Sotiilor, ajutati-va sotii

„Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“.
GENEZA 2:18

Exista doua cai prin care o femeie crestina poate avea un impact dramatic asupra familiei ei – si asupra lumii in general – slujind si supunandu-se sotului ei. De ce acestea doua? Pentru ca acestea sunt ce a creat-o Dumnezeu sa faca in cadrul structurii familiei. Din nefericire, slujirea si supunerea au fost azvarlite pe fereastra de cele mai multe din femeile de astazi. Aceste femei si-au insusit in intregime idea ca ele pot avea un impact mai mare asupra lumii si asupra celor din jurul lor, urcand pe scara societatii. Daca aceasta te descrie pe tine, atunci Dumnezeu vrea sa traiesti o biruinta care s-ar putea sa fie greu de indurat pentru tine. Dar daca o lasi pe Elizabeth George sa-ti explice si apoi Il lasi pe Domnul sa lucreze in inima ta, te pot asigura ca rezultatul final va fi cu adevarat uimitor!

Era o zi senina de toamna la Universitatea din Oklahoma. In timp ce ma grabeam spre prima mea ora de curs dupa pauza de masa, l-am vazut din nou. Zambea in timp ce venea pe drumul meu. In fiecare luni, miercuri si vineri cararile noastre pareau sa se incruciseze in timp ce el, de asemenea, se grabea spre clasa. Numele lui – Jim George – imi era necunoscut atunci, dar era extrem de simpatic, era adorabil, si imi placea zambetul lui! Ei bine, evident ca si el m-a remarcat, pentru ca foarte curand un prieten mutual a fixat o intalnire oarba pentru noi.
Asta a fost in noiembrie 1964. De Valentine’s Day ne-am logodit, si nunta noastra a avut loc in primul week-end dupa terminarea scolii, pe 1 iunie 1965. Asta a fost acum treizeci si unu de ani – si as vrea sa pot spune: „Asta a fost acum treizeci si unu de ani minunati, binecuvantati si fericiti“, dar nu pot. Vezi tu, Jim si cu mine ne-am inceput casnicia fara Dumnezeu, si aceasta a insemnat vremuri grele. De la inceput am bajbait, ne-am certat si ne-am dezamagit unul pe altul. Din cauza ca nu gaseam implinire in casnicia noastra, ne-am risipit viata in interese, prieteni, hobby-uri si ocupatii intelectuale. Faptul ca aveam si doi copii n-a umplut golul pe care il simteam fiecare. Viata noastra de casnicie s-a tarat timp de opt ani frustranti pana cand, printr-un act al harului lui Dumnezeu, am devenit o familie crestina, o familie centrata pe Domnul Isus Hristos ca si cap, o familie care era calauzita de Biblie.
Faptul ca ne-am predat viata Domnului Isus Hristos a creat o diferenta uriasa in inimile noastre, dar cum va schimba Hristos casnicia noastra? Fiecaruia din noi ni s-a dat o viata noua in Hristos, dar ce urma sa facem cu tensiunea din casnicia noastra si deci din casa noastra?
Eu aveam mult de invatat despre a fi o femeie, o sotie, o mama placuta lui Dumnezeu. Si sunt recunoscatoare ca – curand dupa ce L-am chemat pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor al meu – am avut in mana un calendar pentru citirea intregii Biblii. Pe 1 ianuarie 1974, am inceput sa urmaresc acest program, si pe masura ce citeam faceam ceva ce iti recomand si tie sa faci. Marcam fiecare pasaj care imi vorbea mie ca femeie cu un marker roz.
Ei bine, Dumnezeu S-a apucat de lucru pe baza a ceea ce am marcat chiar in ziua aceea. Pe 1 ianuarie, prima mea zi de citire, am dat peste primul aspect al numirii mele in slujba de sotie crestina: trebuia sa-i slujesc lui Jim. Am marcat aceste cuvinte cu roz: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18).

CHEMATA SA SLUJEASCA

O femeie dupa inima lui Dumnezeu este o femeie care cultiva cu grija un duh de slujire, fie ca este maritata sau nu. Calcand pe urmele Domnului Isus, care „n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca“ (Matei 20:28), ea are toata viata in atentie atitudinea de slujire a inimii. Si aceasta atitudine de slujire incepe acasa cu familia ta – in special, daca esti casatorita, cu sotul tau. Dumnezeu a desemnat sotia sa fie un ajutor pentru sotul ei. Deci primul pas in calatoria mea de o mie de mile spre a deveni o sotie evlavioasa a fost sa incep sa inteleg ca sunt desemnata de Dumnezeu sa-mi ajut sotul.
Si anume ce este acest „ajutor“ din Geneza 2:18? Imprumutand cateva din cartile de studiu biblic ale lui Jim, am aflat ca un ajutor este cineva care ia parte la responsabilitatile barbatului, raspunde caracterului lui cu intelegere si dragoste, si coopereaza cu el din toata inima pentru implinirea planului lui Dumnezeu.[i][i] Anne Ortlund vorbeste despre a forma o echipa cu sotul tau, aratand ca a fi o echipa inlatura orice sens al competitiei dintre soti. Scriind despre acest parteneriat al casniciei, ea descrie o sotie care este in spatele sotului ei si un sprijin tare pentru el. Ea declara: „Eu nu doresc sa alerg paralel cu Ray, alergand cu viteza maxima pe pista ca la intrecere. Eu vreau sa fiu in spatele lui, sa-l incurajez“.[ii][ii]
Pot sa spun cu sinceritate ca am devenit o sotie mai buna – si o crestina mai buna – cand am devenit un ajutor mai bun. Cand am realizat ca sunt desemnata de Dumnezeu  sa-mi ajut sotul, aceasta mi-a deschis ochii. Conform planului lui Dumnezeu, eu nu trebuia sa ma iau la intrecere cu Jim. In schimb, eu trebuie sa fiu in spatele lui si un  sprijin tare pentru el. El este cel care trebuie sa castige, si eu trebuie sa ajut sa fac victoria lui posibila. Citind despre Mamie Eisenhower, sotia fostului presedinte Dwight D. Eisenhower, mi-a dat mai multa intelegere cu privire la ce inseamna sa fii un ajutor. Julie Nixon Eisenhower a explicat: „Mamie si-a vazut rolul de suport emotional pentru sotul ei … ea nu avea nici un interes sa se promoveze pe ea insasi. Mai mult decat orice, ea a fost femeia din spatele barbatului, femeia care proclama cu mandrie: «Ike a fost cariera mea»“.[iii][iii]
Cand Dumnezeu a intiparit in inima mea importanta unui duh de slujire, in special in rolul meu de ajutor pentru sotul meu, am scris o rugaciune de dedicare. Dupa ce am  scris-o, m-am dat inapoi cu cativa pasi ca sa ma asigur ca, in inima mea, Jim era clar in frunte, iar eu eram in mod cert postata in spatele lui ca sa ajut. In ziua aceea – si in rugaciunea aceea catre Dumnezeu – am inceput o viata de slujire a lui Jim care a continuat mai mult de doua decenii. O, am multe lucruri de facut, dar scopul si rolul meu principal de fiecare zi este sa-l ajut pe Jim, sa iau parte la responsabilitatile lui, sa raspund caracterului lui si sa cooperez cu el din toata inima la planul lui Dumnezeu pentru viata noastra impreuna. Aceasta hotarare, acest duh de slujire, ma ajuta sa fiu mai asemenea lui Hristos, cand ii consider pe altii – in special pe sotul meu – mai buni decat mine (Filipeni 2:3) si ma dedic slujirii.

O INIMA CARE SE SUPUNE

Dupa ce am pornit pe drumul pe care voi ajunge un ajutor pentru sotul meu, am continuat sa citesc Biblia mea. Facand asa, am descoperit mai multe lucruri cu privire la rolul meu de sotie, si am vazut alte calitati de care aveam nevoie daca vroiam sa fiu o sotie asa cum doreste Dumnezeu sa fiu. De fapt, numarul mare de puncte cand markerul meu roz a atins paginile mi-a aratat ca aveam mult de lucru Urmatorul element important pe care l-am observat a fost ca sunt desemnata de Dumnezeu sa ma supun sotului meu.
Ca si crestina convertita de curand, am privit supunerea ca un concept strain, si a trebuit sa fac unele cercetari. Cand am facut aceasta, am aflat ca, in Biblie, supunerea (hupotaso) este in principal un termen militar care inseamna sa te subordonezi altcuiva. Aceasta atitudine de inima se traieste prin supunere si ascultare,[iv][iv] prin a lasa o alta persoana sa judece lucrurile si a ceda in fata sau a te bizui pe opinia sau autoritatea altuia.[v][v]
Asa cum am spus, conceptul imi era strain, si am simtit ca ezit in inima mea. Dar am continuat sa studiez si sa ma rog sa fiu o femeie si o sotie dupa inima lui Dumnezeu, si unele intelegeri din Biblie m-au ajutat sa ma deprind cu atitudinea de supunere a inimii pe care Dumnezeu o doreste pentru femeile Sale.

ACTIUNEA DE SUPUNERE

Mai intai, adevarul este ca viata crestina – pentru barbati ca si pentru femei – este una de supunere. Tu si eu suntem chemati sa ne supunem „unii altora“ (Efeseni 5:21). Dorinta lui Dumnezeu pentru noi – casatoriti sau necasatoriti, tineri sau batrani – este sa ne onoram, sa ne slujim si sa ne supunem unii altora. Noi reflectam caracterul lui Hristos daca ne departam de egoism si, actionand din onoare fata de alti oameni, ne supunem lor. O inima care vrea sa se supuna, dedicata sa onoreze pe altii si sa dea altora, trebuie sa fie inima poporului lui Dumnezeu, a femeilor Lui, a bisericii Lui.
In ce priveste casnicia, Dumnezeu a randuit, de dragul ordinii, ca sotul sa conduca si sotia sa-l urmeze. Pentru ca o casnicie sa mearga struna, Dumnezeu a spus: „Hristos este Capul oricarui barbat, barbatul este capul femeii, si Dumnezeu este Capul  lui  Hristos“  (1 Corinteni 11:3).
Acum, nu te nelinisti. Conducerea exercitata de catre sot nu inseamna ca noi sotiile nu putem oferi sfaturi intelepte (Proverbe 31:26) sau nu putem pune intrebari de lamurire in timpul procesului de luare a deciziei. Dar conducerea exercitata de catre sot inseamna ca el este responsabil pentru decizia finala. Autoarea Elisabeth Elliot descrie conducerea exercitata de catre tatal ei in caminul copilariei ei: „«Capul familiei» nu insemna ca tatal nostru zbiera ordine, facea caz de autoritatea lui si cerea supunere din partea sotiei lui. Insemna pur si simplu ca el era cel raspunzator in final“.[vi][vi] La sfarsit, sotul este raspunzator fata de Dumnezeu pentru deciziile lui de conducere, iar noi in calitate de sotii suntem raspunzatoare fata de Dumnezeu pentru felul in care ne supunem acestei conduceri. Sotul nostru raspunde in fata lui Dumnezeu pentru conducere, iar noi raspundem in fata Lui pentru urmare. Acum te intreb, ce responsabilitate ai prefera sa ai?
Invatatura lui Dumnezeu ca barbatul conduce si femeia il urmeaza are ca rezultat atat frumusete cat si ordine. Mi-aduc aminte ca si copil ca am vazut intr-un muzeu „capul“ impaiat al unui tap – numai ca avea doua capete. Era anormal, era grotesc, era o atractie monstruoasa, o curiozitate. Si asa este o casnicie cu doua capete! Dar Dumnezeu, Artistul perfect, a proiectat casnicia sa fie frumoasa, naturala si functionala, dandu-i un singur cap, sotul. Iti multumesc, Doamne, ca relatia de casatorie este opera Ta de arta!

CINE SE SUPUNE

Cine se supune rezulta clar din Efeseni 5:22: „Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri“, nu altor oameni pe care ii admiram si ii respectam. Si aceasta este o deosebire esentiala.
O femeie crestina maritata cu un barbat care nu era credincios a venit la mine pentru un sfat. Sue vroia sa-si lase serviciul si sa urmeze colegiul biblic timp de patru ani ca sa se pregateasca pentru a se angaja in lucrarea crestina cu norma intreaga. Dupa ce mi-a spus dorinta inimii ei, am intrebat-o: „Bine, Sue, si ce zice sotul tau despre asta?“ Ea a raspuns repede: „O, el nu vrea sa fac aceasta“. „De ce, Sue“, am exclamat eu, „Dumnezeu a vorbit!“ Vezi tu, planul lui Dumnezeu pentru casnicie este ca fiecare sotie sa-si onoreze sotul si sa se supuna lui. Cand Sue a vorbit despre visul ei cu pastorul ei si cu patronul ei crestin, amandoi i-au spus sa mearga inainte cu planurile ei. Ea era mult prea pregatita sa onoreze calauzirea altora. Dar Biblia este clara: Noi trebuie sa ne supunem sotilor nostri – nu unui conducator al bisericii, nu altor oameni pe care ii respectam, nici chiar tatalui nostru.
Uneori suntem tentate sa indepartam din mintea noastra planul lui Dumnezeu, spunand: „Sotul meu nu umbla cu Dumnezeu, asa ca nu trebuie sa ma supun lui“, sau: „Sotul meu nu este crestin, asa ca nu trebuie sa ma supun lui“. Apostolul Petru a scris urmatoarele cuvinte ca sa le ajute pe femeile care sunt exact in aceste situatii, pe femeile cu soti necredinciosi si/sau neascultatori: „Nevestelor, fiti supuse si voi barbatilor vostri; pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara cuvant [de la nevestele lor], prin purtarea nevestelor lor“ (1 Petru 3:1). Cu alte cuvinte, supunerea noastra fata de sotii nostri – fie ca sunt sau nu crestini, fie ca asculta de Dumnezeu sau nu – predica mai minunat si mai puternic decat ar putea vreodata gura noastra!
Este important sa mentionez aici singura exceptie de la a urma sfatul sotului tau, si anume, daca el iti cere sa incalci o invatatura din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca iti cere sa faci ceva ilegal sau imoral, du-te la un pastor de incredere si urmeaza sfatul pe care il vei primi acolo.

CUM TE SUPUI

Pe langa faptul ca ne arata cine se supune, Efeseni 5:22 ne da si cum trebuie sa ne supunem: „Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului“ (sublinierea este adaugata). Indata ce am incetat sa ma gandesc la supunerea fata de Jim si am inceput sa ma gandesc la supunerea fata de Domnul, lupta mea de a ma supune a inceput incet sa slabeasca. Mental, l-am pus pe Jim intr-o parte si aceasta mi-a dat posibilitatea sa privesc drept in ochii Domnului. Dintr-odata felul in care trebuia sa ma supun a devenit mult mai simplu – si mai usor! Supunerea mea nu avea nimic de a face cu Jim si avea totul de a face cu Domnul. Asa cum spune o Scriptura familiara: „Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni“ (Coloseni 3:23, sublinierea este adaugata). Ce binecuvantare sa aplici aceasta Scriptura cand il onorezi, i te supui si il urmezi pe Jim!

MOTIVUL SUPUNERII

Poate ca Scriptura care a ajuns cel mai adanc in inima mea cand chemarea lui Dumnezeu de a ma supune a prins radacini acolo a fost aceasta: „… sa invete pe femeile mai tinere … sa fie … supuse barbatilor lor, pentru ca sa nu se vorbeasca de rau [sa nu se discrediteze, sa nu se dezonoreze] Cuvantul lui Dumnezeu“ (Tit 2:4,5). In timp ce cantaream acest verset, idea supunerii fata de sotul meu a sarit dintr-odata in taramul ceresc, ridicandu-se mult deasupra tuturor scuzelor mele pamantesti, marunte, egoiste si firesti de a nu voii sa ma supun lui Jim.
Inca o data a devenit clar pentru mine ca supunerea mea n-avea nimic de a face cu Jim si avea totul de a face cu Dumnezeu! Dumnezeu a instituit supunerea, a poruncit supunerea, si mi-a dat credinta in El ca sa pot sa ma supun – si El este onorat cand eu fac aceasta! Ascultarea mea de sotul meu declara solemn tuturor celor care ne privesc ca Cuvantul lui Dumnezeu si calea Lui sunt drepte. Aceasta  chemare  la  supunere  este  intr-adevar o chemare inalta!

PASI SPRE SUPUNERE

Cum se supune o sotie sotului ei? Iata cativa pasi pe care eu i-am facut.
Dedica-ti inima onorarii sotului tau. Schimbarea necesita o decizie, si acesta este categoric cazul cu supunerea. Tu si eu trebuie sa ne decidem sa ne supunem sotilor nostri, sa ne hotaram sa practicam supunerea, si sa ne dedicam inima onorarii lui Dumnezeu si a sotilor nostri in acest fel.
Adu-ti aminte sa-l respecti. Supunerea decurge din atitudinea de baza a inimii de a respecta. Dumnezeu spune: „Nevasta sa se teama de barbat“ (Efeseni 5:33). Dumnezeu nu ne spune sa simtim respect, ci sa aratam respect, sa actionam cu respect. O buna metoda de a masura respectul nostru fata de sotii nostri este sa raspundem la intrebarea: „Imi tratez eu sotul asa cum L-as trata pe Hristos Insusi?
Tu iti descoperi respectul pentru sotul tau in micile ocazii zilnice. De exemplu, tu il rogi pe sotul tau sa faca ceva, sau ii spui? Te opresti, te uiti la el si il asculti cand iti vorbeste? Vorbesti despre el cu respect?
Raspunde la cuvintele si actiunile sotului tau in mod pozitiv. Oooh, mie mi-a venit greu sa ma supun! Eram studenta in anii saizeci, un deceniu al protestului impotriva oricarei autoritati, si faceam parte din miscarea de emancipare a femeilor in anii saptezeci. Deci la inceput cand am devenit credincioasa am avut mult de invatat de la Dumnezeu si de la minunatele femei pe care le-am intalnit in biserica mea.
Totusi vechile cai mor greu. As fi opus rezistenta, as fi pufnit, m-as fi revoltat si m-as fi luptat cu Jim in legatura cu orice – pe ce alee trebuie sa intre cu masina, daca ne oprim sau nu undeva pe drumul spre biserica duminica dimineata, metoda lui de disciplinare a copiilor in comparatie cu a mea, cum trebuie sa-si conduca misiunea. Luptele noastre nu mai conteneau. Stiam ce spune Scriptura (chiar memorasem pasajele de care ne-am ocupat!), dar tot nu puteam sa ma supun. Pentru mine biruinta a venit odata cu dezvoltarea unui raspuns pozitiv. M-am deprins – da, m-am deprins – pe mine insami sa raspund intr-un mod pozitiv la orice si la tot ce spunea sau facea sotul meu. Si deprinderea a fost un proces cu doua faze.
Faza unu: Nu spune nimic! Ai fost vreodata in prezenta unei femei care nu-si respecta sotul? Ea il cicaleste, il critica si-l contrazice in public. Il corecteaza, luptandu-se cu el pentru orice lucru mic („Nu, Harry, n-a fost acum opt ani; a fost acum sapte ani“). Sau ii ia vorba din gura, il intrerupe, sau, mai rau, termina ea propozitiile in locul lui.
E clar, a nu spune nimic este o mare imbunatatire in acest fel de comportare. A nu spune nimic este de asemenea un pas urias spre supunere! Tot ce trebuie sa facem ca sa dam un raspuns pozitiv este sa ne tinem gura inchisa si sa nu spunem nimic! Mi-a luat ceva timp, dar in final am realizat ca gura mea nu trebuie sa se miste tot timpul. Nu trebuie sa-mi spun parerile tot timpul, mai ales dupa ce Jim a luat o decizie. De ce sa exprim ganduri pe care mai tarziu le voi regreta?
Faza doi: Sa raspund cu un singur cuvant pozitiv. Dupa ce m-am deprins destul de bine sa nu spun nimic in Faza unu, am trecut la Faza doi si am inceput sa raspund cu un cuvant pozitiv. Am ales cuvantul sigur! (si acesta cu semnul exclamarii dupa el si cu melodie in glas). Si am inceput sa folosesc acest raspuns pozitiv si sa spun: „Sigur!“ la lucrurile mici.
Scumpa mea prietena Dixie a ales de asemenea cuvantul sigur! – si sa-ti spun ceva ce s-a intamplat in familia ei ca rezultat. Sotului lui Dixie ii placea foarte mult sa mearga la Price Club, un magazin mare cu preturi reduse foarte aglomerat si zgomotos. De multe ori el anunta dupa cina: „Hei, hai sa mergem cu totii la Price Club!“ Ei bine, Dixie – cu trei copii, unul din ei un bebelus la vremea aceea – ar fi putut ridica o obiectie deasupra oricarei critici impotriva scoaterii intregii familii la Price Club intr-o zi de scoala dupa ce s-a intunecat, dar n-a facut-o. De asemenea ea niciodata n-a contestat conducerea lui Doug in fata copiilor ei. In schimb, a zambit, a raspuns „Sigur!“ si s-au urcat cu totii in masina pentru o alta excursie la Price Club.
Multi ani mai tarziu cand, unul cate unul, membrii familiei lui Dixie impartaseau in jurul mesei de Ziua Recunostintei despre ce le place cel mai mult sa faca in familie, toti cei trei copii mari ai ei au spus: „Sa mergem la Price Club cu toata familia!“ Unitatea, veselia si amintirile familiei au venit datorita inimii iubitoare si supuse a lui Dixie – si a cuvantului de supunere.
Odata ce ai inceput sa raspunzi pozitiv la lucrurile mici, vei vedea repede ca este mai usor si chiar natural sa raspunzi pozitiv la probleme din ce in ce mai mari, cum ar fi cumpararea masinii, schimbarea serviciului si mutarea in alta casa. M-am uimit pe mine insami intr-o dimineata la 5:30 cand a sunat telefonul. Jim ma suna din Singapore, unde calatorea cu pastorul nostru care se ocupa de misiuni. El n-a spus: „Buna, ce mai faci? Ce fac copiii? Mi-e foarte dor de tine, te iubesc asa de mult, si abia astept sa te vad“. In schimb mi-a trantit: „Hei, ti-ar place sa te muti in Singapore si sa slujesti?“ Si din gura mea a tasnit: „Sigur!“, urmat de: „Unde este?“
Poate a fost ora matinala sau dorul meu dupa Jim sau surpriza.  Sau poate a fost datorita faptului ca in cei zece ani anteriori crescusem in domeniul supunerii. Oricare ar fi fost motivul, deprinderea de a ma supune si de a raspunde pozitiv mi-a platit-o. Dumnezeu mi-a dat harul sa spun: „Sigur!“ (Noi am mers in Singapore si am slujit acolo un an. A fost o experienta minunata pentru fiicele noastre de zece si de unsprezece ani, precum si pentru Jim si pentru mine. Ne-a placut atat de mult la toti patru incat am fi vrut sa ne petrecem restul vietilor noastre acolo!)
Intreaba-te la fiecare cuvant, actiune si atitudine: „Ma supun sau ma opun?“ Ori de cate ori izvoraste tensiunea in inima ta si opui rezistenta sau pui sub semnul intrebarii felul cum conduce sotul tau, intreaba-te: „Ma supun sau ma opun?“ Raspunsul tau iti va arata care este problema. Si asta va fi de ajuns!

Luata din A Woman after God’s Own Heart de Elizabeth George. © 1997 de Harvest House Publishers, Eugene, Oregon 97402. Folosita cu permisiune. Disponibila la libraria ta crestina locala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s