a justificat ceea ce a făcut Isus purtând păcatele noastre, şi atunci mai suntem în păcatele noastre .
Dar de fapt „ Cristos a fost înviat din morţi , prin gloria Tatălui …” ( Romani 6:4), aşa succesul suferinţelor şi morţii Lui a fost justificat . Şi dacă ne punem încrederea în Cristos, nu mai suntem în păcatele noastre.
Pentru că „ prin sângele legământului celui veşnic” marele Păstor a fost înviat şi trăieşte veşnic.

5 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a arăta bogăţia dragostei Lui Dumnezeu pentru păcătoşi

„Căci cu greu ar muri cineva pentru un om drept ;dar pentru un om bun , poate că s-ar găsi cineva să moară .Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi ,în faptul că ,pe când eram noi încă păcătoşi ,Cristos a murit pentru noi .”(Romani 5:7,8)
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară , ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3:16)
„În El avem răscumpărarea ,, prin sângele Lui iertarea păcatelor , potrivit cu bogăţiile harului Său ”
(Efeseni 1:7)
Măsura Dragostei Lui Dumnezeu pentru noi este arătată prin două lucruri :una este gradul sacrificiului Său pentru salvarea noastră de la pedeapsa păcatului nostru , iar alta este gradul nevredniciei noastre atunci când am fost salvaţi .
Putem auzi măsura sacrificiului Său în cuvintele :” a dat pe Singurul Său Fiu” (Ioan 3:16) De asemenea o auzim în cuvântul Cristos . Acesta este un cuvânt bazat pe titlul din limba greacă „Christos „ sau „Cel Uns ” ori „Messiah ”. Este un termen de o mare demnitate .Mesia trebuia să devină regele lui Israel , ar fi cucerit romanii şi ar fi adus pace şi siguranţă lui Israel .De aceea persoana pe care a trimis-o Dumnezeu să salveze păcătoşii a fost propriul Său Fiu Divin , singurul Său Fiu ,şi Regele Uns al lui Israel –cu adevărat Regele lumii .(Isaia 9:6-7)
Atunci când adăugăm acestei consideraţii înfiorătoarea moarte prin crucificare pe care a suferit-o Cristos , devine clar faptul că sacrificarea Fiului de către Tatăl a fost nedescris de mare –chiar infinită,atunci când luăm în considerare distanţa dintre om şi Divinitate .Dar Dumnezeu a ales să facă acest sacrificiu să ne salveze .
Măsura dragostei Lui pentru noi pentru noi creşte atunci când luăm în considerare nevrednicia noastră . „Căci cu greu ar muri cineva pentru un om drept ;dar pentru un om bun , poate că s-ar găsi cineva să moară .Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi ,în faptul că ,pe când eram noi încă păcătoşi ,Cristos a murit pentru noi .”(Romani 5:7,8)Am meritat pedepsirea Divină , nu sacrificiul Divin .
Am auzit că s-a spus:” Dumnezeu nu a murit pentru broaşte . În acest fel răspundea valorii noastre ca oameni .”Aceasta direcţionează harul spre scopul lui –noi suntem mai răi ca broaştele :ele nu au păcătuit .Ele nu s-au răzvrătit şi nu l-au tratat pe Dumnezeu cu dispreţul de a fi fără de importanţă în vieţile lor .Dumnezeu nu a trebuit să moară pentru broaşte –ele nu sunt aşa de rele :noi suntem .Datoria noastră este atât de mare , că doar un sacrificiu divin ar fi putut să o plătească .
Există doar o singură explicaţie pentru sacrificiul Lui Dumnezeu pentru noi :nu suntem noi .Sunt” bogăţiile harului Său ”(Efeseni 1:7) şi sunt toate fără de plată .Nu este un răspuns la ceea ce merităm noi .Este revărsarea meritului /valorii Său infinit.De fapt aceasta este ceea ce este dragostea Divină în cele din urmă : o pasiune de a fermeca, cuceri păcătoşi fără de merit , cu un preţ mare , pasiune cu care ne va face fericiţi în mod suprem , pe veşnicie,pe.numele ei –frumuseţea Lui infinită.

6 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca să îşi arate propria dragoste pentru noi

„Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi , ca dar şi ca jertfă de bun miros Lui Dumnezeu .”
(Efeseni 5:2)
..”Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine Însuşi pentru ea ”..(Efeseni 5:25)
..”Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine ”..(Galateni 2:20 )

Moartea lui Cristos nu este numai o demonstraţie a dragostei Lui Dumnezeu (Ioan 3:16) dar de asemenea este exprimarea supremei dragoste a lui cristos pentru cei ce o vor primi ca pe comoara lor . Cei ce îl mărturiseau pe Cristos în primul secol şi care au suferit cel mai mult pentru că au fost creştini erau capturaţi de acest fapt: „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20 ) Ei au luat actul sacrificiului de bună voie al Lui Cristos foarte personal şi îşi spuneau : „m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine”
Cu siguranţă acesta este felul în care ar trebui să înţelegem suferinţele şi moartea lui Cristos –au legătură cu mine .Sunt în legătură cu dragostea Lui Cristos pentru mine personal , păcatul meu mă desparte pe mine de Dumnezeu , nu păcatul în general .Este împietrirea inimii mele şi înţepenirea mea spirituală care înjosesc meritul Lui Cristos . Sunt pierdut şi muritor ,iar atunci când este vorba despre mântuire , mi-am pierdut dreptul tuturor cererilor mele justificate .Tot ceea ce pot să fac este să pledez pentru milă .
Apoi îl văd pe Cristos suferind şi murind .Pentru cine? Spune Scriptura: ..”Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine Însuşi pentru ea ”..(Efeseni 5:25);…….. „Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta ;cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi ”(Ioan 15:13) ; ……..”Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi ”(Matei 20 :28)
Şi mă întreb: sunt eu printre cei „mulţi ” Pot eu să fiu unul dintre prietenii Lui ? Îmi este permis să aparţin Bisericii ? Şi aud răspunsul : „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit ”(Fapte 16:31)
„Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”(Romani 10 :13)…. „Oricine crede în El primeşte , prin Numele Lui iertarea păcatelor .”(Fapte 10 :43) ….”Dar tuturor ce l-au primit , adică celor ce cred în Numele Lui , le-a dat dreptul să devină copii ai Lui Dumnezeu ;”(Ioan 1 :14)… „Oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică ”(Ioan 3:16)
Inima îmi este mişcată şi îmbrăţişez frumuseţea şi comoara lui Cristos ca şi pe comoara mea .Şi acolo se revarsă aceaastă măreaţă realitate –dragostea lui Cristos pentru mine.Aşa că spun şi eu împreună cu acei martori ai lui Cristos din primul secol : „m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine”
Şi ce vreau să spun cu asta?Vreau să spun că a plătit cel mai mare preţ posibil ca să-mi dea cel mai mare cadou cu putinţă.Şi ce este aceasta ? Este darul pentru care s-a rugat la sfârşitul vieţii sale: “ Tată , vreau ca acolo unde sunt Eu ,să fie împreună cu Mine şi acei pe care Mi i-ai dat Tu ,ca ei să vadă gloria Mea ”..(Ioan 17 :24) in suferinţa şi moartea Lui „şi noi am privit gloria Lui , o glorie întocmai ca gloria singurului născut din Tatăl , plin de har şi de adevăr ”(Ioan 1.14) Am văzut destul ca să ne captureze pentru această cauză . Dar cele mai bune vor veni de acum înainte , şi El a murit să asigure acestea pentru noi .Aceasta este dragostea Lui Cristos.

7 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a anula cerinţele Legii împotriva noastră

„Şi pe voi , fiind morţi în greşelile voastre şi în carnea voastră necircumcisă , Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El , iertându-ne toate greşelile,ştergând înscrisul cerinţelor care stătea împotriva noastră .Şi l-a dat la o parte , pironindu-l pe cruce ”(Coloseni 2:13,14)
Ce nesăbuinţă este să gândim că faptele noastre bune s-ar putea ca într-o zi să cântărească mai mult ca faptele noastre rele.Este o absurditate din două motive :
Primul pentru că nu este adevărat –chiar ş faptele noastre bune sunt defectuoase pentru că nu Îl onorează pe Dumnezeu în felul în care le facem .Oare facem noi faptele noastre bune în dependenţă bucuroasă de Dumnezeu cu intenţia de a face cunoscut supremul Său merit?Împlinim noi oare porunca ce este mai presus , de a sluji oamenilor „după puterea pe care i-o dă Dumnezeu ,ca în toate lucrurile să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Cristos !” (1Pet 4:11)
Atunci ce vom zice ca răspuns la Cuvântul Lui Dumnezeu :”căci tot ce nu vine din credinţă este păcat ”( Romani 14 :23) ? Cred că nu vom avea de spus nimic :Acum ştim că orice spune Legea , o spune ….ca orice gură să poată fi închisă ”( Romani 3:19 ) . Nu vom spune nimic .Este o nesăbuinţă să gândeşti că faptele noastre bune vor cântări mai mult decât cele rele înaintea lui Dumnezeu , căci fără credinţa care îl înalţă pe Cristos, faptele noastre nu vor semnifica decât răzvrătire .
Al doilea motiv pentru care este o absurditate să speri în faptele bune este că Dumnezeu nu mântuieşte în felul acesta.Dacă suntem salvaţi de consecinţele faptelor noastre rele , nu va fi pentru că au cântărit mai puţin decât cele bune ci va fi pentru că „înregistrarea datoriei noastre” din ceruri a fost ţintuită pe crucea lui Cristos. Dumnezeu are un mod totalmente diferit de a salva păcătoşii decât cântărirea faptelor lor bune .Nu avem speranţă în faptele noastre bune , iar speranţă este doar în suferinţele şi moartea lui Cristos .
Nu este mântuire prin cântărirea faptelor bune şi a celor rele . Există mântuire doar prin anularea acestora . Înregistrarea faptelor noastre rele (care includ faptele noastre bune defectuoase oricum ), împreună cu penalităţile drepte pe care fiecare le merită, trebuie şterse , şi nu cântărite .Pentru aceasta Cristos a suferit şi a murit .
Anularea s-a petrecut atunci când înregistrarea faptelor noastre a fost „ţintuită pe cruce”(Coloseni 2:13). Cum a fost această înregistrare ce condamnă sau blesteamă ţintuită pe cruce ?Pergamentul cu înscrisul nu a fost , dar Cristos a fost . Aşa că Cristos a devenit înscrisul meu de condamnare cu fapte bune şi rele .A suferit El condamnarea mea şi mi-a pus mântuirea pe o bază total diferită.
El , este singura mea speranţă şi credinţa în El este singura mea cale către Dumnezeu .

8 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să devină o răscumpărare pentru mulţi

„Căci nici fiul omului n-a venit să I se slujească ,ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi ”(Marcu 10 :45)
În Biblie nu există nici măcar un gând care să exprime faptul că Satan ar fi trebuit să fie plătit pentru a îngădui păcătoşilor să fie salvaţi .Ceea ce s-a întâmplat atunci când Cristos a murit nu a fost plată , ci înfrângere .Fiul lui Dumnezeu a devenit om pentru ca „prin moarte să nimicească pe cel care are puterea morţii , adică pe Diavolul ”(Evr 2:14) Nu a fost nici o negociere .
Atunci când Cristos a venit să, îşi „dea viaţa ca o răscumpărare ” ţinta nu este pe cine
va primi plata ci trebuie să ne uităm la viaţa sa ca plată , la libertatea lui se a sluji mai degrabă decât să fie slujit , şi la cei „mulţi ”care vor beneficia de plata ce o face .
Dacă întrebăm despre cine a primit răscumpărarea , răspunsul Biblic ar fi cu siguranţă Dumnezeu . Biblia spune că Cristos „S-a dat pe Sine pentru noi ca dar şi ca jertfă de bun miros lui Dumnezeu”(Efeseni 5:2).Cristos „S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără de pată lui Dumnezeu ”(Evrei9:14). Toată această nevoie de un substitut ca să moară pentru noi este pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu „şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu ”(Romani 3.23)Şi din cauza păcatului nostru „toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu” (Romani 3:19) Aşa că atunci când Cristos se dă ca răscumpărare pentru noi Biblia spune că suntem eliberaţi de la condamnarea Lui Dumnezeu . „Dar acum nu este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus”(Romani 8:1) Condamnarea de la care avem nevoie să fim eliberaţi este în final „judecata lui Dumnezeu ”(Romani 2:2) (Apocalipsa 14:7).
Preţul de răscumpărare al acestei eliberări de sub condamnarea lui Dumnezeu este viaţa lui Cristos . Nu doar viaţa lui trăită ci şi viaţa lui dată la moarte. Isus a spus î mos repetat ucenicilor săi :”Fiul omului este dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor omorî ”(Marcu 9:31)De fapt unul dintre motivele pentru care lui Isus îi plăcea să se numească fiul omului este că expresia era „înconjurată de inelul mortalităţii”.Oamenii pot să moară şi de aceea el trebuia să fie unul –răscumpărareea a putut fi plătită doar de către Fiul Omului , pentru că răscumpărarea a fost o viaţă la care a renunţat în moarte.Preţul nu a fost constrâns de la El , şi acesta este scopul cu care spunem „Căci nici fiul omului n-a venit să I se slujească ,ci să slujească”( Marcu 10 :45) El nu a avut nevoie de nici un serviciu de la noi , El a fost cel care a dat, nu cel care a primit .”Nimeni nu o ia [viaţa]de la Mine , ci o dau Eu de la mine ”(Ioan 10 :18 )Preţul a fost plătit de bună voie ,nu a fost forţat ceea ce ne aduce din nou la dragostea Sa –de bunăvoie a ales să ne salveze cu preţul vieţii Lui .
Cât de mulţi a răscumpărat în mod eficient din păcat Cristos?El a spus că a venit „să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi ”(Marcu 10 :45)Şi cu toate acestea nu toată lumea va fi răscumpărată dinaintea mâniei Lui Dumnezeu .dar oferta este pentru toată lumea :”Căci este un singur Dumnezeu şi un Singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni :Omul Cristos Isus ,care s-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi ”…(1Timotei 2:5-6) Nimeni din cei care îmbrăţişează comoara Lui Cristos Cel Răscumpărător nu este exclus de la această mântuire.

9 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru iertarea păcatelor noastre

„În El avem răscumpărarea,prin sângele Lui iertarea păcatelor”(Efeseni 1:7)
„Căci acesta este sângele Meu sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi ,spre iertarea păccatelor”(Matei 26:28)
Atnci când iertăm o datorie sau o ofensă ori o injurie , nu cerem o plată pentru a echilibra balanţa-aceasta ar fi opusul iertării .Iar dacă ni se face vreo plată pentru ceea ce am pierdut , nu mai este nevoie de iertare –avem ceea ce ni se datorează.
Iertarea presupune har –dacă sunt ofensat de tine ,harul o lasă uitării şi nu te dau în judecată –te iert .Harul dă ceea ce cineva nu merită.Iertarea nu este o echilibrare de conturi , ci este renunţarea la acest drept de a le echilibra .
Aceasta face Dumnezeu cu noi atunci când ne încredem în Cristos”oricine crede în El primeşte ,prin Numele Lui , iertarea păcatelor .”(Fapte 10:43).Dacă credem în Cristos Dumnezeu nu mai ţine păcat împotriva noastră .Aceasta este propria mărturisire a Lui Dumnezeu în Biblie :”Eu , chiar Eu ,sunt Acela care îţi şterg fărădelegile de dragul Meu ”(Isaia43:25) „Cât este de departe Estul de Vest ,atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi ”(Psalm 103:12)
Dar aceasta ridică o problemă-ştim cu toţii că ietarea nu este îndeajuns. O putem vedea în mod clar atunci când ofensa este mare , cum ar fi crima sau violul .Orice societate sau chiar universul s-ar destrăma dacă judecătorii (sau Dumnezeu ) ar spune fiecărui criminal sau violator:”îţi pare rău?Bine , statul te iartă , poţi pleca.”In cazuri ca acesta vedem cum în timp ce o victimă s-ar putea să aibă o atitudine iertătoare , statul să nu poată neglija dreptatea.
Cam aşa se întâmplă cu Dumnezeu şi dreptatea Sa .Toate păcatele sunt serioase pentru că sunt împotriva Lui (vezi capitolul 1). El este Acela a cărui glorie este lezată atunci când ignorăm sau nu ne supunem ori cârtim împotriva Lui .Dreptatea Lui nu ne va mai putea pur şi simplu elibera aşa cum nici un judecător omenesc nu poate anula toate datoriile pe care le datorează criminalii societăţii. Leziunea adusă gloriei Lui Dumnezeu de către păcatul nostru trebuie reparată aşa încât în dreptate gloria Lui să strălucească cu mult mai mult.Iar dacă noi ca nişte criminali plecăm liberi şi iertaţi, trebuie să existe vreo demonstraţie dramatică prin care onoarea Lui Dumnezeu este susţinută , chiar dacă cei eliberaţi au fost cârtitori împotriva Lui .
Pentru aceasta Cristos a suferit şi a murit: „În El avem răscumpărarea,prin sângele Lui iertarea păcatelor”(Efeseni 1:7).Iertarea nu ne costă nimic –tot ceea ce ne costă pe noi este supunerea iar aceasta este rodul , şi nu rădăcina adevărului căsuntem iertaţi -şi de aceea o numim har .Dar l-a costat pe Isus viaţa Sa – şi de aceea o numim dreptate.
Şi cât de preţioasă este vestea că Dumnezeu nu ţine păcatul împotriva noastră !Şi cât de frumos este Cristos , a cărui sânge l-a îndreptăţit pe Dumnezeu să facă aceasta .

10 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a creea baza justificării noastre
„acum , fiind justificaţi prin sângele Său ”(Romani 5:9)
„fiind justificaţi fără plată, prin harul Său ,prin răscumpărarea care este în Cristos Isus”(Romani 3:24)
„De aceea,noi credem că omul este socotit justificat prin credinţă , fără faptele Legii.”(Romani 3:28)
Să fii justificat înaintea Lui Dumnezeu şi să fi iertat de Dumnezeu nu sunt identice.Să fi justificat într-un tribunal nu este acelaşi lucru cu a fi iertat .Să fii iertat implică faptul că sunt vinovat şi crima mea nu este „numărată”.A fi justificat implică faptul că am fost încercat şi sunt găsit nevinovat .Declaraţia mea este dreaptă, şi sunt justificat . Judecătoril poate spune „nevinovat !”.
Justificarea este un act legal şi înseamnă a declara pe cineva ca fiind just.Este un verdict , dar verdictul justificării nu face pe cineva drept –o declară ca fiind dreaptă .Putem vedea aceasta foarte clar atunci când Biblia spune că în răspuns la învăţătura lui Isus , oamenii ”au dat dreptate Lui Dumnezeu” (Luca 7:29) Aceasta nu înseamnă că l-au făcut pe Dumnezeu drept (din moment ce El deja era drept), aceasta înseamnă că au declarat faptul că Dumnezeu este drept .
Schimbarea morală la care suntem supuşi atunci când ne încredem în Cristos nu este justificare .Biblia numeşte aceasta sanctificare –procesul prin care devii bun.Justificarea nu este acel proces , nu este un proces de loc. Este o declaraţie ce se petrece într-un moment , un verdict :Drept! Neprihănit!
Modul ordinar în care poţi fi justificat într-un tribunal omenesc este să ţii legea .În acel caz judecătorul şi juraţii pur şi simplu declară ceea ce este adevărat despre tine :ai ţinut legea –ei te justifică .Dar în tribunalul lui Dumnezeu noi nu am ţinut legea de aceea justificarea în mod normal este fără de speranţă . Chiar şi Biblia spune „Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău, şi cel ce condamnă pe cel drept , sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului ”(Proverbe 17:15) Şi cu toate acestea , în mod uimitor , din cauza lui Cristos de asemenea spune că Dumnezeu „justifică pe păcătos”(Romani 4:5)care se încrede în harul Său .Dumnezeu face ceea ce ni se pare a fi abominabil.
De ce nu este abominabil ?Sau aşa cum o spune Biblia cum poate Dumnezeu „fi drept şi să justifice pe cel care crede în Isus?”(Romani 3:26). Nu este abominabil pentru Dumnezeu să îl justifice pe cel păcătos care crede în El din două motive.Unul este acela că Cristos şi-a vărsat sângele pentru a anula vinovăţia păcatelor noastre , aşa că spune „acum fiind justificaţi prin sângele Lui ”(Romani 5:9).Dar aceasta este doar îndepărtarea vinei .Aceasta nu ne declară neprihăniţi .Anularea eşecurilor noastre de a ţine Legea nu echivalează cu a ne declara ca fiind împlinitori ai Legii.Atunci când un profesor anulează o notă de 4 la un examen , nu este acelaşi lucru cu a declara-o ca fiind 10. Dacă banca ar fi să-mi ierte datoriile , aceasta nu ar echivala cu a mă declara bogat.Aşa că anularea păcatelor noastre nu este acelaşi lucru cu a ne declara neprihăniţi .Anularea trebuie să se întâmple – aceasta este esenţială pentru justificare –dar este mai mult decât atât . Mai există un motiv pentru care nu este abominabil ca Dumnezeu să justifice pe păcătos prin credinţă şi pentru aceasta trecem la capitolul următor.

11 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a împlini supunerea care devine neprihănirea noastră
„Şi la înfăţişare fiind găsit ca un om S-a umilit şi S-a făcut ascultător până la moarte , şi încă moarte de cruce ”(Filipeni 2:8)
„Căci aşa cum prin neascultarea unui om , mulţi au fost făcuţi păcătoşi , tot aşa prin ascultarea Unuia mulţi vor fi făcuţi drepţi ”(Romani 5:19)
„Căci pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat , El l-a făcut păcat pentru noi , ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El ”(2Cor 5:21)
..”nu având dreptatea mea , care este din Lege , ci pe aceea care este prin credinţa în Cristos ”..(Fil 3:9)

Justificarea nu este o simplă anulare a nedreptăţilor mele ci este de asemenea imputarea neprihănirii lui Cristos mie .Eu nu am o neprihănire care să mă laude sau să mă recomande înaintea Lui Dumnezeu.Ceea ce declar eu Înaintea Lui Dumnezeu este aceasta: ..”nu având dreptatea mea , care este din Lege , ci pe aceea care este prin credinţa în Cristos ”..(Fil 3:9)
Aceasta este neprihănirea lui Cristos care îmi este imputată mie .Aceasta înseamnă că Cristos a împlinit toată dreptatea într-un mod perfect , şi apoi că această dreptate mi-a fost recunoscută mie , atunci cînd m-am încrezut în El . Am fost socotit drept –Dumnezeu s-a uitat la perfecta neprihănire a Lui Cristos , şi m-a declarat neprihănit cu neprihănirea lui Cristos .
Deci sunt două motive pentru care nu este abominabil pentru Dumnezeu să îi justifice pe păcătoşi (Romani 4:5)În primul rând ,moartea lui Cristos a plătit datoria nedreptăţilor noastre (vedeţi capitolul anterior ) . În al doilea rând , supunerea lui Cristos a dat neprihănirea care aveam nevoie pentru a fi justificaţi în tribunalul lui Dumnezeu .Cererea lui Dumnezeu pentru a intra în viaţa veşnică nu sunt doar ca faptele noastre nedrepte să fie anulate , ci şi ca neprihănirea noastră cea perfectă să fie stabilită .
Suferinţele şi moartea lui Cristos sunt baza pentru ambele acestea . Suferinţa lui este suferinţa pe care o meritau faptele noastre nedrepte .”Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre . Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El ,şi prin rănile Lui suntem vindecaţi ”(Isaia 53:5)Dar suferinţele şi moartea sa au fost apogeul şi împlinirea supunerii care a devenit baza justificării noastre .El a fost „ascultător până la moarte , şi încă moarte de cruce ”(Filipeni 2:8) Moartea sa a fost apogeul supunerii sale şi la aceasta face Biblia referinţă atunci când spune „prin ascultarea Unuia mulţi vor fi făcuţi drepţi ”(Romani 5:19)
„..moartea Lui Cristos a devenit baza graţierii şi a perfecţiunii noastre ..» „Căci pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat , El l-a făcut păcat pentru noi , ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El ”(2Cor 5:21) Acum ce înseamnă că Dumnezeu l-a făcut pe Cristos Cel fără de păcat să fie păcat? Înseamnă că păcatul nostru a fost învinovăţit Lui iar în acest fel a devenit iertarea noastră .Şi ce înseamnă că noi (care suntem păcătoşi )devenim neprihănirea lui Dumnezeu în Cristos? Înseamnă în mod similar că neprihănirea Lui Cristos ne este imputată nouă iar în acest fel a devenit perfecţiunea noastră .
Fie ca Cristos să fie onorat pentru toată lucrarea Sa de suferinţă şi moarte, în ambele rânduri lucrarea de iertare a păcatelor noastre şi de creare a justificării noastre !
Să Îl admirăm şi să Îl preţuim şi să ne încredem în El pentru această măreaţă realizare !

12 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne ia condamnarea noastră

„Cine-i va condamna?Cristos este Cel care a murit, ba mai mult , El a înviat,stă la dreapta Lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi ”(Romani 8:34)

Măreaţa concluzie rezultată în urma suferinţelor şi morţii Lui Cristos este aceasta :”Dar acum nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus”…(Romani 8:1).A fi “în Cristos “înseamnă să fii într-o relaţie cu El prin credinţă. Credinţa în Cristos ne uneşte cu El aşa că moartea Lui devine moartea noastră iar perfecţiunea Lui devine perfecţiunea noastră. Cristos devine pedeapsa noastră (pe care nu trebuie să o îndurăm ) şi perfecţiunea noastră (pe care nu o putem realiza).
Credinţa nu este “terenul “ pe care Dumnezeu ne acceptă, Cristos este singurul prin care suntem acceptaţi . Credinţa însă ,ne uneşte cu Cristos aşa încât neprihănirea Sa este văzută ca fiind a noastră:” ştiind că omul nu este justificat prin faptele Legii , ci prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos , nu prin faptele Legii;căci prin faptele Legii nici un om nu va fi justificat.”(Galateni 2:16) .Find “justificaţi prin credinţa” şi “justificaţi în Cristos “ (Galateni 2:17) sunt termeni paraleli –suntem în Cristos prin credinţă , şi deci justificaţi .
Atunci când apare întrebarea “ cine va fi condamnat?”,răspunsul este presupus : Nimeni! Apoi se declară baza în care se dă răspunsul : “Cristos Isus este Cel care a murit!”Şi moartea Lui ne asigură nouă libertatea în locul condamnării . Pe atât de sigur este faptul că nu putem fi condamnaţi pe cât este de sigur faptul că Cristos a murit.Nu există în tribunalul Lui Dumnezeu riscul unei condamnări duble – nu vom fi condamnaţi de două ori pentru aceleaşi ofense . Cristos a murit o dată pentru păcatele noastre, şi nu vom fi condamnaţi pentru ele .
Această condamnnare nu mai este nu pentru că nu ar fi una , dar pentru că s-a întâmplat deja odată.
Şi cum rămâne atunci cu condamnarea care vine de la lume ? Nu ar fi aceasta un răspuns la întrebarea “cine va fi condamnat?” . Oare nu sunt creştinii condamnaţi de lume?O ,da şi încă mulţi au fost martiri ! Iar răspunsul este că nimeni nu ne poate condamna şi să aibă şi dreptate. Acuzaţii pot fi aduse, dar nici măcar una nu va sta în picioare în final :”Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilorlui Dumnezeu ?Dumnezeu este Cel care justifică .”
(Romani 8:33). Altfel spus este exact ca şi răspunsul pe care îl dă Biblia în versetul următor:”Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos?Necazul,sau suferinţa,sau persecuţia,sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia , sau sabia?”(Romani 8:35). Ei bine să nu credeţi că aceste lucruri nu se întâmplă creştinilor iar adevărul este că :”Totuşi , în toate lucrurile acestea noi suntem mai mult decât biruiutori , prin Acela care ne-a iubit”(Romani 8:37)
Lumea îşi va aduce condamnările ei , şi poate că vor avea şi sabia la spatele lor,dar ştim că cea mai înaltă curte de justiţie deja a pledat în favoarea noastră:”Dacă Dumnezeu este pentru noi , cine poate fi împotriva noastră?”(Romani 8:31) Răspunsul este nimeni care să şi reuşească .iar dacă ei ne resping , El ne acceptă. Dacă ei ne urăsc , El ne iubeşte . Dacă ei ne întemniţează , el ne eliberează sufletele .Dacă ei ne persecută,El ne curăţeşte prin foc.Iar dacă ne omoară , El face din asta o trecere în paradis pentru noi .Oricum , ei nu ne pot învinge –Cristos a murit, Cristos a înviat –şi noi trăim în El .Iar în el nu este nici o condamnare ,suntem iertaţi şi suntem neprihăniţi .”Dar cel drept îndrăzneşte ca un leu tânăr”(Proverbe 28:1)

13 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să înlăture circumcizia şi toate ritualurile ce se credeau a fi baza mântuirii

„Şi eu, fraţilor,dacă mai predic circumcizia,……pricina de poticnire a crucii a fost îndepărtată ”
(Galateni 5:11)
„Toţi cei ce vor să placă oamenilor , încearcă să vă oblige să vă circumcideţi , numai ca să nu sufere ei persecuţie pentru crucea lui Cristos” (Galateni 6:11)
Locul pe care îl ocupa circumcizia era o controversă mare în biserica primului secol pentru că avea un loc biblic respectat de când Dumnezeu l-a poruncit în Geneza 17 :10 .Cristos era evreu şi toţi cei 12 apostoli ai Săi la fel .Aproape toţi, primii convertiţi la creştinism erau evrei.Scriptura evreiască era (şi încă este )parte din Biblia bisericii creştine, aşa că nu era o surpriză ca unele ritualuri evreieşti să apară în biserica creştină.
Şi au apărut.Iar împreună cu ele şi multe controverse.Pe atunci mesajul lui Cristos se răspândea în oraşe neevreieşti cum ar fi Antiohia din Siria, iar neamurile credeau în Cristos.
Întrebarea a survenit urgent: Care este relaţia dintre adevărul central al Evangheliei cu ritualuri cum ar fi circumcizia? Oare cum se relaţionau ritualurile cu Evanghelia lui Cristos-adică vestea prin care dacă te încredeai în El păcatele îţi sune iertate şi eşti justificat înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu este de partea ta şi ai viaţă veşnică .Cum se împăcau acestea?
Peste tot în lumea neamurilor (naţiunilor) apostolii predicau iertarea păcatelor şi justificarea doar prin credinţă .Petru predica în felul următor:”Toţi profeţii mărturisesc despre El că oricine crede în El primeşte prin Numele Lui iertarea păcatelor.”(Fapte 10 :43). Iar Pavel în felul următor:”Să vă fie cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor ;şi prin El oricine crede este justificat de toate lucrurile de care n-aţi putut fi justificaţi prin Legea lui Moise.”(Fapte 13:38-39).
Şi atunci cum rămâne cu circumcizia?Unii din Ierusalim o credeau a fi esenţială iar Antiohia a devenit ţinta controverselor:” Şi câţiva oameni au venit din Iudeea şi învăţau pe fraţi, zicând: Dacă nu sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi .”(Fapte 15:1) Atunci a fost întrunit un consiliu şi problema a fost dezbătută:”Dar câţiva din partida Fariseilor , care crezuseră,s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie circumciseşi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut.Şi după multă vorbă , Petru s-a sculat şi le-a zis:Fraţilor , ştiţi că Dumnezeu, de multă vreme ,a făcut o alegere între voi ca,prin gura mea , Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt ca şi nouă,şi n-a făcut nici o deosebire între noi şi ei ,curăţându-le inimile prin credinţă.Acum deci , de ce ispitiţi pe Dumnezeu punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? Dar noi credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem mântuiţi, la fel cum sunt şi ei. Şi toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, istorisind câte semne şi minuni făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.”(Fapte 15 :5-12)
Nimeni nu a reuşit să vadă esenţa problemei mai bine decât apostolul Pavel -chiar scopul suferinţelor şi morţii lui Cristos erau la mijloc.Era credinţa în Cristos suficientă să ne îndreptăţească înaintea lui Dumnezeu? Oare era şi circumcizia necesară de asemenea?
Răspunsul era clar :dacă Pavel predica circumcizia „pricina de poticnire a crucii a fost
îndepărtată”(Galateni 5:11) Crucea înseamnă eliberare de sub sclavia ritualurilor :”Rămâneţi deci tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos, şi nu vă lăsaţi iarăşi ţinuţi în jugul robiei!”(Galateni 5:1)

14 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca să ne aducă la credinţă şi să ne păstreze credincioşi
„Acesta este sângele Meu ,sângele noului legământ , care se varsă pentru mulţi.”(Marcu 14:24)
„Voi încheia cu ei un legământ veşnic , că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine;şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se îndepărteze de la Mine.”(Isaia 32:40)

Biblia ne vorbeşte despre un „legământ nou” şi un „legământ vechi ”. Termenul de legământ face referinţă la un acord solemn ce leagă două părţi să poarte obligaţii de ambele părţi şi care este întărit de un jurământ. În Biblie legămintele pe care Dumnezeu le face cu oamenii sunt iniţiate de El şi el stabileşte termenii , iar obligaţiile Lui sunt determinate de propriile Lui scopuri.
Vechiul legământ face referinţă la acordul stabilit de Dumnezeu cu Israel în Legea lui Moise . Slăbiciunea lui era că nu a fost însoţit de o transformare spirituală ,deci nu a fost respectat şi nu a adus viaţă.Era scris cu litere în piatră ,şi nu cu Duhul Sfânt în inimi. Profeţii spuneau despre un „legământ nou ”care ar fi fost diferit „nu al literei ci al Duhului ;căci litera omoară dar Duhul dă viaţă”(2Cor 3:6)
Legământul cel nou este în mod radical mai eficient decât cel vechi :el este înrâurit în suferinţele şi moartea Domnului Isus…”El este mijlocitorul unui legământ nou ”(Evrei 9:15)Isus a spus că sângele Său era sângele legământului care se varsă pentru mulţi (Marcu 14:24)Aceasta înseamnă că sângele lui Isus a „cumpărat”puterea şi promisiunile noului legământ şi este eficient în mod suprem pentru că Isus a murit ca să îl facă aşa. Care sunt deci termenii legământului pe care l-a asigurat în mod indestructibil prin sângele Său?Profetul Ieremia descrie unii dintre aceştia:”…voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legământ….Voi pune Legea Mea înăuntrul lor , o voi scrie în inima lor;…căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”
(Ieremia 31:31-34) Suferinţele şi moartea lui Cristos garantează schimbarea interioară a poporului Său (legea scrisă în inimile lor ) şi iertarea păcatelor lor.
Pentru a garanta faptul că accest legământ nu va eşua , Cristos ia iniţiativa de a crea credinţa şi de a asigura credincioşia poporului Său .Aduce la viaţă un popor nou, al noului său legământ scriind legea nu doar în piatră, ci în inimi – în contrast cu „scrisoarea ” în piatră El spune „Duhul dă viaţă ” (2Cor 3:6) „măcar că eram morţi în greşelile noastre , ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos”(Efeseni 2:5) Aceasta este viaţa spirituală ce ne face să vedem şi să credem în gloria Lui Cristos. Acest miracol creează poporul legământului celui nou şi este sigur şi definitiv pentru că Cristos l-a cumpărat cu propriul Său sânge .
Iar miracolul nu este doar creearea credinţei noastre ,dar şi asigurarea credincioşiei noastre:”Voi încheia cu ei un legământ veşnic , că nu Mă voi mai întoarce de la ei , ci le voi face mult bine ;şi le voi pune în inimă frica de Mine , ca să nu se îndepărteze de la Mine.”(Ieremia 32:40) Când a murit Cristos a asigurat pentru poporul Său nu numai inimi noi dar şi o siguranţă nouă: nu îi va lăsa să se îndepărteze de la El şi îi va păstra.Iar ei vor persevera pentru că sângele legământului o garantează.
15Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca să ne facă sfinţi , fără de vină şi perfecţi

„Căci printr-o singură jertfă El a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi”(Evrei 10:14)
„…acum El v-a împăcat în trupul Lui de carne , prin moarte , ca să vă înfăţişezeînaintea Lui sfinţi,fără cusur şi fără vină”(Coloseni 1:22)
„De aceea , curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă,cum şi sunteţi , fără aluat ;căci Cristos, Paştele nostru a fost jertfit pentru noi .”(1Corinteni 5:7)

Unul dintre lucrurile ce ne provoacă dureri de inimă în vieţile noastre de creştini este ritmul lent în care se produce schimbarea noastră.Auzim chemările lui Dumnezeu ca să Îl iubim cu toată inima , sufletul, mintea şi puterea noastră(Marcu 12:30)dar ne ridicăm noi oare vreodată la acea afecţiune totală şi devotament ? Strigăm şi noi în mod repetat împreună cu apostolul Pavel:”O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup de moarte?”(Romani 7:24) Suspinăm chiar şi atunci când luăm hotărâri proaspete:”Nu că am şi câştigat premiul sau că am ajuns desăvârşit ;dar alerg înainte , căutând să-l apuc , întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.”(Filipeni 3:12)
Şi chiar acea declaraţie este cheia răbdării cu bucurie .Cristos Isus m-a făcut al Său dar dorinţele mele şi eforturile mele mă îndreaptă în totalitate la a nu aparţine de Cristos(aparţinere care deja s-a întâmplat ), ci la a completa ceea ce îmi lipseşte în asemănarea cu El .
Una dintre cele mai mari surse de bucurie şi de răbdare pentru creştin este conştientizarea faptului că în imperfecţiunea progresului nostru am fost făcuţi deja desăvârşiţi –iar că aceasta o datorăm suferinţelor şi morţii lui Cristos. „Căci printr-o singură jertfă El [Isus Cristos]a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţ.i”(Evrei 10:14) Ce afirmaţie uimitoare !În aceeaşi propoziţie ni se spune şi că suntem sfinţiţi (în procesul de sfinţire) şi că suntem desăvârşiţi .
A fi sfinţiţi înseamnă că suntem imperfecţi si că ne aflăm în procesul sanctificării, că devenim sfinţi , nu că suntem deja sfinţi pe deplin. Şi în mod precis aceştia (cei sfinţi) şi doar aceştia sunt deja desăvârşiţi .Încurajarea plină de bucurie de aici este că dovada perfecţiunii noastre înaintea lui Dumnezeu nu este perfecţiunea noastră experimentată ci progresul nostru experimentat.Vestea bună este că fiind pe cale avem dovada că deja am şi ajuns.
Biblia ilustrează aceasta din nou prin imaginea aluatului şi a plămădelii, aici aluatul reprezentând răul.Iar noi fiind frământătura,ni se spune:”De aceea curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă , cum şi sunteţi , fără aluat ;căci Cristos ,Paştele nostru a fost jertfit pentru noi.”(1Cor 5:7)
Creştinii sunt „fără de aluat” –nu există „aluat” , nu există rău, suntem desăvârşiţi . Şi din acest motiv trebuie să „curăţăm aluatul cel vechi”, pentru că am fost curăţiţi în Cristos.Iar acum ar trebui să fim curaţi practicând curăţia aceasta, cu alte cuvinte să devenim ceea ce suntem deja .
Vă intrebaţi despre baza tuturor acestor declaraţii? „căci Cristos ,Paştele nostru a fost jertfit pentru noi.”Suferinţele lui Cristos ne asigură perfecţiunea atât de ferm încât deja aceasta devine realitate.
De aceea , luptăm împotriva păcatului nostru nu pur şi simplu pentru a deveni perfecţi, ci pentru că deja suntem .Iar moartea lui Isus este cheia tuturor bătăliilor cu imperfecţiunile noastre, pe baza neclintită a pefecţiunii noastre.

16 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca să ne dea o conştiinţă curată
“cu cât mai mult sângele lui Cristos, care , prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, nu va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu!”(Evrei 9:14)

Unele lucruri rămân neschimbate, iar problema unei conştiinţe murdare este pe atât de veche pe cât sunt Adam şi Eva .Imediat cum au păcătuit , conştiinţa lor a fost mânjită iar simţul vinovăţiei lor era distrugător : şi le-a distrus relaţia cu Dumnezeu- ei s-au ascuns de El .De asemenea le-a distrus relaţia unuia cu celălalt – se învinovăţeau şi le-a distrus pacea cu ei înşişi – pentru prima dată când s-au văzut şi le-a fost ruşine de ei înşişi.
Pe parcursul Vechiului Testament conştiinţa era o problemă, iar sacrificiile animalelor nu puteau curăţi conştiinţa .”Aceasta era un simbol pentru vremea de acum , când se aduc daruri şi jertfe care nu pot desăvârşi conştiinţa celui care se închină;din moment ce ele privesc numai mâncarea şi băutura , feluritele spălări şi reguli carnale impuse până la o vremede reformare”(Evrei 9: 9-10) Ca o preînchipuire a lui Cristos , Dumnezeu a luat în considerare sângele animalelor ca fiind suficient pentru curăţirea cărnii- necurăţia spălată printr-un ceremonial , dar nu şi conştiinţa.
Nici un fel de sânge de animal nu ar fi putut curăţa conştiinţa , şi ei ştiau aceasta.(vedeţi
Isaia 53 şi Psalmul 51), şi noi o ştim . Dar vine un nou Mare Preot – Isus ,fiul Lui Dumnezeu , cu o jertfă mai bună – El Însuşi . „cu cât mai mult sângele lui Cristos, care , prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, nu va curăţi conştiinţa voastrăde faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu!”(Evrei 9:14)
Jertfele aduse cu animale preînchipuiau sacrificiul final al Fiului Lui Dumnezeu , iar moartea Fiului ajunge pentru a acoperi toate păcatele poporului Lui Dumnezeu atât în perioada timpului trecut cât şi în perioada de timp ce va urma .
Şi ne vedem în perioada modernă – epoca ştiinţei ,a Internetului , a transpalntelor de organe , a mesajelor instante, a telefoanelor mobile , iar problema noastră fundamentală rămâne aceeaşi dintotdeauna :conştiinţa care ne condamnă.Nu ne simţim îndeajuns de buni ca să venim la Dumnezeu , şi indiferent cât de distorsionată ar putea fi conştiinţa noastră , aceasta rămâne adevărat : – nu suntem îndeajuns de buni ca să venim înaintea Lui Dumnezeu .
Putem să ne scrijelim sau să ne aruncăm copii în râul sfânt ori să dăm un milion de dolari asociaţiilor umanitare,sau să plătim pentru o masă în comun a bisericii , poate să facem de o sută de ori penitenţe sau canoane ori să ne supunem la auto-suferinţe, rezultatul va fi acelaşi :pata rămâne iar moartea ne înspăimântă.Ştim despre conştiinţa noastră că este mânjită, şi nu cu lucruri exterioare cum ar fi atingerea unui cadavru sau mâncând o bucată de carne de porc. Isus spune că ceea ce iese dintr-o persoană mânjeşte , nu ceea ce intră în ea: suntem mânjiţi de mândrie, de milă de sine, de amărăciune şi poftele cărnii, de invidie şi gelozie , de lăcomia şi invidia pentru ce nu este al nostru ,de nepăsare şi frică – şi de acţiunile pe care acestea le cultivă în noi . Toate acestea sunt „fapte moarte” şi nu au nici o viaţă spirituală în ele . Nu provin dintr-o viaţă nouă , ci din moarte şi conduc la moarte – de aceea ne fac să ne simţim fără de speranţă în conştiinţele noastre.
Singurul răspuns în aceste vremuri moderne ale noastre , de fapt ca şi în toate celelalte timpuri este sângele lui Cristos.Atunci când conştiinţa noastră se ridică şi ne condamnă , unde ne vom îndrepta? – ne vom îndrepta către Cristos.Ne vom îndrepta înspre suferinţele şi moartea lui- înspre sângele Său . Acesta este singurul mod de curăţare din univers care poate da o eliberare a conştiinţei în timpul vieţii şi pace în moarte.

17 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să obţină toate lucrurile care sunt bune pentru noi

„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său , ci L-a dat pentru noi toţi , cum nu ne va da , fără plată , împreună cu El , toate lucrurile ? (Romani 8.32)

Iubesc logica acestui verset ! Nu pentru că aş iubi logica ci pentru că îmi place atunci când adevăratele mele nevoi sunt împlinite.Cele două jumătăţi ale versetului din Romani 8:32 au o conexiune uluitor de minunată şi importantă.S-ar putea să nu o vedem din moment ce a 2-a jumătate este o întrebare ” cum nu ne va da , fără plată , împreună cu El , toate lucrurile ?” Dar dacă transformăm întrebarea în afirmaţia care se subînţelege , o vom vedea : „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său , ci L-a dat pentru noi toţi” ne va da cu siguranţă toate lucrurile.
Cu alte cuvinte , legătura dintre cele două jumătăţi este menită să facă cea de-a doua jumătate absolut sigură .Dacă Dumnezeu a făcut cel mai greu lucru posibil , şi anume a dat pe Fiul Său la suferinţă şi moarte atunci este sigur că El va face un lucru cu mult mai uşor comparabil cu acesta şi anume de a ne da toate lucrurile împreună cu El . Dedicarea totală a lui Dumnezeu de a ne da toate lucrurile este mai sigură decât sacrificiul Fiului Său, dar L-a dat pentru „noi toţi ” . Făcând aceasta, ar putea să înceteze a mai fi pentru noi ? Acesta ar fi un lucru de negândit !
Dar ce înseamnă „ne va da toate lucrurile?” Ei bine nu o viaţă uşoară de confort , şi nici măcar siguranţă în faţa inamicilor noştri. Ştim aceasta din ceea ce spune Biblia 4 versete mai târziu : „După cum este scris :Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua ;suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”(Romani 8:36) Mulţi creştini , chiar astăzi suferă persecuţii de acest fel.Dar atunci când Biblia întreabă : Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos ?Necazul , sau suferinţa, sau persecuţia , sau foametea ,sau lipsa de îmbrăcăminte , sau primejdia,sau sabia?”(Romani 8:35) – răspunsul este nimeni şi nimic . Nu pentru că aceste lucruri nu s-ar întâmpla creştinilor dar pentru că „în toate lucrurile acestea noi suntem mai mult decât biruitori , prin Acela care ne-a iubit .”
Ce înseamnă atunci faptul că datorită morţii lui Cristos pentru noi , Dumnezeu cu siguranţă împreună cu El ne va da „toate lucrurile ”? Înseamnă că ne va da toate lucrurile care sunt bune pentru noi , toate lucrurile de care avem cu adevărat nevoie ca să fim asemenea imaginii Fiului Său (Romani 8:29), toate lucrurile care ne sunt necesare pentru a ajunge la o bucurie veşnică .
Identic cu altă promisiune biblică : „Şi Dumnezeul Meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre , potrivit bogăţiilor Sale , în glorie, în Cristos Isus”(Filipeni 4:19) Această promisiune este clarificată în cuvintele precedente :” Ştiu cum să sufăr lipsa şi ştiu cum să trăiesc în belşug . În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând , să fiu în belşug şi să fiu în lipsă .Pot totul în Cristos , care mă întăreşte.”(Filipeni 4:12-13) Ni se spune că putem face toate lucrurile „în Cristos” . Dar observaţi că „toate lucrurile includ ”să sufăr lipsa ” şi „să fiu … flămând”. Dumnezeu se va îngriji de orice nevoie reală , inclusiv de abilitatea de a te bucura în suferinţă atunci când multe nevoi pe care le simţim nu se împlinesc .Dumnezeu se va îngriji de nevoia de har când suntem înfometaţi , atunci când nevoia simţită pentru hrană şi nu este împlinită – suferinţa şi moartea lui Cristos garantează faptul că Dumnezeu ne va da toate lucrurile de care avem nevoie pentru a face voia Lui , şi pentru a-I da glorie şi pentru a ajunge la bucuria eternă.

18 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne poată vindeca de boli morale şi fizice

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre .Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El , şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.”(Isaia 53:5)
..”El ….a vindecat pe toţi bolnavii; ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul Isaia, care zice:El a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”(Matei 8:16-17)
Cristos a suferit şi a murit pentru ca bolile să poată fi într-o zi complet distruse .Bolile şi moartea nu erau parte din căile originale ale Lui Dumnezeu pentru lume.Au parvenit împreună cu păcatul ca şi parte a judecăţii Lui Dumnezeu asupra creaţiei . Biblia spune „Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu de voie , ci din cauza celui care a supus-o;în speranţa însă”….Dumnezeu a supus lumea la (zădărnicia ?) durerii fizice pentru a demonstra oroarea răutăţii morale.
Această (zădărnicie ?) a inclus şi moartea:”De aceea , după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume ,şi prin păcat moartea;”(Romani 5:12) şi odată cu aceasta sunt incluse şi gemetele bolilor, şi creştinii nu sunt absolviţi de acestea. „Şi nu numai ea ,dar şi noi , care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi , aşteptând cu nerăbdare înfierea , adică răscumpărarea trupului nostru”(Romani 8:23)
Ei bine dar, toată această mizerie a bolilor este temporară, şi aşteptăm o vreme în care durerea trupească nu va mai fi . Supunerea creaţiei la (zădărnicie?) nu este permanentă, iar Biblia spune că Dumnezeu a ţintit la speranţă încă de la începutul judecăţii Sale.Scopul Lui final era acesta: „că şi creaţia însăşi , va fi eliberată de sub robia corupţiei în libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.”(Romani 8:21)
Atunci când Cristos a venit în lume , a avut o misiune şi anume, de a obţine răscumpărarea lumii, semnalând aceasta prin vindecarea multor oameni în timpul vieţii sale.Erau ocazii când mulţimile se adunau şi El „vindeca pe toţi bolnavii”(Luca 6:19, Matei 8:16 ) , aceasta fiind o preînchipuire a ceea ce va veni la sfârşitul istoriei când :”..Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor ;moartea nu va mai exista;nici tristeţe ,nici durere ,nici plâns,pentru că lucrurile dintâi au trecut”
(Apocalipsa 21:4)
Felul în care Cristos a învins moartea şi bolile a fost luându-le asupra Lui şi ducânsu-le cu El în mormânt .Judecata lui Dumnezeu asupra păcatului ce a adus boala în lume a fost îndurată de Isus atunci când a suferit şi a murit . Profetul Isaia a explicat moartea lui Cristos cu aceste cuvinte : „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre .Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El ,şi prin rănile Lui suntem vindecaţi .”(Isaia 53:5) Loviturile de pe spatele lui Isus au cumpărat o lume fără boli .
Într-o zi toate bolile vor fi expulzate din creaţia răscumpărată a lui Dumnezeu, şi va fi un pământ nou , vom avea trupuri noi , iar moartea va fi înghiţită de viaţa veşnică (1Cor 15.54 2Cor 5:4 ) „Lupul şi mielul vor paşte împreună , leul va mânca paie ca boul ”(Isaia 65:25) Iar toţi cei care îl vor iubi pe Cristos vor cânta cântece de mulţumire Mielului ce a fost jertfit ca să ne răscumpere din păcat şi din moarte şi din boală.

19 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să dea viaţă veşnică tuturor ce se încred în El

„Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea ,că a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică ”(Ioan 3:16)

În momentele noastre cele mai fericite nu vrem să murim –dorinţa de moarte răsare abia atunci când suferinţa ni se pare insuportabilă. Ei bine ceea ce vrem noi în acele momente nu este moartea ci eliberarea , şi am dori foarte mult ca să revină timpurile bune înapoi .Am vrea ca durerea să dispară sau poate ca cel iubit să revină din mormânt.Vrem viaţă şi bucurie.
Ei bine şi cum ne mai păcălim romantizând moartea ca fiind apogeul unei vieţi bine trăite . Este un inamic care ne „taie ” de la toate plăcerile minunate ale lumii acesteia şi îi punem nume „dulci ” ca şi cum ar fi cel mai inferior dintre lucrurile rele. Călăul care ne dă lovitura de graţie
când suntem în suferinţă nu este împlinirea lucrurilor după care tânjim dar este sfârşitul speranţei. Lucrurile după care tânjeşte inima omului este să fie trăiască şi să fie fericită .
Dumnezeu însuşi ne-a creat aşa .”..a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei , măcar că omul nu poate cuprinde …..lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”(Eclesiastul 3:11) Suntem creaţi după chipul Lui Dumnezeu , iar Dumnezeu iubeşte viaţa şi trăieşte veşnic :- noi am fost făcuţi să trăim veşnic , şi vom trăi . Opusul vieţii veşnice nu este anihilarea ci iadul , iar Isus a vorbit despre acesta mai mult ca oricine, clarificând faptul că oricine respinge viaţa veşnică oferită de El nu va sfârşi fiind nimicit ci în chinurile mâniei Lui Dumnezeu :”Cine crede în Fiul are viaţă veşnică ; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa , ci mânia Lui Dumnezeu rămâne peste El ”(Ioan 3:36)
Şi aceasta va rămâne aşa pentru totdeauna .Isus a zis: „ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică , iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică ”(Matei 25:46) Aceasta este o realitate la care nu mai putem adăuga sau substrage nimic, şi care ne arată consecinţele negative ale faptului că îl tratăm pe Dumnezeu cu indiferenţă sau dispreţ. Aşa că Isus ne avertizează :”Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat , scoate-l ;este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în împărăţia Lui Dumnezeu , decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei ,unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”(Marcu 9:47-48)
Aşa că viaţa veşnică nu este doar o extensiune a vieţii acesteia cu amestecul ei de durere şi plăceri , ci aşa cum iadul poate fi rezultatul cel mai rău al acestei vieţi , în acelaşi mod viaţa veşnică este cel mai bun .Este un loc de fericire supremă şi crescândă unde tot păcatul şi tristeţea nu vor mai fi . Tot ceea ce este rău şi decăzut în această creaţie va fi îndepărtat şi tot ceea ce ste bun şi ce va aduce fericire adevărată şi care durează, va fi păstrat , purificat şi şi intensificat .
Vom fi schimbaţi în aşa fel încât vom fi capabili de dimensiuni ale fericirii care erau de negândit nouă în această viaţă „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut ,şiurechea nu le-a auzit,şi la inima omului nu s-au suit ,aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”(1Cor 2:9)
Şi este adevărat în fiecare moment al vieţii , acum şi întotdeauna : Pentru aceia care se încred în Cristos ceea ce este mai bun urmează să vină .Vom vedea gloria atotîmplinitoare a Lui Dumnezeu :”Şi viaţa veşnică este aceasta :să Te cunoască pe Tine ,singurul Dumnezeu adevărat , şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu .”(Ioan 17:3) Pentru acestea Cristos a suferit şi a murit , şi de ce nu L-am îmbrăţişa ca pe comoara noastră , şi să trăim?

20 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne elibereze din acest veac rău

„ care S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre , ca să ne elibereze din acest veac rău , potrivit cu voia Dumnezeului nostru şi Tatăl,”(Galateni 1:4)
Până în momentul morţii noastre sau când va veni Cristos să îşi stabilească împărăţia trăim în „acest veac rău ” De aceea atunci când Biblia spune că Cristos S-a dat pe Sine însuşi”ca să ne elibereze din acest veac rău” aceasta nu înseamnă că ne va lua din această lume , dar că ne va scăpa de puterea celui rău din ea . Isus s-a rugat pentru noi cam aşa : „Nu Te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău.”(Ioan 17: 15)
Motivul pentru care Isus se roagă ca noi să fim scăpaţi de cel rău este pentru că „acest veac rău ” este veacul în care îi este dată libertatea lui Satan să decepţioneze ( să înşele)şi să distrugă.Biblia spune : „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău ”(1Ioan 5:19) Cel rău este numit „dumnezeul lumii acesteia ” iar scopul lui principal este să orbeasă oamenii de la adevăr .” a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia , ca lumina Evangheliei gloriei lui Cristos , care este chipul lui Dumnezeu , să nu strălucească peste ei ”(2Cor 4:4 )
Până când nu ne trezim să vedem întunecimea condiţiei noastre spirituale , trăim în sincronism cu „acest veac rău ” şi conducătorul ei :” în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia , după domnul puterii văzduhului , a duhului care lucrează acu în fii neascultării ;” (Efeseni 2:2 )
Fără să ştim eram lacheii diavolului, iar ceea ce simţeam a fi libertate era de fapt robie . Biblia vorbeşte direct mofturilor , distracţiilor şi dependenţelor secolului XXI atunci când spune :”promiţându-le libertatea , în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii ; căci omul este robul lucrului care l-a biruit”(2 Petru2:19) Strigătul eliberator care răsună din Biblie este : „ Şi să nu vă conformaţi cu lumea aceasta , ci să vă transformaţi prin înnoirea minţii voastre , ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună plăcută şi desăvârşită ”( Romani 12:2 ) Cu alte cuvinte : fii liber ! Nu te lăsa păcălit de idolii veacului căci azi sunt aici ,dar mâine nu vor mai fi . Un capriciu care te înrobeşte este urmat de un altul , iar tatuajele „eliberatoare ” de azi peste treizeci de ani nu vor mai fi însemne ale libertăţii ci marcaje de neşters ale conformării.
Înţelepciunea acestui veac este o absurditate din perspectivă eternă „ Nimeni să nu se
înşele :dacă cineva dintre voi se crede înţelept în veacul acesta , să se facă nebun , ca să ajungă înţelept.Căci înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea Lui Dumnezeu .Căci este scris :El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor ”(1Cor 3: 18 –19 ) „ Fiindcă predicarea crucii este o nebunie pentru cei care pier”…(1 Cor 1:18) Atunci ce este înţelepciunea Lui Dumnezeu în acest veac ? Este măreaţa moarte eliberatoare a Lui Isus Cristos . Cei care au început să Îl urmeze la început au spus:”dar noi predicăm pe Cristos cel crucificat ,…..Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu ”( 1Cor 1:23-24)
Atunci când Cristos a mers la cruce , a eliberat milioane de captivi , a demascat frauda diavolului şi i-a strivit puterea . Aceasta a vrut să lase de înţeles în ajunul crucificării când a spus : „Acum are loc judecata acestei lumi , acum stăpânitorul acestei lumi va fi aruncat afară .”(Ioan 12:31)
Nu urma un duşman care este înfrânt , urmează-L pe Cristos.Este costisitor ,şi vei fi un exilat în lumea aceasta ,dar vei fi LIBER.

21 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne împace cu Dumnezeu

„Căci dacă , atunci când eram duşmani , am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său ,cu mult mai mult ,fiind reconciliaţi ,vom fi mântuiţi în viaţa Lui .”(Romani 5:10)
Împăcarea ce trebuie să se întâmple între omul păcătos şi Dumnezeu are două sensuri: atitudinea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să se schimbe de la o nesupunere făţişă în credinţă iar atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi trebuie să fie schimbată de la mânie în milă . Dar cele două nu sunt identice şi anume eu am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să mă schimb pe când Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul meu . Schimbarea mea trebuie să vină din afara mea dar Dumnezeu se schimbă conform cu ceea ce Este El . Din ceea ce rezultă că Dumnezeu nu se schimbă de loc şi că este planul lui Dumnezeu ca să nu mai fie împotriva mea şi să înceapă a fi pentru mine .
Cuvintele cele mai importante sunt „atunci când eram duşmani”, acasta fiind atunci când „am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său ”(Romani 5:10 ) „În timp ce eram duşmani ” însemnând că ,altfel spus prima schimbare a fost a lui Dumnezeu , nu a noastră . Noi tot mai eram inamici Lui ,şi nu spunem prin asta că în mod conştient eram „în război ” , iar cei mai mulţi oameni nu simt o ostilitate conştientă împotriva Lui Dumnezeu . Această ostilitate este manifestată în mod cu mult mai subtil cu o insubordonare tacită sau indiferenţă . Biblia descrie această stare cam aşa: „Fiindcă mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu , şi nici nu poate fi supusă. ”(Romani 8:7)
Pe când eram încă aşa , Dumnezeu L-a pus pe Cristos înainte ca să poarte păcatele noastre ce aprindeau mânia Lui Dumnezeu , în acest fel făcând posibil faptul ca El să ne trateze cu milă. Primul act al Lui Dumnezeu în împăcarea noastră cu El a fost îndepărtarea obstacolului ce făcea reconcilierea imposibilă, şi anume vina păcatelor noastre de a Îl deprecia pe Dumnezeu : „că adică Dumnezeu era în Cristos , împăcând lumea cu Sine , neţinându-le în socoteală păcatele ”…(2Cor 5:19 )
Atunci când ambasadorii Lui Cristos duc acest mesaj lumii ei spun: „vă rugăm fierbinte , în Numele Lui Cristos:împăcaţi-vă cu Dumnezeu! ”(2Cor 5:20) Vor ei să spună numai „schimbaţi-vă atitudinea faţă de Dumnezeu ” ? Nu , de asemenea mesajul lor este:” primeşte lucrarea de împăcare făcută mai dinainte de Dumnezeu în Cristos!”
Luaţi în seamă această împăcare făcând analogie la aceasta între oameni .Isus a zis: „Deci dacă –ţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi şi împacă-te cu fratele tău ;apoi vino şi adu-ţi darul” (Matei 5: 23,24) Atunci când spune „împacă-te cu fratele tău , luaţi aminte că este fratele care trebuie să îşi îndepărteze judecata .Fratele este cel care „are ceva împotriva ta ”aşa cum Dumnezeu are ceva împotriva noastră , iar „împacă-te cu fratele tău ” înseamnă fă ceea ce trebuie să faci pentru ca judecata fratelui tău să fie îndepărtată .
Dar atunci când auzim Evanghelia lui Cristos , aflăm că Dumnezeu deja a făcut aceasta :a făcut paşii pe care noi nu îi puteam face şi care trebuiau făcuţi pentru ca să îndepărteze judecata Sa , trimiţându-L pe Cristos să sufere în locul nostru . Iar împăcarea decisivă s-a petrecut „pe când eram duşmani ”
Reconcileierea din partea noastră presupune simplu să primim ceea ce Dumnezeu deja a făcut , în acest fel primind un dar infinit de valoros.

22 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne aducă la Dumnezeu
„Căci Cristos , de asemenea ,a suferit o dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepţi , ca să ne aducă la Dumnezeu;”(1Petru 3:18 )
„Dar acum , în Cristos Isus , voi , care odinioară eraţi depărtaţi , aţi fost apropiaţi prin sângele Lui Cristos.”
(Efeseni 2:13 )
Atunci când nu mai e nimic de făcut , Dumnezeu este Evanghelie.Evanghelie înseamnă “Veste Bună “iar creştinătatea nu este teologie de primă clasă ci este Veste . Este asemănătă cu o veste pe care o aud prizonierii de război printr-un radio ascuns cum că aliaţii lor au ajuns şi că salvarea e doar o chestiune de timp .Iar paznicii lor se miră de unde atâta bucurie.
Dar care este binele suprem în Vestea Bună? Toate indiciile ne conduc într-o direcţie finală :Dumnezeu însuşi .Toate cuvintele Evangheliei ne conduc la El , iar dacă nu , atunci nu este evanghelie. Spre exemplu mântuirea nu este veste bună dacă doar te salvează de la iad şi nu te conduce la Dumnezeu , sau iertarea nu este veste bună dacă doar îţi dă eliberare de sub vina ta şi nu îţi deschide calea către Dumnezeu. Un alt exemplu, justificarea , nu este o veste bună dacă ne face acceptabili înaintea Lui Dumnezeu şi nu ne aduce la o părtăşie cu El .
Răscumpărarea nu este veste bună dacă doar ne eliberează de robia păcatului şi nu ne aduce la Dumnezeu. Adoptarea nu este veste bună dacă ne pune doar în familia Lui Dumnezeu şi nu în braţul Său .
Aceest lucru este crucial şi anume că mulţi oameni se pare că îmbrăţişează vestea bună fără însă a-L îmbrăţişa pe Dumnezeu .Iar noi nu avem o dovadă sigură cum că am avea o inimă nouă doar pentru că vrem să scăpăm de iad.Ei bine ,aceasta este o dorinţă perfect naturală , nu una supra omenească .Nu îţi trebuieo inimă nouă să vrei eliberarea psihică pe care o dă iertarea,sau îndepărtarea mâniei Lui Dumnezeu , sau moştenirea împărăţiei Lui Dumnezeu.Toate aceste lucruri sunt de dorit fără să fii născut din nou.Cu alte cuvinte nu trebuie să fii născut din nou ca să vrei toate aceste lucruri.Chiar şi diavolii le doresc.
Şi nu este un lucru greşit în a le dori , ba chiar este o nesăbuinţă ca să nu le vrei.Dar dovada că am fost schimbaţi este că vrem aceste lucruri pentru că ne aduc la bucuria Lui Dumnezeu.Acesta este cel mai măreţ lucru pentru care Cristos a murit: „Căci Cristos , de asemenea ,a suferit o dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepţi , ca să ne aducă la Dumnezeu;”(1Petru 3:18 )

De ce este aceasta esenţa Veştii Bune ? Pentru că am fost făcuţi să experimentăm fericirea ce durează şi este deplină văzând şi savurând gloria Lui Dumnezeu .Dacă bucuria noastră rezultă din ceva mai puţin , suntem idolatri şi Dumnezeu nu este cinstit de către noi.El ne-a creat în aşa fel încât gloria Sa este afişată atunci când ne bucurăm de ea.Evanghelia Lui Cristos este vestea bună prin care cu preţul vieţii Fiului Său , Dumnezeu a făcut tot ceea ce este necesar ca să ne cucerească/captiveze cu ceea ce ne va face eterni şi tot mai fericiţi , şi anume cu El Însuşi .
Cu mult înainte ca Cristos să vină Dumnezeu S-a descoperit ca fiind Sursa plăcerii depline şi care durează .”Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse , şi desfătări veşnice la dreapta Ta.”(Psalmul 16:11) Mai apoi L-a trimis pe Cristos să sufere „ca să ne aducă la Dumnezeu” Aceasta înseamnă că L-a trimis pe Cristos ca să ne aducă la cea mai lungă şi mai adâncă bucurie pe care o poate avea un om. Ascultă apoi invitaţia : întoarce-te de la „plăcerile de o clipă ale păcatului ”(Evrei 11:25) şi vino la „desfătări veşnice la dreapta Ta.”(Psalmul 16:11). Vino la Cristos.
23 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să putem aparţine Lui
„De aceea ,fraţii mei , prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege ,ca să puteţi fi ai altuia , adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi ,…..”(Romani 7:4)”
“Sau nu ştiţi …că voi nu sunteţi ai voştri ? Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ .” (1Cor 6:19-20)
“Biserica lui Dumnezeu , pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Lui “(Fapte 20:28)

Întrebarea cea mai importantă este nu cine eşti dar al cui eşti tu , şi bineînţeles că mulţi oameni gândesc despre ei că nu sunt sclavii nimănui visând la o independenţă totală . Ca şi o meduză care este purtată de valurile mării şi se simte liberă pentru că nu este fixată de vreo lipitoare sau crustaceu.
Dar Isus a spus nişte cuvinte pentru oamenii care se gândeau în felul acesta.”veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi ” Dar ei au răspuns „Noi …. n-am fost niciodată sclavii nimănui ;cum zici Tu :Veţi fi liberi ?” Iar Isus a răspuns :”Adevărat ,adevărat vă spun că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului ”(Ioan 8 :32-34) Biblia nu este reală pentru oamenii căzuţi care sunt în cele din urmă auto motivaţi , iar în lumea căzută nu este autonomie . Suntem guvernaţi de păcat sau suntem guvernaţi de Dumnezeu .”sunteţi robii aceluia de care ascultaţi;…..Căci atunci când eraţi robi ai păcatului , eraţi liberi faţă de dreptate….. Dar acum fiind eliberaţi de păcat, şi devenind robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea ,iar ca sfârşit viaţa veşnică” (Romani 8:16,20,22)
Majoritatea timpului nostru suntem liberi să facem ceea ce vrem , dar nu avem libertatea să facem ceea ce ar trebui să facem.Pentru aceasta avem nevoie de o putere nouă bazată pe o achiziţie divină – puterea este a lui Dumnezeu .De aceea Biblia spune „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu , pentru că voi , deşi aţi fost robi păcatului , aţi ascultata din inimă de modelul învăţăturii , căreia v-aţi încredinţat.”(Romani 8:17) Dumnezeu este Acela care îngăduie şi „le va da pocăinţa , ca să cunoască adevărul şi să-şi vină iarăşi în fire şi să se desprindă din cursa Diavolului , în care au fost prinşi , ca să-i facă voia”(2Tim 2;25-26)
Iar achiziţia care descoperă această putere este moartea lui Cristos „Sau nu ştiţi că … voi nu sunteţi ai voştri? Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ”…(1Corinteni 6:19 –20) .Şi ce preţ a plătit Cristos pentru acei ce se încred în El ? “Biserica lui Dumnezeu , pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Lui “(Fapte 20:28)
Acum suntem cu adevărat liberi , şi nu să fim autonomi , ci să vrem ceea ce este bine. Un mod de viaţă cu totul nou ni se deschide înainte atunci când moartea lui Cristos devine moartea eului nostru cel vechi .Relaţia cu Cristos Cel Viu înlocuieşte regulile, iar libertatea de a aduce roade înlocuieşte sclavia Legii : „De aceea ,fraţii mei , prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege ,ca să puteţi fi ai altuia , adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi ca să aducem roade pentru Dumnezeu”(Romani 7:4)”
Cristos a suferit şi a murit ca să putem fi eliberaţi de sub Lege şi păcat şi să aparţinem Lui .Aici supunerea încetează a mai fi o povară şi devine libertatea de a aduce roade . Amintiţi-vă faptul că nu mai aparţineţi vouă înşivă , iar atunci ai cui veţi fi? Dacă sunteţi ai lui Cristos , atunci (dovediţi?) să aparţineţi Lui .
24 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne dea intrare liberă în Locul Preasfânt

…”prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt,” (Evrei 10:19)

Unul dintre cele mai mari mistere ale Vechiului Testament era sensul cortului de închinare folosit de Israel şi numit „cortul întâlnirii” .Se făcea o anumită aluzie la acest cort dar nu clară .
Atunci când poporul lui Israel a ieşit din Egipt şi au ajuns la Muntele Sinai Dumnezeu a dat instrucţiuni precise lui Moise despre felul cum să construiască acest cort mobil de închinare cu toate componentele şi mobilierul lui .Iar ceea ce era misterios este această poruncă „şi vezi să le faci după modelul lor , care ţi s-a arătat pe munte. ”(Exod 25:40)
Atunci când Cristos a venit în lume , cu 1400 de ani mai târziu era cu mult mai descoperit faptul că acest „tipar ” al vechiului cort al întâlnirii era o „copie” sau o „umbră ” a realităţii din ceruri-cortul întâlnirii era o imagine pământească a unei realităţi pământeşti . Aşa că citim în Noul Testament următoarele :preoţii ”care slujesc chipului şi umbrei lucrurilor cereşti , după poruncile Dumnezeieşti primite de Moise , când avea să înalţe cortul .Căci ia seama ,a zis El, să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.” (Evrei 8 :5)
Rezultă că toate practicile de închinare ale lui Israel din Vechiul testament ne îndreaptă privirile spre ceva mai real . Aşa cum erau camere sfinte în cortul întâlnirii , unde preoţii în mod repetat luau sângele animalului jertfit şi se întâlneau cu Dumnezeu , tot aşa sunt „locuri sfinte ”, infinit de superior şi în ceruri , unde Cristos a intrat cu propriul Său sânge, nu în mod repetat , ci odată pentru totdeauna .
„Dar Cristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare , cu acel cort mai mare şi desăvârşit,
care nu este făcut de mâini , adică nu este din creaţia aceasta ,şi a intrat o dată pentru totdeauna ,
în Locul Preasfânt , nu cu sânge de ţapi sau de viţei , ci cu însuşi sângele Său , după ce a câştigat
o răscumpărare veşnică ”(Evrei 9:11,12)
Implicaţiile acestui lucru pentru noi sunt faptul că acum calea este deschisă pentru noi să mergem cu Cristos în toate locurile sfinte ale prezenţei lui Dumnezeu.Înainte numai preoţii evrei aveau acces în acea „copie” şi „umbră ” a acestor locuri .Doar Marele Preot putea merge odată pe an în Sfânta Sfintelor unde gloria Lui Dumnezeu apărea (Evrei 9:7). Exista o perdea de interzicere a accesului care proteja acel loc de glorie iar Biblia ne spune că atunci când Cristos a suflat ultima suflare pe cruce ..”şi iată ,perdeaua dinăuntrul templului a fost ruptă în două,de sus până jos ;şi pământul s-a cutremurat , şi stâncile au fost despicate ”(Matei 27:51)
Ce însemna aceasta ? Interpretarea ni se dă în aceste cuvinte : …”prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt,pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El , prin perdeaua dinăuntru , adică trupul Său ” (Evrei 10:19-20)
Fără Cristos sfinţenia Lui Dumnezeu trebuia să fie protejată de noi .El ar fi fost dezonorat , iar noi am fi fost mistuiţi datorită păcatului nostru . Dar acum datorită lui Cristos putem să ne apropiem şi să ne bucurăm inimile noastre de plinătatea frumuseţii arzător de luminoase a sfinţeniei Lui Dumnezeu , iar El nu va fi dezonorat şi noi nu vom fi mistuiţi .Datorită lui Cristos care ne protejează , Dumnezeu va fi onorat , iar noi vom sta în veşnică reverenţă .De aceea nu te terme să vii , dar vino prin Cristos .
25 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să devină pentru noi locul în care
ne întâlnim cu Dumnezeu
„Isus a răspuns şi le-a zis : Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.Atunci iudeii au zis Templul acesta s-a zidit în patruzeci şi şase de ani şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El vorbea despre templul trupului Său ” ( Ioan 2 : 19-21)

„Omorâţi-Mă şi voi deveni locul de întâlnire a oamenilor de pretutindeni, cu Dumnezeu.”
Cam în acest fel aş parafraza Ioan 2:19-21. Ei credeau că Isus face referinţă la templul din Ierusalim : „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica” – dar El făcea referinţă la trupul Său .
Oare de ce a făcut Isus conexiunea între templul evreiesc şi propriul Său trup? Pentru că a venit să înlocuiască templul ca loc de întâlnire cu Dumnezeu . Odată cu venirea Fiului Lui Dumnezeu întrupat , ritualurile şi închinarea au suferit schimbări profunde –Cristos Însăşi a devenit ultimul Miel de paşte , ultimul preot , ultimul templu.Toate au trecut , dar El a rămas ,
iar ceea ce a rămas este în mod infinit mai bun .
Făcînd referinţă la El Isus a zis:”dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul.”(Matei 12:6). Templul devenea locuinţa Lui Dumnezeu arareori , atunci când gloria Lui Dumnezeu umplea locul preasfânt, dar despre Cristos Biblia spune :”căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Lui Dumnezeu ”(Coloseni 2:9) .Prezenţa Lui Dumnezeu nu vine şi pleacă de la Isus , El ESTE Dumnezeu , iar unde îl întâlnim pe El , îl întâlnim pe Dumnezeu .
Dumnezeu se întâlnea în templu cu oamenii prin mulţi mediatori umani imperfecţi , dar acum se spune despre Cristos : Căci este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni :Omul Cristos Isus , ”(1Timotei 2:5) Dacă este să îl întâlnim pe Dumnezeu în închinare, există un singur loc unde trebuie să ajungem , la Isus Cristos- creştinismul nu are centru geografic de închinare cum au Islamismul sau Iudaismul .
Odată , când Isus confrunta o femeie adulteră , ea a schimbat subiectul spunând:”Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
Iar Isus a urmat cursul schimbat al conversaţiei şi a zis :”Dar vine ceasul ,şi acum a şi venit , când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr;(Ioan 4:20-23)
Isus schimbă categoriile în mod complet – nu pe acest munte sau în acel oraş , ci în duh şi în adevăr , El a venit în lume să înlăture limitările geografice .Acum nu mai există un templu , Ierusalim nu este centrul ci Cristos este.Dacă vrem să îl vedem pe Dumnezeu ,Isus spune:”Cine M-a văzut pe Mine , L-a văzut pe Tatăl ”(Ioan 14:9) Vrem să îl primim pe Dumnezeu? Isus spune :..”cine Mă primeşte pe Mine , primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”(Matei 10 :40). Vrem să avem prezenţa Lui Dumnezeu în închinarea noastră ? Biblia spune :”cel ce mărturiseşte pe Fiul ,are şi pe tatăl ”(1Ioan 2:23) Vrem să îl cinstim pe Tatăl ?Isus spune ; „cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl , care L-a trimis.”(Ioan 5:23)
Atunci când Cristos a murit şi a înviat din nou , vechiul templu a fost înlocuit de Cristos , locul de închinare accesibil din întreaga lume . poţi veni la El , fără să-ţi mişti un muşchi , El este atât de aproape cît este credinţa .

26 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a sfârşi preoţia Vechiului Testament şi ca să devină Marele Preot pentru veşnicie.
„Şi preoţii dintâi …erau împiedicaţi prin moarte să rămână pururea în slujbă dar El , fiindcă rămâne în veci ,are o preoţie care nu poate fi trecută de la unul la altul.Dea aceea şi poate să mântuiască în mod desăvârşit pe ce care se apropie de Dumnezeu prin El , pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru eiCăci un astfel de Mare Preot ne trebuia :sfânt , nevinovat, fără pată , despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri care n-are nevoie , ca ceilalţi mari preoţi ,să aducă jertfe în fiecare zi ,întâi pentru păcatele Sale şi apoi pentru păcatele poporului , căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna , când s-a aduc jertfă pe Sine Însuşi ”
(Evrei 7:23-27)
„ Căci Cristos ……a intrat chiar în cer , ca să se înfăţişeze acum , pentruu noi , înaintea lui Dumnezeu .Şi nu ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi , aşa cum intră marele preot în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui , fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii;dar acum , la sfârşitul veacurilor ,S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.”
(Evrei 9:24-26)
Fiecare preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe , care niciodată nu pot şterge păcatele ,dar El , după ce a adus o singură jertfă pentru păcate , S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnazeu”
(Evrei 10 :11-12)
Una dintre cele mai măreţe expresii ale adevărului creştin este „odată pentru totdeauna ” şi ea rezultă din cuvântul grecesc „ephapax” şi are semnificaţia „odată pentru toate timpurile” adică s-a întâmplat ceva decisiv .Acel act ce s-a petrecut are efect atât de deplin încât nu mai are nevoie să fie repetat niciodată.iar orice efort de a îl repeta ar discredita realizarea ce s-a petrecut „odată pentru totdeauna ”.
An după an preoţii din Israel experimentau o realitate întunecată când trebuiau să aducă jertfe animale pentru păcatele lor şi păcatele poporului. Şi nu vreau să spun că nu ar fi fost iertare –Dumnezeu a rânduit acele sacrificii pentru uşurarea poverii poporului Său . Păcătuiau şi deci aveau nevoie de un substitut ca să poarte pedeapsa lor – şi era doar mila lui Dumnezeu faptul că El accepta lucrarea preoţilor păcătoşi şi a animalelor substitut.
Dar exista de asemenea şi o parte negativă a acestei lucrări : trebuia făcută din nou şi din nou . Biblia spune :” Dar în jertfele acelea este o aducere –aminte în fiecare an a păcatelor ”(Evrei 10 : 3) oamenii ştiau faptul că ,atunci când îşi puneau mâinile pe capul unui taur pentru jertfă pentru a-şi transfera păcatele animalului , toate acestea trebuiau să fie făcute din nou . Şi nici un animal nu ar fi fost suficient ca să sufere pentru păcatele omeneşti , iar preoţii păcătoşi trebuiau să sacrifice pentru păcatele lor , preoţii muritori trebuiau să fie înlocuiţi . Taurii şi caprele nu aveau o viaţă morală , în consecinţă nu puteau purta vina omenească : „ Căci este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele ”(Evrei 10 : 4) Dar totuşi exista şi o linie argintie ce înconjura acest nor întunecos care era insuficienţa preoţească –dacă Dumnezeu a onorat aceste lucruri inadecvate , trebuie să însemne că într-o zi va fi trimis un slujitor calificat să îndeplinească ceea ce aceşti preoţi nu puteau face –să îndepărteze păcatul odată pentru totdeauna.
Acesta este Isus Cristos-El, a devenit ultimul Preot şi ultima Jertfă .Fără de păcat -nu a adus jertfe pentru El Însuşi , Nemuritor- nu mai trebuie să fie înlocuit niciodată ,Om , şi în felul acesta a putut purta păcate omeneşti . De aceea nu a mai adus jerte pentru El Însuşi , ci S-a adus ca ultimă jertfă pe Sine însuşi ,iar ca urmare a acestui fapt nu va mai fi niciodată nevoie pentru alta . Există un singur Mijlocitor între noi şi Dumnezeu , un singur preot , şi nu avem nevoie de alţii .Şi cât de fericiţi sunt acum cei care se apropie de Dumnezeu doar prin Cristos.
27 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a deveni un preot milos şi care ne ajută

„Căci n-avem un mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi ,dar fără păcat.Să ne apropiem deci cu deplină încredere de tronul harului ,ca să căpătăm îndurare şi să găsim har , ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”( Evrei 4: 15-16)

Cristos a devenit Preotul nostru prin sacrificiul de Sine de pe cruce (Evrei 9:26) , El este Mijlocitorul dintre noi şi Dumnezeu.Supunerea şi suferinţele Sale au fost atât de perfecte încât Dumnezeu nu îl va respinge .De aceea dacă mergem la Dumnezeu prin El , Dumnezeu nu ne va respinge nici pe noi de asemenea .
Dar lucrurile stau şi mai bine , anume timp de 30 de ani pe drumul Său către cruce , Cristos a fost ispitit aşa cum fiecare om a fost ispitit, dar în adevăr nu a păcătuit .Oamenii înţelepţi au subliniat faptul că ispitele Lui au fost mai mari decât ale noastre , nu mai slabe.Dacă o persoană cedează ispitei, atunci nu resimte „asaltul” ei din plin.Noi capitulăm atîta timp cât tensiunea încă „se ridică” ,dar Isus nu a făcut aceasta niciodată. Aşa că a îndurat tensiunea din plin , până la sfârşit şi niciodată nu a falimentat .Şi cunoaşte ce înseamnă să fi ispitit din plin , cu putere.
O viaţă de ispite ce culminează cu un abuz spectaculos şi respingere a dat lui Isus o abilitate neegalată de a simţi cu cei ispitiţi şi cu cei ce suferă – nimeni nu a suferit niciodată mai mult şi niciodată nu a îndurat nimeni mai mult abuz.ca El . Şi nu a fost nimeni mai îndreptăţit să se răzbune .Dar apostolul Petru spune : „El n-a făcut nici păcat , nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui .Când era batjocorit , nu răspundea cu batjocuri ;şi când era chinuit , nu ameninţa , ci Se încredinţa Celui care judecă drept”(1Petru 2:22-23) .
De aceea Biblia spune că este capabil să „aibă milă de slăbiciunile noastre”(Evrei 4:15) iar aceasta este uimitor .Fiul Lui Dumnezeu , Cel înviat , în ceruri la dreapta lui Dumnezeu, cu toată puterea peste univers simte ceea ce simţim şi noi atunci când venim la El îndureraţi sau întristaţi, sau încolţiţi de promisiunile plăcerilor păcătoase.
Ce diferenţă face aceasta ? Biblia răspunde făcând o legătură între mila lui Isus şi încrederea noastră în rugăciune .Ni se spune că din moment ce este capabil să „aibă milă de slăbiciunile noastre” atunci ar trebui „Să ne apropiem deci cu deplină încredere de tronul harului ,ca să căpătăm îndurare şi să găsim har , ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”( Evrei 4: 15-16)
În mod evident gândurile noastre vor suna cam aşa : Ne simţim predispuşi să avem o atitudine de ostilitate în prezenţa lui Dumnezeu dacă venim cu frământări.. Simţim puritatea Lui Dumnezeu şi perfecţiunea Lui atât de precis încât tot ceea ce este legat de noi pare a fi nepotrivit în prezenţa Sa . Dar atunci ne aducem aminte că Isus este milos , El simte cu noi , nu împotriva noastră . Această stare de conştientizare a milei lui Cristos ne dă îndrăzneala să venim , El ne cunoaşte strigătele , a avut parte de frământările noastre şi ne porunceşte să venim cu încredere atunci când ne simţim nevoia.Aşa că haideţi să ne amintim vechiul cântec al lui John Newton:
Tu vii acum ‘naintea Regelui
Mari probleme să Îi spui
Căci nimeni nu poate cere
Dincolo de harul lui, putere.
28 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne elibera din deşertăciunile ancestrale
„Ştiind că aţi fost răscumpăraţi , nu cu lucruri pieritoare , cu argint sau cu aur , din felul vostru deşert de viaţă moştenit de la părinţii voştrii , ci cu sângele scump al lui Cristos , Mielul fără cusur şi fără pată”
(1Petru 1: 18-19)
Oamenii seculari din vest şi triburile cu prejudecăţi spirituale au un lucru în comun , şi anume credinţa lor în legăturile strămoşeşti . Bineînţeles că o numesc în termeni diferiţi , spre exemplu oamenii cu prejudecăţi spirituale pot să vorbească despre spiritele strămoşilor şi de transmiterea blestemelor . Oamnenii seculari pot vorbi despre influenţa genetică sau de rănile produse de părinţi abuzivi , codependenţi şi distanţi emoţional . În ambele cazuri există un sens al fatalităţii de neînlăturat şi anume că suntem legaţi să trăim cu blestemul rănilor ancestrale . Iar viitorul arată sec şi lipsit de fericire .
Atunci când Biblia spune : „aţi fost răscumpăraţi…… din felul vostru deşert de viaţă moştenit de la părinţii voştri” face referinţă la un mod fără de sens, gol şi fără împliniri de a trăi care se sfârşeşte în distrugere . Ni se spune că aceste feluri deşerte de viaţă sunt legate de strămoşii noştri dar nu ni se spune cum . Punctul important ce trebuie observat este modul în care suntem eliberaţi din legăturile acestei deşertăciuni –puterea Eliberatorului defineşte extensiunea eliberării .
Eliberarea din robia ancestrală este făcută „nu cu lucruri pieritoare , cu argint sau cu aur”- argintul şi aurul reprezintă cele mai valoroase lucruri care ar putea fi plătite pentru răscumpărarea noastră – dar noi toţi ştim că acestea ar fi nefolositoare .Oamenii bogaţi sunt cel mai adesea sclavii deşertăciunii –un şef de trib bogat poate fi amaninţat de frica unei vrăji strămoşeşti asupra vieţii lui . Un preşedinte secular al unei companii de succes poate fi condus de forţe necunoscute din mediul său social care îi distrug căsnicia şi copii .
Aurul şi argintul nu au nici o putere să ajute , dar suferinţele şi moartea lui Isus sunt ceea ce avem nevoie :”sângele scump al lui Cristos , Mielul fără cusur şi fără pată” Atunci când a murit Cristos Dumnezeu a avut în vedere relaţiile dintre noi şi predecesorii noştri şi a intenţionat să ne elibereze din modul lor deşert de vieţuire.Acesta este unul dintre cele mai mari motive pentru care a murit Cristos
Nici o vrajă nu poate să stea împotriva ta din moment ce toate păcatele îţi sunt iertate şi eşti îmbrăcat cu neprihănirea Lui Cristos şi eşti răscumpărat şi iubit de Creatorul universului . Suferinţele şi moartea lui Cristos este motivul final pentru care Biblia spune despre poporul lui Dumnezeu:„Nu există blestem împotriva lui Iacov , nici nu există vreo vrăjitorie împotriva lui Israel;”(Numeri 23:23) Atunci când Isus a murit toate binecuvântările cerurilor au fost răscumpărate pentru toţi cei ce se încred în El . Iar atunci când Dumnezeu binecuvântează , nimeni nu poate să blesteme.
Şi nici nu este vreo rană ce a fost provocată de vreun părinte dincolo de vindecarea lui Isus – răscumpărarea vindecătoare este numită :”sângele scump al lui Cristos” iar cuvântul preţios ne transmite o valoare infinită . Răscumpărarea este în mod infinit de eliberatoare şi nici o legătură nu poate sta împotriva ei . De aceea , haideţi să ne întoarcem de la aur şi argint şi să îmbrăţişăm darul lui Dumnezeu.
29 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne elibera din sclavia păcatului
„şi de la Isus Cristos, martorul credincios , cel întâi născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului .a Lui , care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său , şi a făcut din noi regi şi preoţi pentru Dumnezeu , Tatăl Său;a lui să fie gloria şi puterea în vecii vecilor !Amin.”(Apocalipsa 1:5-6)
„De aceea şi Isus , ca să sfinţească poporul cu însuşi sângele Lui , a suferit …”(Evrei 13:12)

Păcatul nostru ne distruge în două feluri :ne face vinovaţi înaintea lui Dumnezeu , în aşa fel încât suntem supuşi corectei Sale condamnări , şi în al doilea rând ne face urâţi în comportamentul nostru , în aşa fel încât desfigurăm imaginea Lui Dumnezeu pe care trebuia să o afişăm . Păcatul ne învinuieşte condamnându-ne şi ne face sclavi ai lipsei de dragoste .
Însă sângele lui Isus ne eliberează din ambele suferinţe/chinuri , satisface neprihănirea lui Dumnezeu în aşa fel încât păcatele noastre pot fi iertate pe dreptate şi înfrânge puterea păcatului ce ne înrobeşte lipsei de dragoste . Am văzut cum Cristos absoarbe mânia Lui Dumnezeu şi ne ia vina . Dar acum în ce fel ne eliberează sângele lui Cristos din robia păcatului?
Răspunsul nu este că El ar fi un exemplu puternic pentru noi şi că ne inspiră să ne eliberăm de egoism .Dar într-adevăr Isus este un exemplu pentru noi , şi încă un Exemplu foarte puternic , chiar El a intenţionat ca noi să Îl imităm : „ Vă dau o poruncă nouă : Să vă iubiţi unul pe altul , cum v-am iubit Eu , aşa să vă iubiţi unul pe altul.”(Ioan 13:34) . Dar chemarea de a imita nu este puterea eliberatoare , există ceva cu mult mai profund.
Păcatul este o influenţă atât de puternică în vieţile noastre încât trebuie să fim eliberaţi de către însuşi puterea Lui Dumnezeu , nu de puterea voinţei noastre . dar din moment ce suntem păcătoşi trebuie să întrebăm . Este puterea Lui Dumnezeu îndreptată înspre eliberarea sau spre condamnarea noastră ? Aici intră în scenă suferinţele lui Cristos – atunci când el amurit ca să îndepărteze condamnarea noastră a deschis ,dacă putem spune aşa , zăgazurile înfricoşatei mile din ceruri ca să se reverse pentru eliberarea noastră de sub puterea păcatului .
Cu alte cuvinte salvarea de la vina păcatului nostru şi de la mânia lui Dumnezeu trebuiau să preceadă salvarea de sub puterea păcatului prin mila lui Dumnezeu . cuvintele biblice cele mai importante pentru a exprima aceasta sunt: justificarea precede şi asigură sanctificarea. Acestea sunt două lucruri diferite : una dintre ele este o declaraţie instantanee ( nevinovat !) iat cealaltă este o transformare continuă .
Acum pentru cei care se încred în Cristos , puterea lui Dumnezeu nu este în slujba mâniei Sale care condamnă ci în slujba milei eliberatoare. Dumnezeu ne dă puterea schimbării prin persoana Duhului Său Sfânt , de aceea frumuseţea dragostei „bucuria, pacea, , îndelunga răbdare , bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea , înfrânarea poftelor”sunt numite „roada Duhului” (Galateni 5.22-23) . În acest fel Biblia poate face promisiunea uimitoare „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră ;pentru că voi nu mai sunteţi sub Lege , ci sub har . (Romani 6:14)
Fiind „sub har” suntem asiguraţi că puterea omnipotentă a lui Dumnezeu va distruge lipsa noastră de dragoste ( nu dintr-o dată , ci progresiv) , şi nu suntem pasivi în lupta pentru înfrângerea egoismului nostru, dar nici nu furnizăm puterea decisivă . Este harul lui Dumnezeu . Şi aici apostolul Pavel ne exemplifică :”Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci am lucrat mai mult decât ei toţi , totuşi nu eu , ci harul lui Dumnezeu , care este în mine” Şi fie ca Dumnezeul oricărui har , prin credinţa în Isus, să ne elibereze de vina şi din sclavia păcatului .
30Cristos a suferit şi a murit …
Ca să murim faţă de păcat şi să trăim pentru neprihănire

„El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi faţă de păcate , să trăim pentru dreptate ;prin rănile lui aţi fost vindecaţi .
Pe cât de ciudat sună , moartea lui Cristos în locul nostru şi pentru păcatele noastre , înseamnă că noi am murit –noi gândim că având un substitut care să moară în locul nostru , am scăpat de moarte . Dar , într-adevăr noi scăpăm de moarte –moartea veşnică a eternei suferinţe şi separare de Dumnezeu. Isus a zis: „Eu le dau viaţă veşnică şi în veci nu vor pieri” (Ioan10:28), „şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată”(Ioan 11:26) Moartea lui Isus într-adevăr înseamnă că „oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică ”(Ioan 3:16 )
Dar există un alt sens în care murim în mod precis pentru că Cristos a murit în locul nostru şi pentru păcatele noastre.” El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi”… (1Pet 2:24) ,El a murit ca noi să putem trăi , şi El a murit ca să putem muri .Atunci când Cristos a murit , Eu ca şi unul care crede în Cristos , am murit cu El –Biblia o spune clar : „am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui”(Romani 6:5) şi „fiindcă socotim că , dacă Unul singur a murit pentru toţi , toţi deci au murit.”(2Cor 5:14) Credinţa este dovada unirii noastre cu Cristos în acest mod profund , credinciosul fiind „crucificat cu Cristos” (Galateni 2:20) . Privind în urmă la moartea Lui şi ştim faptul că în mintea Lui Dumnezeu am fost acolo . Păcatele noastre au fost asupra Lui ,iar moartea pe care o meritam , se întâmpla nouă , în Cristos. Botezul are însemnătatea acestei morţi cu Cristos :”De aceea am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte”(Romani 6:4) – apa are semnificaţia de mormânt , iar scufundarea descrie moartea , iar revenirea este imaginea unei vieţi noi , iar în ansamblu este o imagine a ceea ce face Dumnezeu „prin credinţă” :”fiind îngropaţi împreună cu El în botez , în care aţi şi fost înviaţi împreună cu El prin credinţă în lucrarea lui Dumnezeu ,care l-a înviat dintre cei morţi .”
Faptul că am murit cu Cristos este legat în mod direct de moartea lui pentru păcatele mele„El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi” …, aceasta înseamnă că atunci când îl îmbrăţişez pe Isus ca Salvator al meu ,îmi îmbrăţişez propria moarte ca păcătos.păcatul meu l-a dus pe Cristos la mormânt şi m-a dus şi pe mine acolo cu El . Credinţa vede păcatul ca fiind criminal , l-a omorât pe Isus, deci m-a omorât şi pe mine .
De aceea devenind creştin însemnează moarte pentru păcat ,vechiul „eu” care iubea păcatul a murit cu Cristos , păcatul este ca o prostituată care nu mai arată frumoasă , ea este criminala care l-a omorât pe Regele meu şi pe mine . De aceea , credinciosul este mort pentru păcat , nu mai este dominat de atracţia ei , păcatul –prostituata care L-a omorât pe prietenul meu , nu mă mai atrage , a devenit un duşman.
Viaţa mea cea nouă este acum în stăpânirea neprihănirii „El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi faţă de păcate , să trăim pentru dreptate ;(1Petru 2.24)Frumuseţea Lui Cristos care m-a iubit şi care s-a dat pentru mine , este dorinţa sufletului meu , iar frumuseţea Lui este dreptatea perfectă . Porunca la care iubesc să mă supun este aceasta (şi te invit să te alături mie) „daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca acei care sunteţi vii din morţi , iar membrele voastre daţi-le lui Dumnezeu ca pe nişte unelte ale dreptăţii .”(Romani 6:13)
31Cristos a suferit şi a murit …
Ca să murim faţă de Lege şi să aducem roade pentru Dumnezeu

„De aceea, fraţii mei ,prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege , ca să puteţi fi ai altuia , adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi , ca să aducem roade pentru Dumnezeu ”(Romani 7:4)

Atunci când Cristos a murit pentru noi , noi am murit împreună cu El ,Dumnezeu s-a uitat la noi , cei care credem ca fiind uniţi cu Cristos . Moartea Lui pentru păcatul nostru a fost moartea noastră în El (vedeţi capitolul anterior) Dar păcatul nu era singura realitate care l-a omorât pe Cristos şi pe noi , ci aşa a fost şi Legea . Atunci când călcăm legea păcătuind , Legea ne condamnă la moarte , iar dacă nu ar fi fost legea , nu ar fi fost nici pedeapsa „ şi unde nu este lege , nu este încălcare de Lege” ( Romani 4:15) . Dar „ Acum ştim că orice spune Legea , o spune celor care sunt sub lege , ca……toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu .”(Romanii 3:19) Nu era nici o scăpare din blestemul legii- era dreaptă iar noi eram vinovaţi . totuşi era o singură cale de scăpare :cineva trebuie să plătească vina . Iar de aceasta a venit Isus : „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii , făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn”(Galateni 3:13)
De aceea , legea lui Dumnezeu nu ne poate condamna dacă suntem în Cristos , puterea ei de a ne conduce este „ruptă” de două ori . În primul rând , cererile legii au fost împlinite de Cristos în favoarea noastră , modul în care El a ţinut legea – perfect – este trecut în contul nostru (vedeţi capitolul 11) , iar în al doilea rând vina care o aducea legea a fost plătită cu sângele Lui Cristos .
De aceea Biblia ne învaţă atât de clar faptul că împăcarea noastră cu Dumnezeu nu se bazează pe ţinerea Legii”De aceea prin faptele Legii nimeni nu va fi justificat înaintea Lui”(Romani 3.20) „ştiind că omul nu este justificat prin faptele Legii, ci prin credinţa în Isus Cristos”(Galateni 2:16). Nu există nici o speranţă de a fi justificaţi înaintea Lui Dumnezeu prin ţinerea Legii, singura speranţă este sângele şi neprihănirea Lui Cristos , care este a noastră doar prin credinţă .”De aceea noi credem că omul este socotit justificat prin credinţă, fără faptele Legii.” Atunci cum putem să fim plăcuţi Lui Dumnezeu dacă suntem morţi faţă de Legea Lui şi ea nu ne mai stăpâneşte ?Oare nu este Legea expresia voii Lui Dumnezeu cea bună plăcută şi desăvârşită?(Romani 7:12) .Răspunsul biblic este că în loc de a aparţine Legii , care cere şi condamnă,acum aparţinem Lui Cristos care cere şi oferă. Mai înainte, neprihănirea era cerută de dinafară prin litere scrise în piatră .Dar acum, neprihănirea se ridică din interiorul nostruca o dorinţă arzătoare în relaţia noastră cu Cristos.El este prezent şi real, prin Duhul Său ne ajută în slăbiciunile noastre –o persoană vie a înlocuit o listă letală:….”căci litera omoară , dar Duhul dă viaţă.”(2 Corinteni 3:6) (Vedeţi de asemenea şi capitolul 14).
În acest mod Biblia afirmă că noul fel de viaţă este aducerea de roade şi nu ţinerea Legii”De aceea ,fraţii mei,prin trupul Lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege,ca să puteţi fi ai altuia , adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi ca să aducem roade pentru Dumnezeu”(Rom 7:4) Am murit faţă de ţinerea Legii, ca să putem trăi pentru a aduce roade .Roadele cresc în mod natural pe un copac , iar dacă copacul este bun, rodul va fi bun .Copacul în acest caz este o relaţie vie de iubire faţă de Cristos-pentru aceasta a murit El .Iar acum ne îndeamnă să venim:”încrede-te în Mine !”Mori faţă de Lege , ca să poţi purta roadele dragostei .
32Cristos a suferit şi a murit …

Ca să ne dea puterea de a trăi pentru Cristos şi nu pentru noi înşine

„Şi El a murit pentru toţi , pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi , ci pentru Cel care a murit şi a îmviat pentru ei .”(2Corinteni 5 :15)

Pe mulţi oameni îi pune în încurcătură faptul că Cristos a murit ca să îl înalţe pe Cristos- redus la esenţe 2 Cor 5:15 spune că Cristos a murit pentru noi ca să putem trăi pentru El . Cu alte cuvinte El a murit pentru noi ca El să fie înălţat :direct spus, Cristos a murit pentru Cristos.
Ei bine , acest lucru este adevărat -şi nu este un joc de cuvinte .Esenţa păcatului nostru este că am eşuat în a-L glorifica pe Dumnezeu , ceea ce include eşecul nostru de a-L glorifca pe fiul Său (Romani 3.23) Dar Cristos a murit ca să poarte acel păcat şi să ne elibereze de el , a murit ca să poarte necinstea care am îngrămădit-o asupra Lui prin păcatele noastre.A murit ca să schimbe acest lucru , a murit pentru gloria Lui Cristos.
Motivul pentru care acest lucru debusolează pe mulţi este că sună fără sens, şi nu pare un lucru care să fie făcut cu plăcere.Se pare că întoarce suferinţele Lui Cristos în exact opusul a ceea ce Biblia spune că sunt , anume actul suprem de dragoste. Dar de fapt suferinţele Lui Cristos au şi această însemnătate –Cristos a murit pentru gloria sa , iar moartea Sa pentru a-şi arăta dragostea sunt nu numai ambele adevărate, dar şi unul şi acelaşi lucru.
Cristos este unic – nimeni nu poate să se comporte în acest fel şi să numească aceasta dragoste .El este singurul om din univers care este Dumnezeu şi de aceea în mod infinit de preţios.El este infinit de frumos în toate perfecţiunile Lui morale, infinit de înţelept şi drept şi bun şi puternic:” El, care este oglindirea gloriei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui , şi care ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Lui,”…(Evrei 1:3) A-L vedea şi a-L cunoaşte este mai împlinitor decât tot ceea ce poate pământul să ofere.Cei care l-au cunoscut mai bine au vorbit în acest fel:
„Dar lucrurile, care pentru mine erau câştig,le-am socotit ca o pierdere , din pricina lui Cristos.
Ba mai mult ,toate lucrurile le privesc ca o pierdere , faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii
lui Cristos Isus ,Domnul meu ,pentru care le-am pierdut pe toate şi le socotesc ca un gunoi , ca să
câştig pe Cristos” (Filipeni 3:7-8)
„Cristos a murit ca noi să putem trăi pentru El” nu înseamnă „ca să-L ajutăm” . [Dumnezeu] „nici nu este slujit de mâini omeneşti ,ca şi când ar avea nevoie de ceva”(Fapte 17:25) Şi nici Cristos nu are nevoie :”Căci nici Fiul omului n-a venit să I se slujească ,ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”(Marcu 10:45). Cristos nu a murit ca noi să îl ajutăm ci ca să îl putem vedea şi să ne bucurăm de infinita valoare a Lui . El a murit ca să ne dezobişnuiască de plăceri otrăvitoare şi ca să ne captiveze cu plăcerile frumuseţii Lui . În acest mod noi suntem iubiţi iar El este onorat, şi acestea două nu sunt două scopuri ce concurează –ele sunt unul singur.
Isus a spus că trebuia să plece ca să trimită Duhul Său cel Sfânt, Mângâietorul (Ioan 16:7), apoi le-a spus ce va face Mângâietorul, când va veni:”El Mă va glorifica”(Ioan 16:14) . Cristos a murit şi a înviat ca noi să îl putem vedea şi să îl glorificăm , iar aceasta este cel mai mare „ajutor” din lume pe care îl putem face, aceasta este dragostea .
Cea mai dragă rugăciune care Isus a spus-o este aceasta „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu , să fie împreună cu mine şi acei pe care Mi i-ai dat Tu , ca ei să vadă gloria Mea” (Ioan 17:24). Pentru aceasta a murit Cristos , aceasta este suferinţa Lui în dragoste ca să ne dea bucurie eternă ,anume pe El Însuşi .

33Cristos a suferit şi a murit …
Ca să facă din crucea Sa locul de pornire a laudelor noastre
„În ceea ce mă priveşte , departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos,prin care lumea este crucificată faţă de mine şi eu faţă de lume” (Galateni 6:14)

Aceasta se pare că e prea de tot –Să te lauzi numai cu crucea! Chiar aşa ? Literalmente doar cu crucea? Chiar şi Biblia vorbeşte despre alte lucruri cu care să poţi să te lauzi… . Să ne bucurăm în speranţa gloriei Lui Dumnezeu (Romani 5:2) , să ne bucurăm în necazuri (Romani 5:3), să ne lăudăm în slăbiciunile noastre (2Cor 12:9),să ne lăudăm cu poporul lui Dumnezeu (1Tes 2:19) . Oare ce înseamnă aici „departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea” ?
Aceasta înseamnă că toate celelalte laude ar trebui să fie tot legate de cruce –dacă ne lăudăm în speranţa gloriei , acea laudă ar trebui să se facă doar în temeiul crucii Lui Cristos;dacă ne lăudăm cu poporul Lui Dumnezeu , acea laudă ar trebui să se facă tot în temeiul crucii Lui Cristos.A ne lăuda doar cu crucea înseamnă că doar crucea iniţiază şi aduce la împlinire orice altă laudă , iar fiecare laudă întemeiată trebuie să înalţe şi să cinstească crucea .
De ce ? pentru că orice lucru bun – chiar şi cele rele pe care Dumnezeu le-a făcut bune pentru noi – au fost făcute pentru noi prin crucea Lui Cristos.Separaţi de credinţa în Cristos , păcătoşii au parte doar de judecată . Ei bine , există multe lucruri plăcute de care au parte necredincioşii ,dar Biblia ne învaţă că aceste binecuvântări naturale ale vieţii vor creşte severitatea judecăţii Lui Dumnezeu în cele din urmă , dacă ele nu sunt primite cu mulţumire în baza suferinţelor Lui Cristos (Romani 2:4-5)
De aceea , toate lucrurile de care ne bucurăm , ca oameni care ne încredem în Cristos , acele lucruri le datorăm morţii Lui .Suferinţele Sale au absorbit toată judecata pe care păcătoşii vinovaţi o meritau şi prin acestea s-au obţinut toate lucrurile bune de care păcătoşi se bucură.De aceea toate laudele noastre în aceste lucruri trebuie să fie laude aduse de crucea lui Cristos – noi nu suntem pe atât de Crisocentrici şi nu preţuim crucea aşa cum ar trebui pentru că nu cumpănim adevărul cugetând la faptul că tot ceea ce este bun , şi toate lucrurile rele pe care Dumnezeu le transformă în bine au fost cumpărate prin suferinţele Lui Cristos .
Cum putem deveni focalizaţi pe cruce într-un mod aşa de radical? Trebuie să fim treziţi de adevărul că ,atunci când Cristos a murit pe cruce , noi am murit (vedeţi capitolul 31). Atunci când această trezire s-a întâmplat apostolului Pavel ,el a spus : „lumea este crucificată faţă de mine şi eu faţă de lume” (Galateni 6:14) Acesta este elemenul cheie al laudelor cu crucea Lui Cristos.
Atunci când îţi pui încrederea în Cristos, puterea atracţiei copleşitoare a lumii este frântă.Tu eşti un cadavru faţă de lume, iar lumea este un cadavru faţă de tine ,sau ca să o spunem într-un mod pozitiv , tu eşti „o creaţie nouă”(Galateni 6:15) .Ceea ce este vechea ta persoană a murit , iar noua ta persoană este vie , acea persoană a credinţei în Cristos .Iar ceea ce marchează acestă credinţă este faptul că preţuieşte pe Cristos mai presus de toate lucrurile din lume , şi puterea lumii care îţi curta dragostea – a murit . A fi mort faţă de lume înseamnă că orice plăcere de aici este întemeiată ca fiind ea însăşi o dovadă a răscumpărării prin sângele Lui Cristos şi a dragostei sale , totodată şi o ocazie de a ne lăuda cu crucea Lui Cristos.Atunci când inimile noastre aleargă către izvorul binecuvântărilor de la cruce ,nu vom alerga la deşertăciunea fericirilor lumeşti , iar Cristos cel crucificat este totul pentru noi .
34Cristos a suferit şi a murit …
ca să ne dea puterea de a trăi prin credinţă în El
„Am fost crucuficat cu Cristos ;şi cu toate că trăiesc , nu mai trăiesc eu , ci Cristos trăieşte în mine .Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup , o trăiesc prin credinţa în Fiul Lui Dumnezeu , care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” ( Galateni 2 : 20 )

Există un paradox explicit în acest verset „am fost crucuficat” dar „trăiesc” . Aţi putea spune : nu este paradoxal ci doar secvenţial : prima dată am murit cu Cristos ; apoi am fost înviat cu El şi acum trăiesc . Adevărat, dar ce părere aveţi despre următoarele cuvinte care par şi mai paradoxale :,,nu mai trăiesc eu” dar totuşi „trăiesc acum” ? Trăiesc sau nu trăiesc ? Paradoxurile nu sunt contradicţii , ele doar sună a fi aşa . Ceea ce Pavel vrea să spună este că era un „eu” care a murit şi că există un „eu” diferit care trăieşte acum .Aceasta înseamnă să devii creştin –un „eu” vechi moare , iar „o făptură ” nouă este creată sau „înviată”: „ Căci dacă este cineva în Cristos,este o făptură nouă”(2Cor 5:17 ). „măcar că eram morţi în greşelile noastre , ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos …….şi ne-a înviat împreună”(Efeseni 2 :5-6)
Scopul morţii Lui Cristos a fost să ia vechiul „eu”al nostru cu El în mormânt şi să îl sfârşească :” ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu El pentru ca trupul păcatului să poată fi nimicit , ca să nu mai fim robi care slujesc păcatului;”(Rom 6:6). Dacă ne încredem în Cristos atuni suntem uniţi cu El, iar Dumnezeu consideră vechiul nostru „eu” ca murind cu Cristos. Scopul era învierea unei făpturi noi .
Deci, cine este acea făptură nouă?Ce este diferit la aceste două „eu-ri”?Mai râmân eu acelaşi?Versetul de la începutul acestui capitol descrie noul eu în două feluri :unul este aproape inimaginabil iar celălalt ne este clar .
Prima dată ni se spune că noul eu sau noua făptură este Cristos trăind în mine : „nu mai trăiesc eu , ci Cristos trăieşte în mine”. Înţeleg sensul acestora ca fiind noul „eu” definit de prezenţa şi ajutorul Lui Cristos în permanenţă – El ,care întotdeauna îmi dă viaţă din viaţa Lui , şi mă întăreşte întotdeauna pentru ceea ce mă cheamă să înfăptuiesc.De aceea spune Biblia :”Pot totul în Cristos care mă întăreşte.”(Filipeni 4:13) ”Pentru aceasta lucrez şi eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui , care lucrează în mine cu putere”(Coloseni 1:29) Iar atunci când toate acestea se întâmplă , noul eu ,sau noua făptură spune :”Căci n-aş îndrăzni să vorbesc despre nici un lucru ,pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine” Acesta este modul în care Galateni 2:20 vorbeşte despre noul eu: locuit de Cristos,susţinut de Cristos,întărit de Cristos –El a murit ca să aducă această schimbare , acesta este un creştin .
Cel de-al doilea fel în care ni se vorbeşte despre noul eu este că trăieşte încrezându-se în Cristos clipă de clipă : „Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup , o trăiesc prin credinţa în Fiul Lui Dumnezeu , care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” Fără această cea de-a doua descriere a noului eu s-ar putea să ne întrebăm care este partea noastră în experimentarea ajutorului zilnic al lui Cristos , dar acum avem răspunsul :credinţa .
De partea divină , Cristos locuieşte în noi şi ne împuterniceşte să trăim în felul în care El ne învaţă să trăim – acesata este lucrarea Lui .
De partea noastră , este experimentatea trăirii încrezându-ne în prezenţa şi ajutorul Său clipă de clipă .Dovada că El va fi cu noi şi că ne va ajuta la aceasta, este faptul că a suferit şi a murit ca această trăire a noastră să fie posibilă .

35Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a da căsătoriei însemnătatea cea mai adâncă

„Soţilor ,iubiţi-vă soţiile , după cum şi Cristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea”
(Efeseni 5:25)

Viziunea lui Dumnezeu pentru căsătorie în Biblie zugrăveşte soţul care îşi iubeşte soţia în felul în care Cristos îşi iubeşte poporul , iar felul în care soţia răspunde soţului este felul în care poporul Lui Cristos trebuie să răspundă Lui. Această imagine a fost în mintea Lui Dumnezeu atunci când l-a trimis pe Cristos în lume –El a venit pentru mireasa Sa şi a murit pentru ea ca să arate felul în care trebuie să fie căsătoria .
Ei bine, nu trebuie să înţelegem analogia ca fiind necesar pentru soţi să sufere din cauza nevestelor –este adevărat , aceasta s-a întâmplat Lui Isus , într-un sens .El a suferit ca să îşi aducă la viaţă un popor al său –o mireasă – , şi chiar aceşti oameni care au fost printre cei ce I-au provocat suferinţele.Multă din tristeţea Sa a fost şi din cauză că ucenicii Lui L-au abandonat (Matei 26:56 ), iar punctul principal al analogiei este felul în care Isus i-a iubit pînă la moarte şi nu i-a alungat .
Ideea Lui Dumnezeu pentru căsătorie a precedat uniunea dintre Adam şi Eva şi venirea Lui Cristos -ştim aceasta pentru că atunci când apostolul Lui Cristos a explicat misterul căsătoriei aduce în atenţie începutul Bibliei şi citează din Geneza 2:24 : „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa ;şi ei vor deveni un singur trup” Apoi în următoarele versete interpretează ceea ce a spus:”Misterul acesta este mare ,dar vorbesc despre Cristos şi despre Biserică.(Efeseni 5:31-32)
Aceasta înseamnă că în mintea Lui Dumnezeu căsătoria era proiectată ca să afişeze relaţionarea Lui Cristos cu poporul Său .Motivul pentru care căsătoria este numită un mister este că această ţintă a căsătoriei nu era descoperită înaintea venirii Lui Cristos – acum vedem căsătoria ca fiind destinată a face mai vizibilă dragostea Lui Cristos pentru poporul Său în lume .
Din moment ce aceasta era în mintea Lui Dumnezeu de la început , era de asemenea în mintea lui Cristos atunci când a înfruntat moartea – ştia că printre multele efecte ale morţii sale era şi acesta: pentru a da căsătoriei însemnătatea cea mai adâncă şi pentru a face această însemnătate clară .Toate suferinţele sale aveau scopul de a fi un mesaj, în mod special pentru soţi :în acest mod trebuie fiecare soţ să îşi iubească soţia .
Cu toate că Dumnezeu nu a plănuit de la început căsătoriile să fie mizerabile , multe sunt- aceasta este ceea ce face păcatul – ne determină să ne comportăm rău unii cu ceilalţi .Cristos a suferit şi a murit să schimbe aceasta – şi soţiile au o responsabilitate în această schimbare, dar Cristos dă o responsabilitate specială bărbaţilor .De aceea Biblia spune : „Soţilor ,iubiţi-vă soţiile , după cum şi Cristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea” (Efeseni 5:25)
Soţii nu sunt Cristos , dar sunt chemaţi să se asemene cu El , iar scopul exact al asemănării este felul în care soţul este gata să sufere pentru binele soţiei sale fără să o ameninţe sau să o abuzeze.Aceasta include suferinţa pentru a o proteja de orice forţe exterioare care ar fi posibil vătămătoare ,de asemenea suferirea dezamăgirilor sau chiar şi a abuzurilor din partea ei . Acest fel de dragoste este posibil deoarece Cristos a murit şi pentru soţi , şi pentru soţii , iar păcatele lor sunt iertate, aşa că nu mai trebuie nici unul dintre ei să sufere pentru vreun păcat .Acea suferinţă a fost purtată de Cristos, şi acum ca doi păcătoşi iertaţi putem întoarce binele pentru rău .
36Cristos a suferit şi a murit …
Ca să-şi creeze un popor pasionat pentru fapte bune

„care s-a dat pe Sine Însuşi pentru noi , ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-şi curăţească un popor care să fie al Lui , plin de râvnă pentru fapte bune.”(Tit 2:14)

Inima creştinătăţii este adevărul că suntem iertaţi şi acceptaţi de Dumnezeu , nu pentru că am făcut fapte bune ci pentru ca să ne facă plini de rîvnă şi capabili de a le face .Biblia spune : …”Dumnezeu ,care ne-a mântuit…..nu după faptele noastre ,”(1Timotei 1:9) -faptele bune nu sunt temelia acceptării noastre ci roadele ei . cristos a suferit şi a murit nu pentru că noi I-am prezentat fapte bune , ci a murit „să-şi curăţească un popor care să fie al Lui , plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:14)
Acesta este înţelesul harului . Nu putem să obţinem o îndreptăţire înaintea Lui Dumnezeu din faptele noastre bune – trebuie să fie un dar fără de plată .Iar noi putem să îl primim doar prin credinţă , preţuindu-l ca fiind cea mai mare comoară a noastră .De aceea spune Biblia : „Căci prin har aţi fost mântuiţi , prin credinţă .Şi aceasta nu vine de la voi , ci este darul Lui Dumnezeu.Nu prin fapte , ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2:8-9) Cristos a suferit şi a murit ca faptele bune să fie efectul ,şi nu cauza acceptării noastre – deloc surprinzător următoarea propoziţie spune :„căci noi suntem lucrarea Lui , creaţi în Cristos Isus ,pentru fapte bune , pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte , ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Aceasta înseamnă că suntem mântuiţi pentru a face fapte bune şi nu prin fapte bune , iar scopul lui Cristos nu este simpla abilitate de a le face ,dar pasiune pentru a le face .De aceea Biblia foloseşte cuvântul „rîvnă”- Cristos a murit ca să ne facă plini de râvnă pentru fapte bune – rîvna înseamnă pasiune. Cristos nu a murit ca să aducă pur şi simplu posibilitatea facerii de fapte bune sau să fie Cel care urmăreşte acuzând inimi împărţite – a murit să producă în noi o pasiune pentru fapte bune.
Puritatea creştinească nu este simpla evitare a răului ci urmărirea binelui.
Există mai multe motive pentru care Isus a plătit infinitul preţ ca să producă pasiunea noastră pentru fapte bune –motivul principal îl avem în aceste cuvinte: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor , ca ei să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri”(Matei 5:16) . Dumnezeu este arătat glorios prin faptele bune ale creştinilor –pentru acea glorie Cristos a suferit şi a murit .
Atunci când iertarea şi acceptarea Lui Dumnazeu ne-a eliberat de frică şi mândrie şi lăcomie , suntem umpluţi de o rîvnă de a iubi pe alţii în felul în care am fost iubiţi ;ne riscăm vieţile şi posesiunile din moment ce suntem în siguranţa lui Cristos. Atunci când îi iubim pe alţii în acest mod, , comportamentul nostru este contrar egoismului omenescului de a ne auto-aprecia . Atenţia este atrasă în acest mod către Comoara noastră ce ne transformă vieţile şi Siguranţa noastră – Dumnezeu .
Şi ce sunt aceste „fapte bune”? Fără să limiteze scopul lor , Biblia dă înţelesul de ajutorare a oamenilor în nevoi urgente , în mod special a acelora ce posedă puţin şi suferă cel mai mult.De exemplu Biblia spune :”Şi ai noştri să înveţe să facă fapte bune pentru cele necesare,”… (Tit 3:14) Cristos a murit ca să ne facă acest fel de oameni :pasionaţi de a ajuta pe cei săraci şi pe cei care sunt distruşi .
Este cel mai bun mod de viaţă , indiferent de ce ne-ar costa în această lume :ei beneficiază de ajutor, noi avem bucurie iar Dumnezeu este glorificat .
37Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne chema să-I urmăm exemplul de smerenie şi iubire costisitoare

„Căci este un har , dacă cineva ,pentru conştiinţa lui faţă de Dumnezeu ,îndură întristare ,suferind pe nedrept ……Căci la aceasta aţi fost chemaţi ,finndcă şi Cristos a suferit pentru voi ,lăsându-vă un exemplu ,ca să călcaţi pe urmele Lui” (1Petru2:19,21)
„Uitaţi-vă deci bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre .Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge ,luptând împotriva păcatului.”(Evrei 12 :3-4)
„Să aveţi în voi gândul acesta ,care era şi în Cristos Isus :Care, măcar că avea chipul Lui Dumnezeu , totuşi n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu , ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob , facându-Se asemenea oamenilor . Şi la înfăţişare fiind găsit ca un om , S-a umilit şi S-a făcut ascultătăr până la moarte ,şi încă moarte de cruce”(Filipeni 2 :5-8)
Imitaţia nu este mântuire , dar mântuirea aduce imitaţie . Cristos nu ne este dat în primul rând ca model , ci ca Salvator –în experienţa credinciosului , mai întâi intervine iertarea ,
iar apoi urmarea modelului (imitarea).În experienţa lui Cristos cele două se întâmplă împreună: aceeaşi suferinţă care ne iartă păcatele ne şi oferă modelul de dragoste.
De fapt, doar atunci cand experimentăm iertarea lui Cristos, El poate deveni un model pentru noi- aceasta sună greşit pentru suferinţele Lui – sunt unice şi nu pot fi imitate. Nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu a putut suferi pentru noi, aşa cum a suferit Cristos. A purtat păcatele noastre într-un mod în care nimeni altul nu poate. A fost Cel ce s-a substituit suferinţelor noastre şi noi nu vom putea face aceasta din nou. A fost o dată pentru totdeauna, Cel Neprihănit pentru cel fărădelege . Suferinţa divină îndeplinită în locul păcătoşilor este imposibil de imitat.
Oricum, acestă suferinţă unică, după iertarea şi justificarea păcătoşilor, îi transformă în oameni care se comportă ca Isus, nu ca El în ispăşirea păcatelor, dar ca El în dragoste. Ca El în suferinţă, făcând bine celorlalţi. . Ca El în faptul că nu întorcea rău pentru rău. Ca El în smerenie şi blândeţe. Ca El in răbdarea suferinţei. Ca El în servitudine. Isus a suferit pentru noi în mod unic, ca noi să putem suferi cu El în cauza dragostei.
Apostolul lui Cristos, Pavel spunea ca ambiţia sa era ca mai întâi să împărtăşească neprihănirea lui Cristos prin credinţă iar apoi sa impărtăşească suferinţele Sale în lucrare: „Şi să fiu găsit în El ,nu având dreptatea mea , care este din Lege , ci pe aceea care este prin credinţa în Cristos,….ca să-L cunosc pe El şi….părtăşia suferinţelor Lui , şi să fiu făcut asemenea morţii Lui”. Justificarea face posibilă şi precede imitarea –suferinţele Lui Cristos pentru justificare fac posibile suferinţele noastre pentru proclamare (mărturie). Dar suferinţele noastre pentru alţii nu îndepărtează mânia Lui Dumnezeu – arată valoarea indepărtării mâniei lui Dumnezeu prin suferinţa lui Cristos şi îndreaptă privirile oamenilor către El .
Atunci când Biblia ne cheamă să :,, rabd totul de dragul celor aleşi , pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Cristos Isus (2Timotei 2;10 ) , aceasta însemnă că felul în care noi îl imităm pe Cristos îi îndreaptă pe oameni către El , Singurul Mântuitor. Suferinţele noastre sunt cruciale , dar numai ale Lui Cristos mântuiesc , aşadar, haideţi să imităm dragostea Sa , şi nu să încercăm să –I luăm locul.

38Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a crea o ceată de ucenici crucificaţi

..„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi ,şi să Mă urmeze”
(Luca 9:23)
„Şi cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine ,nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38)

Cristos a murit ca să –şi facă tovarăşi pe drumul către Calvar – acesta este numele dealului unde El a fost crucificat .Ştia că drumurile vieţii Lui îl vor aduce aici în cele din urmă , de fapt „El şi-a îndreptat hotărât faţa , ca să meargă la Ierusalim;”(Luca 9:51) Nimic nu L-a împiedecat de a-şi duce misiunea la capăt până la moarte , cu toate că ştia unde şi când trebuia să se întâmple .Atunci când cineva L-a avertizat , pe drumul către Ierusalim ,că era în pericol din cauza regelui Irod , nu a luat în seamă ideea că acel rege ar putea strica planul Lui Dumnezeu: – duceţi-vă ,şi spuneţi vulpii aceleia :”iată Eu scot demonii şi fac vindecări , astăzi şi mâine ,iar a treia zi voi sfârşi”- (Luca 13:32) Toate lucrurile mergeau conform planului , iar atunci când a venit sfârşitul şi gloata L-a arestat în noaptea dinainte să moară , El le-a spus:”Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile profeţilor.” (Matei 26:56)
Într-un sens , drumul Calvarului este locul unde toată lumea Îl întâlneşte pe Isus .Este adevărat că El deja a parcurs drumul, a murit şi a înviat iar acum domneşte în ceruri până când va veni din nou , dar când Cristos se întâlneşte cu o persoană în zilele noastre , aceasta se întâmplă întotdeauna pe drumul de la Calvar – pe drumul către cruce. De fiecare dată când întâlneşte pe cineva pe drumul de la Calvar spune: ..„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi ,şi să Mă urmeze” (Luca 9:23) Atunci când Cristos s-a dus la cruce , scopul Lui era să cheme o ceată măreaţă de ucenici după El . Motivul pentru aceasta nu este că Isus trebuie să moară din nou azi , dar că noi trebuie să facem asta .Atunci când ne cere să ne luăm crucea ,ne invită să murim –crucea era un loc pentru execuţii oribile . Era de negândit în zilele Lui Isus să porţi o cruce ca piesă de bijuterie , era ca şi cum am purta acum un scaun electric în miniatură sau un ştreang . Cuvintele sale trebuie să fi avut un efect terifiant : „Şi cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine ,nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38)
Şi azi cuvintele au un efect sobru – ele înseamnă cel puţin că atunci când îl urmez pe Isus ca Salvatorul şi Domnul meu , vechiul auto –motivator , auto-preocupat eu trebuie să fie crucificat. Trebuie în fiecare zi să mă recunosc mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu – aceasta este calea vieţii :”Tot aşa şi voi ,socotiţi-vă a fi morţi faţă de păcat , dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus , Domnul nostru.”(Romani 6:11)
Dar tovărăşia pe drumul Calvarului înseamnă mai mult , înseamnă că Isus a murit ca noi să vrem a purta ruşinea Lui :„de aceea şi Isus …. a suferit dincolo de poartă.Să ieşim deci la El afară din tabără şi să suferim batjocura Lui.”(Evrei 12:13) Nu numai batjocura , ci dacă trebuie chiar şi martirajul- Biblia zugrăveşte pe câţiva dintre urmaşii Lui Cristos în acest fel :,,Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor ,şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte”(Apocalipsa 12:11) Aşadar , Mielul Lui Dumnezeu şi-a vărsat sângele ca noi să putem înfrânge diavolul încrezându-ne în sângele Domnului şi vărsându-l pe al nostru .
Isus ne cheamă pe drumul Calvarului – e o viaţă grea ,dar bună .Vino!

39Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne elibera din sclavia fricii de moarte
„Astfel deci , deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii ,tot aşa şi El Însuşi a fost părtaş la ele ,pentru ca , prin moarte,să nimicească pe cel care are puterea morţii ,adică pe Diavolul ,şi să elibereze pe toţi aceia care,prin frica morţii , erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14,15)

Isus îl numeşte pe Satan criminalul :”El de la început a fost un ucigaş şi nu stă în adevăr , pentru că în el nu este adevăr:Ori de câte ori spune o minciună , vorbeşte din ale lui ,căci este un mincinos şi tatăl minciunii.”(Ioan 8:44) Dar interesul lui nu este uciderea ci mai degrabă să condamne, de fapt preferă ca cei ce îl urmează să trăiască vieţi lungi şi fericite – ca să batjocorească sfinţii care suferă şi să ascundă ororile iadului .
Puterea lui de a condamna oamenii nu stă în el însuşi , ci în păcatele pe care le inspiră şi în minciunile pe care le spune –singurul lucru care poate condamna pe oricine este păcatul.Vrăjile, incantaţiile, voodoo ,şedinţele de spiritism, blestemele, magia neagră, apariţiile,vocile – nici una dintre acestea nu aruncă pe nimeni în iad.Sunt pur şi simplu clopotele şi fluierele diavolului -singura armă letală pe care o are este puterea să ne dezamăgească. Minciuna lui de căpătâi este că mândria este mai de dorit decât înălţarea lui Cristos iar păcatul preferabil sfinţeniei.Dacă această armă ar fi luată din mâna lui , nu ar mai avea puterea morţii eterne .
Aceasta a venit Cristos să facă – să ia arma din mâinile lui Satan.Pentru aceasta ,a luat păcatele noastre asupra Lui şi a suferit pentru ele , iar atunci când a ceasta s-a întâmplat, ele nu mai foloseau la nimic diavolului ca să ne distrugă.Poate să facă din noi obiectul zeflemelei lui ? Da. Poate să-şi bată joc de noi? Da. Dar să ne condamne ? NU ! Cristos a purtat blestemul în locul nostru .Cât de mult ar încerca , Satan nu poate să ne distrugă , mânia Lui Dumnezeu este îndepărtată , mila Sa este scutul nostru .Iar Satan nu poate să reuşească împotriva noastră.
Pentru a împlini această mântuire ,a trebuit să ia chip de om , pentru că fără acesta nu putea să experimenteze moartea .Şi numai moartea Fiului Lui Dumnezeu putea să –l distrugă pe acel ce avea puterea morţii . Aşa se face că Biblia spune : „Astfel deci , deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii”[ = au avut o natură umană ] „ tot aşa şi El Însuşi a fost părtaş la ele” [ a luat formă de om ]
„pentru ca , prin moarte,să nimicească pe cel care are puterea morţii ,adică pe Diavolul ,”(Evrei 2:14) . Atunci când Cristos a murit pentru păcate , El a luat de la diavol singura lui armă letală :păcatul neiertat .
Eliberarea de sub jugul fricii a fost scopul LuiCristos când a făcut aceasta , murind a eliberat „pe toţi aceia care,prin frica morţii , erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14,)” Frica de moarte înrobeşte , ne face timizi şi reduşi, fără putere .Isus a murit să ne elibereze -atunci când frica de moarte este distrusă de actul dragostei care se jertfeşte, robia apărării personale este abolită .Suntem eliberaţi ca să iubim cum a iubit Cristos, chiar cu preţul vieţilor noastre.
Diavolul poate că va omorî trupul nostru ,dar nu mai poate să ne omoare sufletul – acesta este în siguranţă în Cristos.Iar pînă şi trupul nostru muritor va fi înviat într-o bună zi”Dar dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi ,El ,Cel care L-a înviat pe Cristos din morţi ,va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi”(Romani 8:11) Noi , putem spune că suntem cei mai liberi dintre toţi oamenii , iar Biblia nu face nici o greşeală în ceea ce priveşte scopul libertăţii : „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate ;numai să nu faceţi din libertate o ocazie ca să trăiţi pentru carne, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste”(Galateni 5:13)

40Cristos a suferit şi a murit …
ca să putem fi cu El imediat după moarte

„…Isus Cristos,care a murit pentru noi ,pentru ca ,fie că veghem,fie că dormim,să trăim împreună cu El.”(1Tes 5:10)
„Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este câştig…Căci sunt strâns din două părţi :am dorinţa să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos ,căci ar fi cu mult mai bine,”(Filipeni 1:21,23)
„Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta şi să fim acasă cu Domnul.”(2Corinteni 5:8)

Biblia nu vede trupurile noastre ca fiind rele, Creştinătatea nu este asemenea cu unele religii antice greceşti care tratau trupul ca pe o povară de care scăpai cu bucurie .Nu, moartea este un inamic , atunci când trupurile moastre mor, noi pierdem ceva preţios.Cristos nu este împotriva trupului, ci mai degrabă pentru ,iar Biblia este clară în ceea ce priveşte aceasta: „Dar trupul nu este pentru adulter,ci pentru Domnul;şi Domnul pentru trup”(1 Cor 6:13)Ce declaraţie minunată- Domnul este pentru trup!
Dar nu trebuie să mergem într-atât de departe încât să spunem că fără de trup nu putem avea viaţă şi conştiinciozitate – Biblia nu ne învaţă aşa.Cristos a murit nu numai să răscumpere trupul dar de asemenea pentru a lega sufletul atât de strâns de El încât , chiar şi fără de trup , noi suntem cu El . Acesta este o mângâiere imensă în viaţă şi moarte, iar Cristos a murit ca noi să ne putem bucura de aceaastă speranţă.
Pe de o parte ,Biblia vorbeşte despre pierderea trupului prin moarte ca un fel de dezbrăcare a sufletului „Căci noi care suntem în cortul acesta [= trupul]suspinăm …nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta ,ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta ,astfel încât ce este muritor să fie înghiţit de viaţă”(2Cor 5:4) Cu alte cuvinte ne – am muta de aici direct în trupul înviat , fără de timpul dintre aceste perioade care îl petrec trupurile noastre în mormânt.Aceasta se va întâmpla acelora în viaţă atunci când Cristos se va reîntoarce din ceruri .
Dar pe de altă parte ,Biblia sărbătoreşte perioada de timp dintre moarte şi înviere , atunci cânt sufletele noastre sunt în ceruri şi trupurile ne sunt în mormânt.Aceasta nu este gloria finală , dar este o perioadă glorioasă .Şi citim: „..a trăi este Cristos şi a muri este câştig”(Filipeni 1:21) Câştig! Da, pierderea trupului pentru un timp – într-un sens – „dezbrăcat” dar mai mult decât orice altceva, „câştig”. De ce? Din cauză că pentru un creştin , moartea înseamnă să meargă acasă, la Cristos. Aşa cum spune apostolul Pavel,: „am dorinţa să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos ,căci ar fi cu mult mai bine,”(Filipeni 1: 23b)
Cu mult mai bine , dar nu încă cel mai bine în toate sensurile . Cel mai bine va fi atunci când trupul va fi înviat în sănătate şi glorie .Şi totuşi ,”cu mult mai bine,” vom fi cu Critstos într-un mod cu mult mai personal, mai „acasă”.Aşa au spus primii creştini: ..ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta şi să fim acasă cu Domnul.”(2Corinteni 5:8) Acei dintre noi care credem în Cristos nu dispărem din existenţă atunci când murim , nu mergem într-un fel de „adormire a sufletului” , mergem să fim cu Cristos, şi asta e cu mult mai bine .Este „câştig”.
Acesta este unul dintre măreţele motive pentru care a murit Cristos : „…Isus Cristos,care a murit pentru noi ,pentru ca ,fie că veghem,fie că dormim,să trăim împreună cu El.”(1Tes 5:10)
Ca şi adormit, trupul nostru stă întins în mormânt, dar noi trăim cu Cristos în ceruri, iar aceasta nu este speranţa noastră finală –într-o zi şi trupul ne va fi înviat.Dar până atunci, a fi cu Cristos este o comoară de dincolo de cuvinte .

41Cristos a suferit şi a murit …
Ca să facă sigură învierea noastră din morţi

„ Căci dacă am fost uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui ,vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui”(Romani 6:5)
„Dar dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi , El, Cel care L-a înviat pe Cristos din morţi ,va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi”(Romani 8:11)

„Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El ,vom şi trăi împreună cu El;”(2Tim 2:11)

Ca o ilustraţie,putem afirma de spre cheile morţii că „au fost agăţate” în interiorul mormântului Lui Cristos. Din exterior, Cristos a putut să facă foarte multe minuni , inclusiv învierea unei fetiţe de 12 ani şi a altor doi bărbaţi din morţi – pentru ca ei să moară apoi din nou .(Marcu 5:41; Luca 7:14; Ioan 11:43-44) .Dacă ar fi fost cineva care să fie înviaţi din morţi şi care să nu mai moară din nou , ar fi trebuit Cristos să moară pentru ei , să intre în mormânt , să ia cheile şi să descuie porţile morţi din interior.
Învierea Lui Isus este darul Lui Dumnezeu şi dovada că moartea Sa a avut succes pe deplin în ştergerea păcatelor poporului Său şi în îndepărtarea mâniei Lui Dumnezeu .Aceasta se poate vedea şi în cuvântul „de aceea”. În Filipeni 2:8-9 vedem cum : „…S-a umilit şi s-a făcut ascultător până la moarte, ,şi încă moarte de cruce.De aceea , şi Dumnezeu L-a înălţat , şi i-a dat un nume mai presus de orice nume,…” de la cruce Fiul Lui Dumnezeu a strigat „S-a sfârşit!” (Ioan 19:30) Iar în ceea ce înseamnă învierea ,Dumnezeu Tatăl a spus”Cu adevărat s-a terminat!” – marea lucrare de plată pentru păcatele noastre şi prin care ni se dă neprihănirea şi de satisfacere a dreptăţii Lui Dumnezeu a,fost terminată în moartea Lui Cristos.
Apoi , în mormânt, a avut dreptul şi puterea de a lua cheile morţii şi să deschidă uşa pentru toţi cei ce vin la El prin credinţă . Dacă a fost făcută plata pentru păcat ,şi neprihănirea este dată , şi dacă dreptatea este satisfăcută , nimic nu poate să ţină în mormânt pe Cristos sau pe poporul Său . De aceea Isus strigă : „…Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.Şi Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor”(Apocalipsa 1:18)
Adevărul că a aparţine Lui Isus înseamnă învierea noastră din morţi cu El este răsunător în Biblie: „ Căci dacă am fost uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui ,vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui”(Romani 6:5) „ Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat din nou ,credem şi că Dumnezeu va aduce cu El pe cei care au adormit în Isus”(1Tesaloniceni 4:14) „Şi Dumnezeu a înviat pe Domnul ,şi ne va învia şi pe noi prin puterea Sa”(1 Corinteni 6:14)
Haideţi să vedem legătura dintre moartea Lui Cristos şi învierea noastră : „Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea.”(1 Cor 15:56) Aceasta că toţiam păcătuit , iar Legea condamnă păcătoşii la moarte veşnică . Apoi textul continuă : „Dar mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu care ne dă biruinţa”(versetul 57) Cu alte cuvinte , cererile legi sunt împlinite de viaţa şi moartea Lui Isus , în consecinţă păcatele sunt iertate şi boldul păcatului este îndepărtat.În consecinţă , cei care cred în Cristos nu vor fi condamnaţi la moarte veşnică , dar „..morţii vor învia nesupuşi putrezirii ….atunci se va împlini cuântul care este scris :moartea a fost înghiţită de biruinţă.”
(1 Corinteni 15:52, 54) Uimiţi-vă şi veniţi la Cristos.El vă invită :”Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi, murit, va trăi”(Ioan 11:25)
42Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a lăsa fără putere domniile şi stăpânirile
„…ştergând înscrisul cerinţelor care stătea împotriva noastră ,care era împotriva noastră .Şi l-a dat la o parte ,pironindu-l pe cruce .Dezbrăcând domniile şi stăpânirile , le-a făcut de ruşine înaintea lumii ,ieşind biruitor asupra lor prin cruce”.(Coloseni 2:14-15)
„..De aceea a S-a arătat Fiul Lui Dumnezeu ,ca să nimicească lucrările Diavolului”(1 Ioan 3:8)

În Biblie „domniile şi stăpânirile” pot să facă referinţă la guvernele omeneşti .Dar atunci când citim că pe cruce Cristos „Dezbrăcând domniile şi stăpânirile , le-a făcut de ruşine înaintea lumii” şi că a ieşit „biruitor asupra lor prin cruce” ar trebui să ne gândim la puterile demonice care chinuiesc lumea . Una dintre cele mai clare afirmaţii despre acestea este făcută în Efeseni 6:12 . Ea spune de spre creştini :”Căci noi nu luptăm împotriva sângelui şi a cărnii , ci împotriva căpeteniilor ,împotriva domniilor ,împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac , împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”
De trei ori Satan este numit „stăpânitorul acestei lumi” .Câteva ceasuri înainte ca Isus să moară , El a spus:” Acum are loc judecata acestei lumi, acum stăpânitorul acestei lumi va fi aruncat afară.”(Ioan 12:31) Moartea lui Isus a fost înfrângerea decisivă a „stăpânitorului acestei lumi”- diavolul .Şi când iese Satan, ies şi îngerii lui decăzuţi , aşa că toţi au parte de lovitura decisivă , de înfrângerea lor prin moartea Lui Cristos.
Nu că ar fi scoşi din existenţă , ci şi acum noi ne mai luptăm cu ei , dar ei sunt un adversar învins .Ştim că avem victoria finală, aşa cum un balaur uriaş ar avea capul tăiat iar acum se zvârcoleşte până va rămâne fără sânge ca să moară –bătălia este câştigată. Dar totuşi trebuie să fim atenţi la ce stricăciuni ar putea încă face.
Prin moartea Lui Cristos :„Ştergând înscrisul cerinţelor care stătea împotriva noastră ,care era împotriva noastră .Şi l-a dat la o parte ,pironindu-l pe cruce .(Coloseni 2:14 vedeţi şi capitolul 7) În acest fel , El „Dezbrăcând domniile şi stăpânirile , le-a făcut de ruşine înaintea lumii ,ieşind biruitor asupra lor prin cruce”.(Coloseni 2: 15) Cu alte cuvine, dacă legea Lui Dumnezeu nu ne mai condamnă , din cauză că Cristos a şters înscrisul cerinţelor care stătea împotriva noastră , Satan nu mai are temei în a ne acuza .
Înainte de Cristos , lucrarea de acuzare a poporului Lui Dumnezeu era opera de căpătâî a diavolului .Chiar cuvântul „Satan” înseamnă „adversar” sau „acuzator”. Dar ascultaţi ceea ce s-a întâmplat atunci când Cristos a murit –acestea sunt cuvintele apostolului Ioan: „Şi în cer am auzit un glas puternic zicând :Acum a venit mântuirea ,puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului Său ,pentru că acuzatorul fraţilor noştri , care zi şi noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ,a fost aruncat jos.”(Apocalipsa 12:11) Aceasta este înfrângerea şi dezbrăcarea domniilor şi stăpânirilor.
Acum , în Cristos, nici o acuzaţie nu mai poate sta împotriva poporului Său : „Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor Lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care justifică.”(Romani 8:33) Nici un om şi nici Satan nu mai poate face vreun capătâi de acuzare –cazul este închis din punct de vedere al Legii, iar Cristos este neprihănirea noastră.Acuzatorul nostru este dezbrăcat de puterea lui , iar dacă încearcă să vorbească în tribunalul cerului , ruşinea îi va acoperi faţa .
Vai , cât de liberi şi plini de curaj ar trebui să fim în această lume căutând să-L slujim pe Cristos şi să iubim oamenii.Acum dar , nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos, aşa că haideţi să ne întoarcem de la ispitele diavolului .Promisiunile lui sunt minciuni, iar el este dezbrăcat de putere.

43Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a dezlănţui puterea Lui Dumnezeu în Evanghelie
„Fiindcă predicarea crucii este o nebunie pentru cei care pier ,dar pentru noi , care suntem mântuiţi , este puterea Lui Dumnezeu.”(1 Cor 1:18)
„Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia Lui Cristos ;fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede ; întâi a iudeului , şi apoi a grecului.” (Romani 1:16)

Evanghelie înseamnă „veste bună” – şi este veste înainte de teologie.Vestea, sau ştirea este atunci când se raportează că s-a întâmplat ceva semnificativ , sau important.Ei bine , vestea bună este anunţul că s-a întâmplat ceva ce îi va face pe oameni bucuroşi.Evanghelia este cea mai bună veste , pentru că ceea ce raportează ea face oamenii fericiţi o veşnicie.
Ceea ce raportează Evanghelia este moartea şi învierea Lui Cristos , iar apostolul Pavel face clară calitatea de veste a Evangheliei: „ Vă fac cunoscut, fraţilor,Evanghelia pe care v-am predicat-o , pe
care aţi şi primit-o, în care şi staţi ,şi prin care sunteşţi mântuiţi , dacă ţineţi minte ce v-am
predicat;altfel, degeaba aţi crezut.Căci v-am învăţat înainte de toate ceea ce am primit şi eu: că
Cristos a murit pentru păcatele noastre , după Scripturi;că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi,
după Scripturi;şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.După aceea ,S-a arătat la peste cinci
sute de fraţi deodată ,dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.După ei toţi,ca
unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie. (1 Corinteni15:1-7)
Inima Evangheliei este faptul că „Cristos a murit pentru păcatele noastre…… a fost îngropat….. că a înviat…. S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată” Spune despre aceşti oameni că sunt în viaţă arătând cât de faptică este Evanghelia -voia să arate că cititorii lui ar putea găsi martori pe care să-i întrebe – Evanghelia este o veste despre fapte reale, şi acestea se puteau încerca.Existau martori pentru moartea, îngroparea şi viaţa de după învierea Lui Isus.
Tragedia este că ,pentru mulţi , această veste bună pare o nebunie – Pavel a spus : „Fiindcă predicarea crucii este o nebunie pentru cei care pier”(1 Cor 1:18) , iar aceasta este puterea pentru care Cristos a murit ca să o dezlege. „ Evanghelia Lui Cristos…… este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede ;”(Romani 1:16)
Oare de ce nu este văzută moartea Lui Cristos cea o veste bună, deloc? Ar trebui să o vedem pe atât de bună pe cât de adevărată ca să o putem crede . Aşa că apare întrebarea :”de ce unii o văd atât bună cât şi adevărată , iar alţii nu ?” Unul dintre răspunsuri ne este dat în 2 Cor 4:4 – „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia ,ca lumina Evangheliei gloriei Lui Cristos , care este chipul lui Dumnezeu să nu strălucească peste ei” Şi pe lângă aceasta, natura omenească însăşi este moartă faţă de realitatea spirituală: „ Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului Lui Dumnezeu ,căci pentru el sunt o nebunie;”(1Cor 2:14).
Dacă cineva va vedea Evanghelia ca fiind bună şi adevărată ,orbirea satanică şi moartea spirituală trebuie să fie învinse de puterea Lui Dumnezeu .De aceea Biblia ne spune că şi dacă Evanghelia este o nebunie pentru mulţi, „pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”(1 Cor 1:24)
Această „chemare” este actul de milă a Lui Dumnezeu de a îndepărta moartea firească şi orbirea satanică , în aşa fel încât să îl putem vedea pe Cristos ca fiind bun şi adevărat.Acest act de milă este chiar el un dar cumpărat cu sângele Lui Cristos – priveşte-L , şi roagă-te ca Dumnezeu să-ţi dea puterea să vezi şi să îmbrăţişezi Evanghelia Lui Cristos .

44Cristos a suferit şi a murit …
Ca să înlăture ostilităţile dintre rase

„Căci El însuşi este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a dărâmat zidul de la mijloc care-i despărţea,şi în carnea Lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei ,Legea poruncilor şi hotărârile ei ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou , făcând astfel pace;şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce,prin care a nimicit vrăjmăşia.”(Efeseni 2:14-16)

Suspiciuni, prejudecăţi,atitudini înjositoare dintre Evrei şi Neamuri (non –Evrei)în vremuri nou Testamentale erau pe atât de serioase ca ostilităţile naţionale,etnice şi rasiale din zilele noastre.Un exemplu de conflict este ceea ce s-a întâmplat în Antiohia între Chifa (sau Petru) şi Pavel, care ne relatează întâmplarea : „Dar când a venit Petru în Antiohia,l-am înfruntat pe faţă ,pentru că merita să fie învinuit.Căci , înainte să fi venit câţiva oameni la Iacov,el obişnuia să mănânce cu Neamurile;dar când au venit ei , el a început să dea înapoi şi să se separe de Neamuri ,de teama celor circumcişi.”(Galateni 2:11-12)
Petru trăise în libertatea Lui Isus Cristos, şi în ciuda faptului că era un creştin Evreu, el mânca împreună cu creştinii non –Evrei.Acolo, zidul de despărţire fusese înlăturat,şi ostilităţile erau învinse – aceasta voise Cristos să obţină prin moartea Sa . Dar apoi apar nişte Evrei foarte conservatori în Antiohia –şi Petru intră în panică – se teme de criticile lor,aşa că se retrage din părtăşia cu Neamurile.
Apostolul Pavel vede aceasta aşa că , ce era de făcut ? Să slujească în continuare statutului lor?Sau să păstreze pacea între conservatorii care erau în vizită şi creştinii ce erau mai liberi din Antiohia? Cheia comportamentului lui Pavel se găseşte în următoarele cuvinte : „…am văzut că nu umbla drept după adevărul Evangheliei…”(Galateni 2:14) Aceasta este o declaraţie crucială şi vedem că segregarea etnică şi rasială este o problemă ce are legătură cu Evanghelia. Frica şi retragerea lui Petru de la părtăşia cu Neamurile „nu umbla drept după adevărul Evangheliei” pentru că Cristos murise ca să dărâme acest zid de despărţire.-şi Petru umbla aici să îl reconstruiască.
Aşa că Pavel nu a slujit statutului său , şi nu a menţinut o pace care ar fi contrazis Evanghelia ci l-a înfruntat pe Petru în mod public:” …i-am spus lui Petru în faţa tuturor :dacă tu ,care eşti iudeu,trăieşti ca Neamurile,nu ca iudeii ,de ce obligi Neamurile să trăiască în felul iudeilor?”(Galateni 2:14) Cu alte cuvinte, retragerea lui Petru de la părtăşia sa cu neamurile comunica un mesaj ucigător:trebuie să devii ca Evreii ca să fii acceptat pe deplin- iar acesta era chiar lucrul pentru care Cristos a murit să fie înlăturat.
Cristos a murit pentru a crea un mod cu totul nou de reconciliere a Neamurilor- ritualul şi dansurile nu sunt baza părtăşiei în bucurie, ci Cristos este acea bază.El a împlinit Legea în mod corect şi toate aspectele ei care separau pe oameni au luat sfârşit în El – cu excepţiea uneia singure :Evanghelia Lui Isus Cristos . Este imposibil să construieşti o unitate durabilă între rase spunând că toate religiile pot să stea laolaltă fiind în mod egal valabile. Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu şi a fost trimis în lume ca singurul care poate mântui păcătoşii şi care poate reconcilia rasele pentru totdeauna.
Dacă negăm acest lucru , subminăm chiar temelia speranţei eterne şi a unităţii veşnice dintre oameni.Prin moartea Lui pe cruce, s-a împlinit ceva cosmic şi nu mărginit, lipsit de orizonturi.Dumnezeu şi omul au fost împăcaţi , şi numai atunci când rasele descoperă şi se bucură de aceasta , atunci se vor iubi şi se vor bucura unii de alţii . Ca să învingă înstrăinarea noastră de Dumnezeu, Cristos învinge şi înstrăinarea dintre rase.
45Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a răscumpăra oameni din orice seminţie ,de orice limbă , din orice popor şi de orice neam

„…Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile ,căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu,cu sângele Tău oameni din orice seminţie,de orice limbă ,din orice popor şi de orice neam.”
(Apocalipsa 5:9)

Această scenă este din rai –apostolului Pavel i-a fost dat un crâmpei din viitorul în Mâna Lui Dumnezeu: „Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce stătea pe tron, o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.” (Apocalipsa 5:1) Deschiderea sulului cărţii semnifică descoperirea istoriei lumii în viitor- Ioan plânge pentru că se pare că nu este nimeni care să deschidă sulul.Apoi una dintre fiinţele cereşti spune:”…Nu plânge! Iată că leul din seminţia lui Iuda,Rădăcina lui David,a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”(Apocalipsa 5:5) Aceasta face referinţă la Isus Cristos , Mesia- El a cucerit prin moarte şi înviere. Apoi Ioan Îl vede: „..am văzu un Miel stând ca şi înjunghiat,…”(Apocalipsa 5:6)
Apoi fiinţele cereşti din jurul tronului au căzut şi s-au închinat Lui Cristos , şi cântau o cântare nouă .În mod uimitor , cântarea anunţă că moartea Lui Cristos este ceea ce Îl face vrednic să deschidă sulul istoriei.Implicaţia este că , moartea Lui Cristos era necesară ca să împlinească scopurile la nivel mondial ale Lui Dumnezeu în istorie : „Şi ei cântau o cântare nouă ,zicând :Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile ,căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu,cu sângele Tău oameni din orice seminţie,de orice limbă ,din orice popor şi de orice neam.”
(Apocalipsa 5:9)
Cristos a murit ca să mântuiască o mare diversitate de oameni, pentru că păcatul nu respectă cultura , toţi oamenii au păcătuit. Fiecare rasă şi fiecare cultură are nevoie să fie împăcată cu Dumnezeu – după cum boala păcatului se manifestă la nivel global,tot aşa şi remediul. Isus vedea agonia crucii şi a vorbit cu curaj despre scopul Său : „Şi Eu, după ce voi fi înălţat de pe pământ , voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”(Ioan 12:32 ) Pe când îşi plănuia moartea, El îmbrăţişa lumea..
Creştinismul a început în Est , dar de-a lungul secolelor s-a produs o direcţionare majoră către Vest – dar acum ,din ce în ce mai mult creştinismul nu este o religie Vestică .Bineînţeles că aceasta nu este o surpriză pentru Isus Cristos – în Vechiul Testament , impactul Său la nivel global a fost prezis: „Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul : toate familiile popoarelor se vor închina înaintea Ta.”(Ps 22:27) „Să se bucure naţiunile şi să cânte de bucurie”
(Ps 67 :4) . Aşa că atunci când Isus a ajuns la sfârşitul lucrării Sale pe pământ , şi-a dezvăluit clar misiunea : „Şi le-a zis : Aşa a fost scris şi aşa trebuia să sufere Cristosul şi să învie a treia zi dintre cei morţi,şi să se predice în Numele Lui , pocăinţa şi iertarea păcatelor,către toate popoarele,începând din Ierusalim”(Luca 24:46-47)
Porunca Sa către ucenicii Lui a fost fără nici o îndoială: „ ..duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt..”( Matei :28:19)
Isus Cristos nu este o zeitate tribală , nu aparţine unei culturi sau unui grup etnic .El este „Mielul lui Dumnezeu , care ridică păcatul Lumii” „ Pentru că nu este nici o deosebire între iudeu şi grec[ sau vreun alt grup] :căci toţi au acelaşi Domn care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă .Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit ”(Romani 10: 12-13) Cheamă-L acum şi alătură-te marii bande de răscumpăraţi din toată lumea .

46Cristos a suferit şi a murit …

Ca să-şi adune oile din toată lumea

[Caiafa] „Dar lucrul acesta nu l-a zis de la el,ci, pentru că era mare preot în anul acela,a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune.Şi nu numai pentru naţiunea aceasta ,ci şi ca să adune într-un singur trup pe copii lui Dumnezeu risipiţi”(Ioan 11:51:52)
„Mai am şi alte oi ,care nu sunt din staulul acesta;şi pe acelea trebuie să le aduc .Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o singură turmă şi un singur Păstor” ( Ioan 10:16)

Fără a şti , un măgar poate vorbi pentru Dumnezeu (Numeri 22:28) şi aşa se poate întâmpla unui predicator sau preot. S-a întâmplat lui Caiafa ,care era mare preot în Israel ,în perioada când se sfătuiau să-L omoare pe Isus.Fără să intenţioneze , a spus conducătorilor lui Israel : „nici nu vă gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea”(Ioan 11:50 )
Aceasta a avut un înţeles dublu, Caiafa vrând să spună :mai bine să fie omorât Isus decât naţiunea noastră să fie acuzată de trădare şi distrusă de către romani . Dar Dumnezeu a avut un alt sens pentru aceasta , aşa că Biblia spune: [despre Caiafa] „Dar lucrul acesta nu l-a zis de la el,ci, pentru că era mare preot în anul acela,a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune.Şi nu numai pentru naţiunea aceasta ,ci şi ca să adune într-un singur trup pe copii lui Dumnezeu risipiţi”(Ioan 11:51:52)
Isus a spus acelaşi lucru , folosind o metaforă diferită, adică în loc de „copii… risipiţi ” a zis „oi” în afara turmei lui Israel: „Mai am şi alte oi ,care nu sunt din staulul acesta;şi pe acelea trebuie să le aduc .Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o singură turmă şi un singur Păstor” ( Ioan 10:16)
Ambele feluri de a spune aceste lucruri sunt uimitoare – ne învaţă că peste tot în lume sunt oameni pe care Dumnezeu i-a ales ca să fie ajunşi de Isus Cristos şi mântuiţi, salvaţi- ei sunt copii Lui Dumnezeu „risipiţi” .Există oi „care nu sunt din staulul acesta ” Evreiesc. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este foarte –am putea spune perseverent – să adune un popor pentru Fiul Său.Îşi cheamă poporul ca să meargă şi să facă ucenici, dar de asemenea,şi El merge înaintea lor.El are un neam ales , chiar mai înainte ca mesagerii Săi să ajungă acolo. Aşa că Isus vorbeşte despre convertiţi pe care Dumnezeu i-a făcut ai Lui iar apoi i-a adus la Cristos « Tot ce-mi dă Tatăl va veni la Mine ;şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară ;…… ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat ; (Ioan 6 :37,17 :6)
Este un lucru înfricoşător faptul că Dumnezeu se uită jos peste toţi oamenii pământului şi îşi numeşte o turmă a Lui ,apoi trimite misionari în Numele Lui Cristos, iar apoi conduce pe cei aleşi ai Lui către sunetul Evangheliei, iar apoi îi mântuieşte.Şi pentru ei nu există un alt mod de a fi mântuiţi – aşa vedem cum misiunea este esenţială « ..şi oile aud glasul Lui ;şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.Şi după ce şi-a scos toate oile ,merge înaintea lor;şi oile merg după el , pentru că îi cunosc glasul.”( Ioan10:3-4).
Isus a suferit şi a murit pentru ca oile Sale să poată să-I audă vocea şi să trăiască.- aceasta a spus Caiafa , fără să ştie: „Isus va muri…. Nu doar pentru naţiune, dar de asemena ca să adune laolaltă toţi copii Lui Dumnezeu care sunt risipiţi” . Domnul Isus şi-a dat viaţa ca să-şi adune oile , prin sângele Lui a cumpărat mila care face vocea Sa de neconfundat pentru ai Săi.
Roagă-te ca Dumnezeu să aplice mila Sa pentru tine , iar ca tu să-L auzi , şi să trăieşti….

47Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne salveze de judecata finală

„tot aşa Cristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora ,Se va arăta a doua oară , celor ce-L aşteaptă , nu în vederea păcatului,ci pentru mântuire.”(Evrei 9:28)

Ideea creştină a salvării este legată de trecut, prezent şi viitor.Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.”(Efeseni 2:8) .Spune că Evanghelia este puterea Lui Dumnezeu „pentru noi care suntem mântuiţi” (1 Cor 1:18), şi mai spune „căci acum mântuirea este mai aproape de noi deât atunci când am crezut”(Romani 13:11) – Am fost mântuiţi,suntem mântuiţi , vom fi mântuiţi .
Cu fiecare etapă, suntem mântuiţi prin moartea Lui Cristos – în trecut , odată pentru totdeauna, păcatele noastre au fost plătite de către Cristos Însuşi-am fost justificaţi doar prin credinţă.
În prezent, moartea Lui Cristos asigură lucrarea prin puterea Duhului Sfânt al Lui Dumnezeu care ne mântuieşte în mod progresiv de dominaţia şi contaminarea cu păcat .
Iar în viitor , va fi sângele Lui Cristos , vărsat pe cruce , sânge care ne protejează de mânia Lui Dumnezeu şi care ne aduce la perfecţiune şi bucurie.
Va veni o judecată , una adevărată, şi Biblia o descrie ca „ ..o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi”(Evrei 10:27) şi ne cheamă să „ ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire plăcută ,cu evlavie şi cu frică ;fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.”(Evrei 12:28-29)
Chiar Isus i-a avertizat pe cei din zilele Sale că „fugiţi de mânia viitoare?”(Matei 3:7) pentru că „la descoperirea Domnului Isus din cer,cu îngerii puterii Lui ,într-o flacără de foc răzbunându-Se pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeuşi pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.Aceştia vor fi pedepsiţi cu o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la gloria puterii Lui”(2 Tes 1:7-9)
Unele dintre imaginile acestei mânii de pe urmă a lui Dumnezeu , aproape că sunt prea teribile ca să medităm la ele.În mod ironic, Ioan, „apostolul dragostei” este cel care ne dă cele mai grafice secvenţe ale iadului . Acel care îl respinge pe Cristos şi va fi credincios altcuiva „va bea şi el din vinul mâniei Lui Dumnezeu ,turnat neamestecat în paharul mâniei Lui .Şi va fi chinuit în foc şi pucioasă , înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.Şi fumul chinului lor se înalţă în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea nu au odihnă” (Apocalipsa 14:10)
Dacă nu vom simţi puţin din spaima mâniei viitoare a Lui Dumnezeu, probabil că nu vom gusta savoarea pe care o avea prima biserică privitor la lucrarea de mântuire a Lui Cristos din vitor”şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său , pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus , care ne scapă de mânia viitoare.”(1 Tes 1:10) . Isus Cristos , doar El Însuşi ne poate salva de mânia ce va veni- fără El vom fi mistuiţi pentru veşnicie .
Dar atunci când în final ne va mântui , aceasta va fi în temeiul sângelui Său:„tot aşa Cristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora ,Se va arăta a doua oară , celor ce-L aşteaptă , nu în vederea păcatului,ci pentru mântuire.”(Evrei 9:28) Problema păcatului a fost rezolvată odată pentru totdeauna- nu mai e nevoie de nici un sacrificiu nou iar scutul nostru în faţa mâniei viitoare este pe atât de sigur cât suferinţele Lui Cristos în locul nostru.
În consecinţă ,de dragul crucii , fii plin de bucuria harului viitor !

48Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a câştiga bucuria Lui şi a noastră

„…pentru bucuria care-I era pusă înainte ,a suferit crucea ,a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:2)

Drumul care duce spre bucurie este unul greu – este greu pentru noi şi a fost greu şi pentru Isus . Pe El l-a costat viaţa, şi s-ar putea să ne coste şi pe noi : „…pentru bucuria care-I era pusă înainte ,a suferit crucea” – mai întâi agonia crucii, apoi copleşit de bucuria cerului , şi nu era altă cale.
Bucuria care-I era pusă înainte se desfăşura pe mai multe planuri – era bucuria reunirii cu Tatăl Său: „înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse ,şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” De asemenea a fost bucuria triumfului asupra păcatului -„a făcut prin El Însuşi curăţarea păcatelor noastre şi a stat la dreapta Măririi în locurile preaînalte”(Evrei 1:3) . A fost bucuria restaurării drepturilor Sale Dumnezeieşti: „şi stă la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:2) , bucuria de a fi înconjurat cu laude de către toţi cei pentru care a murit: „…în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât …” (Luca 15:7)– să nu mai vorbim despre milioane.
Şi cum rămâne cu noi – El a intrat în bucurie şi pe noi ne-a lăsat în suferinţă. ? Nicidecum. Chiar înainte să moară , a făcut legătura dintre bucuria Sa şi a noastră, a spus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină”(Ioan 15:11) . El a ştiut care va fi bucuria Lui şi a spus „pentru ca bucuria Mea să rămână în voi”, şi noi care ne-am pus încrederea în El ne vom bucura cu aceeaşi bucurie a Lui Isus , pe care noi , ca şi creaturi limitate o putem experimenta.
Ei bine , drumul va fi greu – Isus ne-a avertizat „În lume veţi avea necazuri”(Ioan 16:33) „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul Său……Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui”(Matei 10:24,25) „…şi vor omorâ pe unii dintre voi şi veţi fi urâţi din cauza Numelui Meu”(Luca 21:16-17) Aceasta este cărarea pe care a umblat-o Isus , şi aceasta este calea către bucurie – bucuria Sa triumfând în noi , şi bucuria noastră deplină.
În acelaşi fel în care speranţa bucuriei l-a făcut pe Isus să îndure crucea ,speranţa noastră de bucurie ne dă putere să suferim cu El . Chiar isus ne-a pregătit pentru exact acest lucruatunci când a spus: „Binecuvântaţi sunteţi voi când din cauza mea ,oamenii vă vor batjocori şi vă vor persecuta şi vor spune tot felul de vorbe rele şi neadevărate împotriva voastră.Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă ,pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.”…(Matei 5:11-12) Răsplata noastră va fi să ne bucurăm de Dumnezeu cu aceeaşi bucurie pe care Fiul o are în Tatăl.
Dacă Isus nu ar fi murit de bună voie nici El şi nici noi nu am fi putut experimenta bucuria veşnică – am fi fost răzvrătiţi , am fi murit în păcatele noastre. Bucuria, atât a Lui cât şi a noastră au fost obţinute la cruce, iar acum îl urmăm pe cărarea dragostei.Şi recunoaştem că „ suferinţele din vremea de acum, nu sunt vrednice să fie comparatre cu gloria care va vi descoperită faţă de noi ”(Romani 8:18) Acum noi purtăm ruşinea împreună cu El, dar atunci, vom avea o bucurie necurmată, fără întrerupere.Orice risc cerut de dragoste – îl vom purta – şi nu având un curaj eroic, dar în puterea speranţei că „seara vine plânsul , iar dimineaţa vine bucuria”(Psalmul 30:5)

49Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca El să fie încoronat cu glorie şi cinste

„Dar îl vedem pe Isus, care a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii ,încununat cu glorie ţi onoare , din cauza morţii pe care a suferit-o”(Evrei 2:9)
„Şi la înfăţişare fiind găsit ca un om,S-a umilit şi S-a făcut ascultător până la moarte,şi încă moarte de cruce.De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat şi I-a dat un Nume care estre mai presus de orice nume”
(Filipeni 2.8-9)
„Ei ziceau cu glas tare : Vrednic este Mielul ,care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia,înţelepciunea,tăria,cinstea , gloria şi lauda!” (Apocalipsa 5:12)

În noaptea dinainte să moară , ştiind ce urma să vină , Isus s-a rugat: „Şi acum Tată, glorifică-mă la Tine Însuţi , cu gloria pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea”(Ioan 17:5) Şi aşa s-a întâmplat că a fost „încununat cu glorie ţi onoare , din cauza morţii pe care a suferit-o”(Evrei 2:9) – gloria Sa a fost recompensa suferinţelor Sale . „S-a făcut ascultător până la moarte… De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat şi I-a dat un Nume care estre mai presus de orice nume”(Filipeni 2.8-9) Mai exact pentru că a fost jertfit Mielul este Vrednic să primească „cinstea , gloria şi lauda!”(Apocalipsa 5:12) Patimile Lui Isus Cristos nu au fost pur şi simplu precedente încoronării, ele au fost preţul acesteia iar coroana a fost premiul , şi a murit pentru el.
Mulţi oameni se poticnesc la acest punct spunând: „cum poate să fie aşa ceva numit act de iubire? Cum poate fi Isus motivat să ne dea bucurie dacă este motivat de gloria Lui ? De când este îngâmfarea o virtute? Bineînţeles că aceasta este o întrebare foarte bună şi are un răspuns biblic minunat.
Răspunsul este găsit în faptul că învăţăm cât de mare este dragostea cu adevărat. Mulţi dintre noi am crescut gândind că a fi iubit înseamnă a fi scos în evidenţă şi toată lumea noastră se bazează pe această presupunere-dacă te iubesc , am să te evidentiez; am să te fac să te simţi bine, de parcă o faţetă a eului este secretul bucuriei.
Dar o ştim bine că nu e aşa, chiar şi înainte să mergem la Biblie după un răspuns,ştim că nu este aşa.Cele mai fericite momente ale noastre nu au fost cele auto-saturate de eul nostru, ci mai degrabă atunci când ne-am pus pe locul doi. Spre exemplu a fost atunci când am stat lângă Marele Canion sau la piciorul vreunui munte măreţ cum ar fi Kilimanjaro, sau când am văzut un peisaj uimitor de apus peste deşertul Sahara şi pentru clipe trecătoare am simţit bucuria uimitor de limpede.şi plăpândă.. Paradisul nu va fi o sală a oglinzilor ,ci o afişare a maiestuozităţii, şi nu a noastră.
Dacă aceasta este adevărat şi dacă Cristos este cea mai maiestuoasă realitate din univers, atunci ce trebuie să fie iubirea Sa pentru noi? Cu siguranţă nu evidenţierea noastră, pentru că aceasta nu ne-ar împlini sufletele, pentru că am fost făcuţi pentru ceva cu mult mai măreţ. Dacă trebuie să fim fericiţi pe atât pe cât putem fi , trebuie să vedem şi să savurăm cea mai glorioasă persoană dintre toate – Însuşi Isus Cristos . Aceasta înseamnă că pentru a ne iubi, Isus trebuie să caute plinătatea gloriei Sale şi să ne-o dea nouă , pentru bucuria noastră- pentru aceasta s-a rugat în noaptea dinainte să moară”Tată , vreau ca acolo unde sunt Eu , să fie împreună cu Mine şi acei pe care Mi i-ai dat Tu ,ca ei să vadă gloria Mea pe care mi-ai dat-o Tu”(Ioan 17:24)
Aceea a fost dragoste „Le voi arăta gloria Mea” – atunci când Isus a murit pentru a-şi recâştiga plinătatea gloriei Sale, a murit pentru bucuria noastră .Dragostea este munca – ce indiferent de costuri – ajută oamenii să fie cuceriţi de ceea ce îi va împlini mai mult, mai exact Isus Cristos.
Aşa ne iubeşte Isus.

50Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a arăta că cel mai mare rău este îngăduit de Dumnezeu pentru bine

„În adevăr, împotriva Robului Tău cel Sfânt , Isus , pe care L-ai uns Tu , s-au strâns împreună Irod şi Pontius Pilat cu Neamurile şi cu popoarele Lui Israel,ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.”(Fapte 4:27,28)
Cel mai profund lucru pe care îl putem spune despre suferinţă şi rău este că , în Isus Cristos Dumnezeu le-a pătruns şi le-a transformat în bine . Originea răului este învăluită în mister- Biblia nu ne duce pe atât de departe pe cât s-ar putea să vrem să mergem.Mai degrabă ne spune „ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru” (Deuteronom 29 ;29)
În inima Bibliei nu găsim o explicaţie de unde a venit răul ci mai degrabă o demonstraţie despre cum Dumnezeu îl pătrunde şi îl transformă în opusul lui – neprihănire şi bucurie eternă . Există „indicatoare” asemănătoare în Scripturi către Mesia de exemplu. Iosif, fiul lui Iacov , afost vândut ca sclav în Egipt şi se părea că a fost abandonat timp de şaptesprezece ani. Dar Dumnezeu a fost cu el în tot acest rău , şi l-a făcut conducător în Egipt în aşa fel încât într-o foamete mare a salvat pe chiar aceia care l-au vândut. Povestea este rezumată în câteva cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi: „ Voi negreşit v-aţi gândit să-mi faceţi rău , dar Dumnezeu a schimbat răul în bine , ca să împlinească ceea ce se vede azi , ca să scape viaţa unuipopor în număr mare”(Geneza 50:20) O umbră a Lui Isus Cristos ,putem spune, vândut ca să poată salva .
Sau haideţi să privim linia genealogică a Lui Cristos . la un moment dat , Dumnezeu era Singurul Rege în Israel. Dar oamenii s-au răzvrătit şi au vrut un rege uman „Nu, ci să fie un rege peste noi”(1 Samuel 8:19) Mai târziu ei mărturisesc : „ căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un rege pentru noi”(1 Samuel 12:19) Dar Dumnezeu era şi acolo – din spiţa acestor regi , L-a adus pe Cristos în lume. Salvatorul fără de păcat a avut strămoşi păcătoşi ca să vină să salveze păcătoşii.
Dar cel mai uimitor lucru este că răul şi suferinţa au fost drumul stabilit de Cristos pentru victoria sa – asupra răului şi a suferinţei. Fiecare acţiune perfidă şi brutalitate împotriva lui Isus a fost păcătoasă şi rea – dar Dumnezeu a fost şi acolo . Biblia ne spune „pe Acesta, dat în mâinile voastre după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu”(Fapte 2:23)
Biciul de pe spatele Lui , spinii de pe cap , scuipat pe obraz, vânătăile de pe faţă , cuiele din mâini, suliţa din coastă, batjocurile conducătorilor, trădarea prietenului său, abandonat de ucenici – toate acestea au fost rezultatul păcatului şi toate desemnate de Dumnezeu pentru a distruge puterea păcatului : „împreună Irod şi Pontius Pilat cu Neamurile şi cu popoarele Lui Israel,ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.”(Fapte 4:27,28)
Nu este mai mare păcat decât să urăşti şi să omori pe Fiul Lui Dumnezeu Nu este mai mare păcat decât să urăşti şi să omori pe Fiul Lui Dumnezeu . Şi nu a fost o mai mare suferinţă şi nici o nevinovăţie mai mare decât ale lui Cristos- cu toate acestea, Dumnezeu a fost şi acolo. „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobeasă ”(Isaia 53:10) Scopul Său , mergând prin rău şi prin suferinţă , a fost să distrugă răul – şi suferinţa :”prin rănile Lui Suntem vindecaţi”(Isaia 53:5)
Şi oare nu sunt atunci suferinţele lui Isus Cristos desemnate de Dumnezeu ca să arate lumii că nu este păcat şi nici un rău mai mare ca Dumnezeu? Şi că în Cristos , oare nu poate să facă din ele neprihănire veşnică şi bucurie?
Chiar suferinţele pe care le –am cauzat noi , au devenit speranţa mântuirii noastre. „Tată , iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”(Luca 23:34)

• RUGĂCIUNE

Tată din ceruri , în Numele Lui Isus Cristos, cer ca fiecărui cititor al acestei cărţi să-i confirmi ceea ce este adevărat şi să anulezi din mintea lui ceea ce ar putea fi fals.Mă rog ca nici unul să nu se poticneacă de Cristos şi să nu fie ofensaţi de Dumnezeirea Lui , sau de suferinţele Sale nemaiîntâlnite sau de scopurile acestora. . Pentru mulţi , acestea sunt lucruri noi , şi fie ca ei să le studieze cu răbdare, şi mă rog ca Tu să dai înţelegere şi viziune.
Mă rog ca ceaţa indiferenţei faţă de lucrurile veşnice să fie ridicată , şi ca realitatea cerurilor şi a iadului să devină clare . Mă rog ca centralitatea Lui Cristos în istorie să devină clară , şi ca suferinţele Sale să fie văzute ca cel mai important eveniment care s-a întâmplat vreodată..Dă-ne voie să umblăm pe piscurile veşniciei , acolo unde vântul bate cu un adevăr de cristal .
Şi mă rog ca atenţia noastră să nu fie distrasă de la supremaţia scopurilor tale Divine din suferinţele Lui Cristos.Nu ne îngădui să fim frământaţi de întrebarea cine sunt cei care l-au omorât pe Fiul Tău – cu toţii am fost implicaţi , din cauza păcatului nostru- şi aceasta nu este problema principală.
Planul Tău şi acţiunea Ta sunt , Doamne- deschide-ne ochii să vedem că Tu Însuţi , şi nimeni altul nu a plănuit suferinţele lui Cristos.Şi din această perspectivă înfricoşătoare , dă-ne voie să ne uităm peste panorama nesfârşită a milei Tale din care vin scopurile pline de speranţă ale suferinţelor Lui Cristos.
Ce scop măreţ ne-ai descoperit :Isus Cristos a venit în lume ca să-i salveze pe cei păcătoşi(1 Tim 1:15)- şi nu în principal prin învăţătura Sa , ci prin moartea Lui:” Cristos a murit pentru păcatele noastre”(1 Cor 15:3) . Oare există un mesaj mai minunat decât acesta pentru oameni ca noi , care ştim că nu ne ridicăm la măsura conştiinţei noastre şi cu atât mai mult la cererile Sfinţeniei Tale?
Şi tu atunci ,Tată Milos dă voie tuturor celor care citesc această carte să-şi vadă nevoia şi împlinirea acesteia în mod perfect în Cristos, şi să creadă. Mă rog în baza promisiuni Fiului Tău: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea , că a dat pe Singurul Său Fiu născut , pentru ca oricine crede în El , să nu piară , ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3:16)
În Numele milei Lui Isus mă rog , Amin.

DICTIONAR DE TERMENI CHEIE SI CONCEPTE

Capitolul 1
păcat = eşuarea în a împlini legea morală a Lui Dumnezeu
a glorifica = a onora ceva; a recunoaşte şi înălţa meritele cuiva sau a ceva;
jertfă de împăcare = un sacrificiu care satisface mânia Lui Dumnezeu şi o redirecţionează de la cel care ar merita să fie jertfit;
Capitolul 2
Mesia = termen folosit pentru Regele promis al lui Israel şi al lumii, cu înţeles de “Cel Uns”;
Cristos = traducerea greacă a termenului ebraic Mesia ;
Noul Testament = ultimele 27 de cărţi din Biblie scrise după viaţa, moartea şi învierea lui Isus Cristos;
Capitolul 3
neprihănire = conformitatea inimii , minţii şi voinţei proprii la legea morală a Lui Dumnezeu; ~ [despre, a Lui] Dumnezeu, =dedicarea de a menţine cea mai mare valoare din univers, anume gloria Numelui Său;
încarnare = actul prin care Fiul Lui Dumnezeu a intrat în lume şi a devenit om ,Isus Cristos născut din fecioara Maria;
Capitolul 4
justificarea = actul prin care se dovedeşte sau se justifică o afirmaţie ca fiind adevărată sau o persoană de a fi dreaptă, corectă;
Capitolul 6
iertare= actul de milă al Lui Dumnezeu de a nu ţine în seamă păcatul împotriva unui individ şi de a-l uita ;
Capitolul 7
blestem/ condamnare= condamnare ; pedeapsa veşnică a mâniei Lui Dumnezeu asupra păcatului ;
Capitolul 8
răscumpărare = preţul cerut pentru a elibera pe cineva din captivitate;
Capitolul 9
har= favoare sau dar gratuit şi nemeritat;
judecata Lui Dumnezeu = dreptatea morală a lui Dumnezeu;
a cârti împotriva = a vorbi cu dispreţ sau lipsă de reverenţă sau a exprima lucruri nepotrivite
despre Dumnezeu;
gloria Lui Dumnezeu= sursa strălucitoare de frumuseţe a perfecţiunii şi sfinţeniei Lui Dumnezeu;
Capitolul 10
justificare= considerarea neprihănirii Lui Cristos la păcătoşi , şi declaraţia că în acest temei ei sunt neprihăniţi;
sfinţire = procesul prn care sunt făcuţi şi prin care oamenii devin mai asemănători cu Cristos şi mai sfinţi;
abominabil = ceva dezgustător sau detestabil;
Capitolul 11
imputarea = acordarea neprihănirii Lui Cristos nouă bazat pe nici un merit al nostru ;
graţiere = a ierta sau elibera de sub pedeapsă ;

Capitolul 12
credinţă = o încredere în Dumnezeu din care rezultă satisfacţie pentru tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în Cristos;

Capitolul 13
circumcizie = practica evreiască de a tăia împrejur sau a circumcide nou –născuţii de parte bărbătească pentru a arăta includerea lor în poporul legământului lui Dumnezeu;
jugul robiei =jugul este o bară din lemn folosit pentru alăturarea unei perechi de bivoli cu scopul de a îi controla pentru muncă ; termenul se foloseşte în Scriptură pentru a vorbi despre puterea păcatului care înrobeşte şi controlează;

Capitolul 14
legământ =(definiţia lui O.Palmer Robinson) o legătură neseparabilă în sânge făcută în mod suveran;
mijlocitor = cineva care merge între două părţi cu scopul de a se reîmpăca şi comunica ;

Capitolul 15
Paştele nostru = mielul sacrificat în timpul sărbători Paştelui care sărbătorea eliberarea poporului evreu din Egipt. Mielul de Paşti făcea referinţă la vremurile când îngerul lui Dumnezeu a ucis primii născuţi din poporul egiptean , dar care a trecut peste casele acelora care şi-au uns uşiorii uşilor cu sângele unui miel de jertfă.

Capitolul 16
conştiinţă = un sens al calităţii morale sau de responsabilitate a cuiva asupra acţiunilor sale;
Capitolul 17
logică = practica de a negocia prin propuneri pentru a forma o concluzie validă ;

Capitolul 18
supus = a fi adus sub control, a fi dominat , condus;
deşertăciune= ceva fără, rod, vanitate, care se sfârşeşte cu eşec;
răscumpărarea = a cumpăra din sclavie,a elibera de sub controlul şi din consecinţele păcatului ;

Capitolul 19
romantiza = a idealiza sau a trata într-un mod irealist sau impractic;

Capitolul 20
lacheu = sclav josnic ;

Capitolul 21
împace = restaurarea unei relaţii rupte;

Capitolul 22
Evanghelie =veste bună ,în mod specific, vestea bună a lucrării lui Dumnezeu în istorie „cã Cristos a murit pentru pãcatele noastre, … cã a fost îngropat şi a înviat…şi cã …. S-a arãtat la peste cinci sute de fraţi deodatã”(1Cor 15:3-8 ).
teologie = studiul lui Dumnezeu şi a planurilor Sale;
mântuire = eliberare din păcat şi m oarte şi pedeapsă eternă;
adopţie= actul făcut de bunăvoie de a lua un copil ca şi al tău atunci când nu sunt termeni legali care să te oblige la aceasta ;
idolatri = cineva pentru care ceva, (orice ar fi )acel ceva sau cineva , valorează mai mult ca Dumnezeu;

Capitolul 23
oamenii căzuţi = cei născuţi cu efectele şi vina păcatului lui Adam ;
autonomie = o stare de autostăpânire fără nici un factor extern care să influenţeze deciziile;
pocăinţa= părere de rău sinceră şi renunţarea la păcat , o decizie de a renunţa la el şi cu bucurie de a-L urma pe Cristos;

Capitolul 28
prejudecăţi spirituale = o viziune a oamenilor care atribuie spirite tuturor lucrurilor inclusiv obiectelor şi întâmplărilor;
seculari = separaţi de sfera spirituală; ceva ce priveşte doar lumea sau lucrurile trecătoare;
fatalitate =credinţa că toate lucrurile sunt fixate dinainte în aşa fel încât suntem lipsiţi de putere dacă încercăm schimbarea lor , iar într-un fel aceasta face deciziile şi acţiunile noastre fără sens;

Capitolul 29
vina păcatului = culpabilitate legală şi morală înaintea lui Dumnezeu , adusă de actele noastre de răzvrătire;
puterea păcatului = puterea păcatului de a înrobi şi de a controla;

Capitolul 30
botez = practica scufundării în apă ca supunere la porunca lui Cristos care semnifică moartea Creştinului împreună cu Cristos şi intrarea lui în poporul lui Dumnezeu;

Capitolul 33
necazuri = nefericiri sau suferinţe , adeseori aduse de persecuţie ;
fericire lumească= conformarea cu lumea aceasta mai degrabă decât cu Cuvântul lui Dumnezeu şi împotrivirea transformării aduse de Dumnezeu şi Cuvânt;

Capitolul 34
paradox = contradictorie aparentă care are posibilitatea de a fi adevărată numaidecât ;
secvenţial = fapte succesive ; ordine naturală a progresiei ;
„eu” vechi = „eu” care iubeşte păcatul mai mult ca pe Dumnezeu , înainte de credinţa în Cristos ;
„eu” nou = „eu” care iubeşte pe Dumnezeu mai înainte de toate lucrurile , miracol adus doar de către Dumnezeu prin locuirea în inimile noastre;

Capitolul 36
râvnă = credinţă pasionată ;urmărire ferventă şi sârguincioasă a unei cauze;

Capitolul 37
Vicarious……….
Inimitable…….

Capitolul 38
tovarăşi = prieteni, companie;
tovărăşie= bunăvoinţă între prieteni ;

Capitolul 41
Locuinţa Morţilor( Hades) = cuvânt grecesc pentru denumirea locului celor morţi ;poate face referinţă la moarte , mormânt, sau iad ;

Capitolul 44
conflict = ostilitate, rezistenţă ,opoziţie ;
lipsit de orizonturi= îngust , limitat, restricţionat,provincial;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s