O oferta irezistibila!

Puteti descarca predicile (mp3) mult apreciatului John MacArthur de la aceasta adresa:

http://www.sfpulpit.com/2008/11/05/free-sermon-downloads/

Ana, mama lui Samuel

Text: 1 Sam 1

Introd. Trei cuvinte îți sar înaintea ochilor când te gândești la Ana:

I. Har

Numele ei înseamnă „Har“ și femeia asta a avut nevoie de har în familia ei. Dumnezeu a scos ceva frumos din tristețea ei (1 Petru 5:10).

II. Credință

Când te gândești cum a fost tratată acasă de bărbatul ei și la Casa Domnului de preotul Eli, este de mirare că această femeie a mai avut credință! Ana nu a cultivat în inima ei „amărăciune“, ca Naomi (Rut 1:19-22), nici nu a făcut scandal. Ea s-a smerit înaintea Domnului și a stăruit în rugăciune cu credință. Nu este de mirare că fiul ei, Samuel („Dumnezeu ascultă“) a ajuns un om al rugăciunii.

III. Ascultare

Ana și-a ținut jurământul făcut Domnului fără să se târguiască. Era vorba de întâiul născut care trebuia oricum dat Domnului (Exod 13:11-16). Rugăciunea unei mame și vorba bună a unui tată au schimbat soarta unei națiuni (1 Sam 1:21-23).

David și Domnul Isus

Introd. David este o imagine a Domnului Isus, fiul lui David.

I. Amkndoi au fost nqcuți în Betleem.

II. Amkndoi au fost nețnyelewi țn familia lor

III.Amkndoi au fost fi ascultqtori

IV. Amândoi au fost cuceritori

V. Numele David înseamnă „preaiubit“, Isus a fost „preaiubitul Tatălui“ (Mat. 3:17).

VI. Amăndoi au fost unși împărați cu mult înainte de  urcarea pe tron.

VII. Amândoi au cunoscut refuzul și exilul înainte de acceptare.

Corneliu

Text: Fapte 10

Introducere:

I. Un om al rugăciunii

Fă-ți timp să stai de vorbă cu Dumnezeu și Dumnezeu își va face timp să stea de vorbă cu tine!

II. Un om al milosteniei

Definiție: „Un om prea bogat ca să trăiască doar pentru sine.“

Milostenii în domeniu material (v. 2), dar și în domeniul spiritual (10:33). Deși îngerul i-a spus că Dumnezeu vrea să-i vorbească lui (la singular), el i-a adunat pe toți ai lui ca să asculte. A vrut să le facă parte de binecuvântare de care avea el parte.

III. Un om în socotelile lui Dumnezeu.

Dumnezeu socotește toate faptele tale și vei fi răsplătit la vremea Lui.

Încheiere: „Fă-mă, o Doamne, binecuvăntare …“

Christosul profetului Balaam

Numeri 24:15-18

Este perioada “adventului” dinainte de Christmas. Dati-mi voie sa o iau si eu de departe si sa va pregatesc pentru marele praznic cu o meditatie despre un am care l-a vestit pe Mesia cu foarte multa vreme inainte ca El să apară pe scena istoriei, în Israel.

„Îl văd, dar nu acum,

Îl privesc, dar nu de aproepe.

O stea răsare din Iacov,

Un toiag de cărmuire se ridică din Israel.

El străpunge laturile Moabului

Și prăpădește pe toți copiiii lui Set.

Se face stăpân peste Edom

Se afce stăpân pe Seir, vrăjmașii lui.

Israel face fapte mari“

(Numeri 24:15-18)

Balaam este un proret problematic, cu o origine neclară și cu un sfărșit nenorocit.

El ilustrează “revelația reziduală” pe care a lăsat-o Dumnezeu în popoarele dinafara „poporului ales“, o sursă de comunicare cu Dumnezeu pentru oamenii din afara descendenților lui Avraam. Din acest punct de vedere, Balaam este un exponent al grijii prin care Dumnezeu “nu s-a lăsat fără mărturie“ niciodată și nicăieri pe fața pământului. El trebuie așezat în galeria martorilor alături de Iov și cei patru prieteni ai lui, de Ietro, de Melhisedec și robabil încă mulți alții.

Balaam ne spune care este metoda de accesare a revelației divine. Terminologia mărturiei lui este ciudată pentru cititorul contemporan, dar suficient de clară pentru cei cu bunăvoințăȘ

„Așa zice Balaam, fiul lui Beor,

Așa zice cel care are ochii deschiși,

Așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu

Cel ce cunoaște planurile Celui Prea Înalt,

cel ce vede vedenia celu Atotputernic,

Cel ce cade cu faîa la pământ

Și ai cărui ochi sunt deschiși“

(Numeri 24:15-16).

Accesarea revelației nu este posibilă cu ochii biologici și nici aceluia care stă se,eț cu fruntea sfidătoare înaintea lui Dumnezeu. Ea se descoperă doar acelui care „cade cu fața la pământ“, smerindu-se înintea Creatorului Prea Înalt. Printr-o exprimare paradoxală, Balaam ne spune că cel care privețte cu ochii deschiși smerit din poziția unui prăbuțit cu fața la pământ vede mult mai mult și mai departe decât cel care privește doar curios spre cer sau spre

MOARTEA SI INVIEREA DOMNULUI :

EVENIMENTE, OAMENI ŞI ATITUDINI
Mt.27:62 – 28:15

Finalul evangheliei după Matei redă evenimente legate de moartea, înmormântarea şi învierea Domnului Isus. La aceste evenimente sunt prezente persoane diferite care au atitudini diferite. Este prezent Pilat  în calitate de guvernator. Sunt prezenţi în calitate de acuzatori, preoţii cei mai de seamă iar în dimineaţa învierii, femeile. Apar referiri şi la ucenicii Domnului atât la discuţia preoţilor cu Pilat cât şi atunci când Isus cel înviat le spune femeilor să-i anunţe  să meargă în Galilea, unde vor putea să-L vadă. Vom urmări atitudinea celor prezenţi în aceste evenimente, atitudine care le-a influenţat acţiunile.

1. Pilat : Pe mine nu mă interesează! E problema voastra!  :„Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi” (27:65)

În calitatea de guvernator, Pilat avea şi atribuţiuni de judecător. Aşa se face că Domnul Isus a ajuns la acesta pentru a fi judecat. Dupa ce a ascultat toate acuzaţiile aduse, şi dupa ce a căutat personal să se convingă de adevărul în privinţa Domnului Isus, Pilat pune două întrebări interesante :
-    „Dar ce rău a făcut?” (27:23)
-    „Dar ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?” (27:22)
Pilat devine astfel omul care nu ştie ce să facă cu Isus. Se dezice de orice fel de responsabilitate si trece la „acţiune” : „si-a spălat mâinile înaintea norodului” (27:24) Apoi adresându-se tuturor exclamă : „Treaba voastră!”  Atitudinea acesta o arată si atunci când i se cere să organizeze paza mormântului : „…duceţi-vă de păziţi cum puteţi” – spune el.
In probleme spirituale sunt mulţi care adoptă poziţia lui Pilat : Nu mă interesează! E problema fiecăruia, e problema voastră, e problema lor, dar pe mine nu mă interesează. Un adevărat copil al lui Dumnezeu nu tratează niciodată cu indiferenţă un rău care e pe cale să se producă ci, mai degrabă, se arată interesat, luând o poziţie clară şi fermă pentru adevăr.

2.  Preoţii cei mai de seamă : Pentru ca interesul personal să ne fie protejat, adevărul  poate fi sacrificat! : …”au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: Spuneţi aşa : ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat” (28:12,13)

Unii din străjeri au intrat în cetate şi au spus adevărul : Isus a Inviat! Ei puteau depune cea  mai convingătoare mărturie în acest sens. Au fost martori oculari. Nu se puteau înşela. De fapt, au şi spus totul aşa cum s-a întâmplat, fără ca vreunul din preoţii cei mai de seamă să-i contrazică. Dacă adevărul nu putea fi contestat, el putea fi sacrificat. Metoda? Minciuna alimentată cu bani. Interesul lor personal valora mai mult decât adevarul! Si au fost gata să plătească mulţi bani pentru asta.
Sunt mulţi oameni care cunosc adevărul, dar făcându-şi anumite socoteli, constată că pentru a accepta şi  urma adevărul, trebuie să piardă ceva din interesul personal : poate o anumită poziţie, poate expunerea în faţa ironiei publice, poate renunţarea la anumite plăceri fizice, etc.  Si atunci  adoptă această atitudine : sacrifică adevărul dar protejează interesul personal!  Un adevărat copil al lui Dumnezeu este gata să se sacrifice pentru adevăr. In schimb, proorocii mincinoşi şi oportunişti vor fi dispuşi să se folosească de orice mijloace – inclusiv sacrificarea adevărului – pentru a-şi  atinge interesul personal!

3.  Ucenicii  : Nu este ce ne închipuiam noi ; n-are rost să continuăm!  : „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar…” (Lc.24:21)

Urmându-L pe Domnul Isus, ucenicii aveau anumite aşteptări. Una din acestea privea „reaşezarea Impăraţiei lui Israel” (F.A.1:6) Sperau într-o poziţie privilegiată. Şocul a venit pentru ei în momentul în care Domnul Isus a fost prins. „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit” (Mt.26:56) Au început să se întoarcă la vechile lor preocupări, ba chiar au ajuns în situaţia disperată încât „plângeau şi se tânguiau” (Mc.16:10)

Când un om se întoarce la Dumnezeu el îşi face o socoteală şi-şi fixează anumite aşteptări. Dacă aşteptările sunt greşite şi nu-şi găsesc împlinirea, omul poate fi şocat şi poate adopta poziţia ucenicilor : Nu e ceea ce credeam! Mă aşteptam la mai mult. Ce rost are să continui?  Am cunoscut oameni care au luat decizia întoarcerii la Dumnezeu dar împreună cu acesta şi-au stabilit şi un număr de asteptări personale (nemărturisite) : rezolvarea unor probleme familiale, de sănătate, financiare. Dacă aceste aşteptări nu s-au materializat, au făcut – dezamăgiţi – pasul înapoi. Relaţia cu Dumnezeu nu trebuie condiţionată niciodată de nici un fel de aşteptări personale. Adevărata credinţă se abandonează total lui Dumnezeu mergând înainte şi acceptând că totul se întâmplă fiindcă aşa vrea Dumnezeu, când vrea Dumnezeu şi cum vrea Dumnezeu!

4. Femeile  : Pentru că-L iubim pe El, mergem înainte chiar dacă totul pare că s-a terminat!  : „ La sfârşitul zilei Sabatului, …Maria Magdalina şi cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul” (28:1)

Ucenicii au fugit, dar femeile au venit la mormânt! Motivate de iubire, femeile au pregătit această venire : „au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus” (Mc.16:1) N-aveau motive de descurajare? N-aveau altceva de făcut? Dacă cei mai apropiaţi colaboratori ai Domnului Isus au fugit de El, ele de ce s-ar duce la mormântul Lui?
Multe s-au terminat la mormânt dar dragostea femeilor pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a terminat! Iubirea de Dumnezeu este cea mai puternică motivaţie să mergi înainte chiar şi atunci când totul pare că s-a terminat. E adevărat că s-au temut de …piatra de la mormânt, de soldaţii romani dar „dragostea crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Cor. 13:7) Piatra a fost prăvălită, iar soldaţii romani au „au rămas ca nişte morţi”(28:4)
Atitudinea femeilor este atitudinea recomandată tuturor celor care doresc să rămână lângă Dumnezeu. Iubindu-l pe Dumnezeu, în zi de Inviere, te poţi bucura în nădejde. N-ai nevoie de argumente suplimentare. Dumnezeu va decide în privinţa acestora. Trebuie să-L iubim pentru că El ne-a iubit întâi! (1 Io.4:19) Rămane un raspuns de dat la întrebarea pusă lui Petru altădată iar nouă acum : „ Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti?” (Io.21:16)
Am notat mai sus câteva atitudini exprimate la moartea şi învierea Domnului. Pilat a considerat că nu-i treaba lui să decidă, preoţii si-au urmărit interesul personal, ucenicii au rămas dezamăgiţi dar femeile au mers înainte în ciuda tuturor obstacolelor. Care va fi atitudinea ta?

Ilie Milutin, 14.03.2009

OAMENII FLORIILOR

Lc.19:29-44

Intrarea Domnului în Ierusalim este un moment important din viaţa Mântuitorului. Este o împlinire a Scripturii (Zah.9:9) şi debutul unei săptămâni mari în viaţa Marelui Preot al dumnezeirii. După relatările evangheliştilor, intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, aduce în atenţie oameni cu diferite atitudini faţă de ceea ce se întâmplă. Vom urmări câteva categorii de oameni pe care i-am numit „oamenii Floriilor”

1.    Oameni care ascultă de Domnul:„Ceice fuseseră trimişi, s-au dus…”(19:32a)

Doi ucenici au fost trimişi într-un sat din apropierea Ierusalimului pentru a aduce un măgăruş pe care avea să încalece Domnul Isus şi să intre în cetate. Cei doi sunt oameni care ascultă. O ascultare în ciuda unor posibile semne de întrebare. Cei care ascultă :
-    merg prin credinţă: „veţi găsi un măgăruş legat…”(v.30)
-    merg cu un mesaj: „…Domnul are trebuinţă de el ”(v.34)
-    acceptă efortul:”…s-au dus…şi au adus măgăruşul la Isus”(v.32,35)
Eşti tu un om care ascultă de Domnul?

2.    Oameni care înţeleg priorităţile divine:„Şi i-au lăsat să plece…”(Mc.11:6b)

Stăpânii măgăruşului sunt oameni care ajung să înţeleagă care sunt adevăratele priorităţi. Pentru ei, dacă Domnul are trebuinţă de ceva, aceasta devine o prioritate care nu se negociază în nici un fel. Oamenii care înţeleg cum stau lucrurile :
- pun întrebări şi nu se „închid” în propriile prejudecăţi: „Pentru ce deslegaţi măgăruşul?”(v.33b)
- înţeleg cine e adevăratul Stăpân: ei erau stăpânii măgăruşului dar dacă e vorba de Domnul, pricep că acesta e Stăpânul tuturor.
- nu se opun planului divin: „i-au lăsat să plece”(Mc.11:6b)
Eşti tu un om care înţelege priorităţile divine?

3.    Oameni care se bucură de prezenţa Domnului: „…mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu…”(v.37b)

Prezenţa acestor oameni la intrarea Domnului în Ierusalim a făcut ca evenimentul să fie considerat unul al bucuriei, al florilor, al triumfului. Ucenicii au fost oamenii bucuriei motivate de prezenţa Domnului. Ei se bucură in mod sincer şi sunt:
-    interesaţi de calea Domnului Isus: „…oamenii îşi aşterneau hainele pe drum”(v.36b)
-    gata pentru cântarea de laudă: „…a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare”(v.37b)
-    cunoscători ai adevărului privind persoana Domnului:”…Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului… ”(v.38a)
Eşti tu un om care se bucură de prezenţa Domnului?

4.    Oameni care comentează: „…Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii”(v.39b)

La eveniment au participat şi un grup de farisei. Aceştia participă  cu ceea ce se pricep cel mai bine : comentarii şi recomandări. Prezenţa lor aduce o nota discordantă faţă de tot ce se întâmpla acolo. Ei erau mereu „contra” şi se dovedesc a fi:
-    oameni care nu ştiu să se bucure
-    gata mereu de ceartă
-    oameni care nu suportă să-i vadă pe alţii bucurându-se
Eşti tu cumva un om gata mereu de comentarii lângă cei ce se bucură în Domnul?

5.    Oameni încăpăţânaţi : „…am vrut să strâng pe copii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Mt.23:37c)

Apropiindu-se de cetate, Isus nu se bucură, ci plânge. De multe ori lucrurile se văd cu totul altfel din apropiere faţă de imaginea pe care ţi-o faci privindu-le de la distanţă! Locuitorii Ierusalimului au avut nenumărate oportunităţi de a crede şi de a-L accepta pe Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor. Nici măcar în ziua intrării triumfale a Fiului în cetatea lor, nu au vrut să accepte adevărul divin. Aceasta pentru că în încăpăţânarea lor :
-    n-au vrut să cunoască sursa păcii :”Dacă ai fi cunoscut …lucrurile care puteau să-ţi dea pacea”(v.42a)  # O istorie marcată de conflicte!
-    se împotriveau cu violenţă în faţa tuturor mesagerilor trimişi de sus ”…omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!…”(Mt.23:37a)
-    erau gata să nu accepte nici ceea ce ar fi fost spre bine lor:”…am vrut să strâng pe copii tăi cum strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ”(Mt.23:37c)
Eşti cumva atât de încăpăţânat încât să nu accepţi adevărul divin în ciuda tuturor evidenţelor care arată cât de mult te iubeşte Dumnezeu şi îţi vrea binele?
În care categorie de „oameni ai Floriilor” te-ai situa în urma unei cercetări atente?

Ilie Milutin, 14.03.2009

Conflictele Imparatului

Text: Mat. 11:12

Dupa ce au fost prezentate acreditarile si dupa ce Ioan Botezatorul l-a prezentat natiunii, Domnul Isus si-a prezentat persoana, principiile si puterea. Conducatorii lui Israel trebuiau acum sa faca o decizie. In loc sa-l primeasca ca Imparat, ei au inceput sa I se impotriveasca. In aceste doua capitole ne sunt prezentate patru domenii in care L-au contestat.

I. I-au contestat Profetul (Mat. 11:1-30)

II. I-au contestat principiile (Mat. 12:1-21).

III. I-au contestat puterea (Mat. 12:22-37).

IV.I-au contestat Persoana (Mat. 12:38-50).

(Din Warren W. Wiersbe, Comentaiu la Matei).

Primii ucenici sau Pornit în căutarea noastră…

Text: Ioan 1:35-42

Duminică, 3 ianuarie 2010.

35  A doua zi, Ioan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui.

36  Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu!“
37  Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.
38  Isus S’a întors; şi, cînd i-a văzut că merg după El, le-a zis: ,,Ce căutaţi?“ Ei I-au răspuns: ,,Rabi (care, tîlmăcit, însemnează: ,,Învăţătorule), unde locuieşti?“
39  ,,Veniţi de vedeţi“, le-a zis El. S’au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pela ceasul al zecelea.
40  Unul din cei doi, cari auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41  El, cel dintîi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: ,,Noi am găsit pe Mesia“ (care, tîlmăcit însemnează Hristos).
42  Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: ,,Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa“, (care, tîlmăcit, însemnează Petru).

Ne este relatat aici de către evanghelist un rezultat (primul) al mărturisirii publice a lui Ioan B. Un rezultat care ar fi trebuit să fie cunoscut la scară naţională. Doi dintre ucenicii lui: “l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus” (v. 37)

Începutul uceniciei acestora a însemnat să se ia la propriu după Isus, şi să-l lase pe Ioan B. Lucrul acesta se aliniază preocupării evanghelistului faţă de foştii urmaşi ai Botezătorului. Acesta nu regretă că l-au părăsit pentru că acesta era misiunea lui: de a-l face cunoscut lui Israel, pe Mesia ! Nu a avut acel orgoliu de învăţător care să-l facă să se simtă nedreptăţit de abandonul ucenicilor săi şi să-l acuze pe Isus că “i-a furat oile“!?

Aceştia sînt primii ucenici sau urmaşi ai lui Isus Hristos. Unul dintre aceştia este în mod explicit identificat şi el este cel care-l aduce la Hristos pe cel de-al treilea ucenic, pe Simon Petru. Este vorba de Andrei, apostolul care credem că ne-a predicat nouă primul evanghelia ! Ev. Ioan ne oferă cel mai complet portret al ucenicului Andrei. Ceea ce el ne arată la Andrei este foarte încurajator şi sugestiv.

Isus, Ziditorul Bisericii Sale – Apoc.21:14 (18-21), în acţiune
Apostolii sînt pietrele preţioase de la temelia acestei clădiri – Noul Ierusalim – stă întemeiat pe pietre preţioase. Aici, îl vedem pe Isus culegîndu-le şi prelucrîndu-le, înnobilîndu-le şi şlefuindu-le. Evanghelistul Ioan ni-l înfăţişează pe Isus pornit în căutarea noastră…

Nu ni se spune cine era celălalt alături de Andrei. Unii presupun că ar fi

Botezul Domnului Isus

Text: Luca 3

Azi este Boboteaza, sărbătoarea Botezului pe care Domnul l-a cerut lui Ioan. Toate Evangheliile fie pomenesc, fie trimit aluziv la botez. Am predicat pînă acum din Matei, dar textul din Luca mi se pare foarte interesant.

Luca 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
22 şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”3 Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,

De ce a făcut Isus acest lucru? De ce a acceptat un botez al pocăinţei, cînd n-avea de ce să se pocăiască, a fost întru toate la fel ca noi, dar fără păcat?

Unii spun: a fost un act semiotic. Asta înseamnă că a făcut un semn, ori că a luat un semn existent căruia i-a dat o nouă semnificaţie. Nimic nou, a mai făcut Domnul acest lucru.

Poziţia clasică neoprotestantă este că Domnul a făcut un act pedagogic. Asta înseamnă că Mîntuitorul a făcut acest lucru pentru ca astfel să facem şi noi. Astfel de acte nu sînt străine de comportamentul Domnului şi atunci le-a spus ucenicilor: “Tot ce v-am făcut eu… aceea să faceţi şi voi unii pentru alţii” sau “Mergeţi în toată lumea şi …. botezaţi-i în numele meu… “

Oare de ce s-a botezat Domnul?

Botezul pocăinţei? Clar! Nu!

Numai pentru a ne arăta şi nouă că trebuie să facem acest lucru ca adulţi? Nu numai atît!

Atunci înseamnă că este şi un alt motiv…

Care?

Pentru răspunsul “corect”  cred că este important să notăm cîteva observaţii:

1. Luca notează, deloc la întîmplare zic eu, vîrsta Domnului, 30 de ani.

2. Lista neamului Său este înşirată imediat după această precizare.

3. Luca notează cele patru evenimente din copilăria şi tinereţea Domnului cu grijă:

- ziua a 8-a, tăierea împrejur, Luca 2:21,

- ziua a 40-a, închinarea Pruncului la Templu, Luca 2:22

- la 12 ani, intrarea în comunitatea bărbaţilor, Luca 2:42,

- la 30 de ani….. mă abţin…, că aici este secretul  Luca 3:23

4. Isus era din neam regesc.

5. Isus este botezat de un profet.

6. Ioan ştie cu cine are de-a face şi pricepe foarte clar ce are de făcut, ştie că n-are o “năpîrcă” fariseică în

Biserica compromisa

Apocalipsa 2;12-17 : “Ingerul Bisericii din Pergam scrie-i: ”Iata ce zice Cel ce are sabia ascutita cu doua taisuri: ”Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu, si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acestea cind Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satana. Dar am ceva impotriva ta. Tu ai acolo niste oameni cari tin de invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa puna o piatra de poticnire inintea copiilor lui Israel, ca sa manince din lucrurile jertfite idolilor, si sa se dedea la curvie. Tot asa si tu ai citiva cari, deasemenea, tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc. Pocaieste-te dar. Altfel voi veni la tine curind, si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele.” Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul; ”Celuice va birui, ii voi da sa manince din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decit acela care-l primeste.”

(Din explicatiile primite am inteles ca uneori “ingerul” este corespondentul cuvintului “mesager” . Deci in textul de ma sus instructiunile erau date mesagerului Bisericii din Pergam…deci pastorului sau liderului acelei Biserici. Aceasta scrisoare este adresata celei de a treia Biserica din Asia. Prima a fost Efes, a doua Smirna si cea de-a treia este Pergam. Mesajele erau din partea Domnului Isus. Prima biserica o biserica plina de dragoste, a doua , dupa ce apostolii au murit deja traieste o perioada de persecutie, iar a treia biserica a devenit relaxata lipsita de firmitate, infiltrata de jumatati de adevar, compromisa si cu multe erori. Mi s-a parut interesanta explicatia urmatoare: daca freci acelasi loc pentru mult timp…se face calus si nu mai simti nimic. Daca nu sintem atenti si ne frecam de lume si de lucrurile din lume, dupa o vreme facem un fel de calus, nu ne mai deranjeaza si nu mai simtim diferenta. )

1.ISUS STIA UNDE ERA LOCATIA BISERICII
(Domnul Isus stie totul . El este omniprezent si omnipotent. Satana nu poate fi peste tot in acelasi timp…dar se misca repede.)

A. GEOGRAFIC.
- Apocalipsa 2:12: Ingerului Bisericii din Pergam…Pergam=orasul modern de astazi Bergama din Turcia, descris de Plinius ca cel mai ilustru oras din Asia. Era insa orasul multor temple pagine, avea cea mai mare biblioteca din lumea pagina si cel mai mare spital din lumea antica. Bineinteles ca medicina nu se practica asa cum se practica astazi si se foloseau encantation si potions…vraji, vraci…Cezar care era un betiv se ducea adesea acolo la dezalcolizare…

B. SPIRITUAL
- Apocalipsa 12:13…acolo unde este scaunul de domnie al Satanei”…
-Satana s-a asezat in Pergam. Cindva isi avea resedinta in Babilon (Irak); cind Babilonul a fost distrus se pare ca s-a mutat la Pergam. Astazi poate fi la San Francisco, sau Washington DC, sau Moscova…
-Biserica s-a asezat si ea in Pergam. Noi traim in anumite locuri…pe parcursul vietii; dar nu ne vom simtii bine pina nu ajungem acasa, cu El…

C. ISTORIC …
Intre 314 AD si 590 AD. Un timp de “toleranta” cind biserica a fost infiltrata de oameni care nu au fost convertiti cu adevarat si care au introdus in biserica filozofii straine si credinte straine. Biserica din Pergam era o biserica compromisa. Constantin, ca sa tina natiunea impreuna, a dat un edict prin care toata lumea condusa de el a fost considerata crestina. Preotii pagini, au dat capetele jos de la zeitatile lor si au pus alte capete de sfinti. Interesul lor era sa nu piarda pozitiile lor sociale si economice si din preoti pagini au trecut la religia crestina fara sa se intilneasca de fapt cu Domnul Isus in mod personal, si sa cunoasca nasterea din nou.

2.ISUS A STIUT CUI ERAU EI LOIALI…

A. LOIALI DOMNULUI…
-Apocalipsa 12:13b ”Tu tii Numele Meu…”;
-Matei 1:21…”Ea va naste un Fiu si-I vei pune Numele Isus, pentru ca El va mintui pe poporul Lui de pacatele sale”;
-Matei 1:23 ”Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel, care tilmacit , inseamna “Dumnezeu este cu noi.”
( Daca oamenii sint bolnavi, ei nu cauta pe cineva care este relaxat in meseria lui…ci pe cineva studios, precis, dedicat studiului lui, atent. Daca vrem un sfatuitor in finante…vrem pe cineva care se ocupa de finante in amanuntime, nu pe cineva superficial. Atunci de ce cind este vorba de religie, unii oameni accepta orice lucru superficial…orice pica bine…nu se straduiesc sa caute cel mai bun, cel mai precis, cel mai convingator dumnezeu…Biserica din Pergam era relaxata si incorporasera tot felul de traditii pagine, jumatati de adevaruri…erau niste crestini compromisi…)

B…LOIALI CUVINTULUI…
-Apocalipsa 2:13c…”Si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acelea cind Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi…”
-Iuda 1:3 …”m-am vazut silit sa va scriu despre mintuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor, odata pentru totdeauna”
-Luca 18:8 “Dar cind va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamint?”

3.ISUS STIA CA NU SINT FIRMI IN CREDINTA…
(Ca si Balac care a profetit pe jumatate. O credinta unde orice merge…lasasera sa se infiltreze idolatria in biserica.)

A.DOCTRINA LUI BALAAM
-Apocalipsa 2:14 “Dar am ceva impotriva ta. Tu ai acolo niste oameni care tin de invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa puna o piatra de poticnire inaintea copiilor lui Israel, ca sa manince din lucrurile jertfite idolilor si sa se dedea la curvie.”
-2 Corinteni 6:14-18 “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca Templul Lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi sintem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu;”Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu. Deaceea:”Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (Atentie casatorii mixte – nu este vorba de culoarea pielii ci de credinte diferite)

B.DOCTRINA NICOLAITILOR
-Apocalipsa 2:15…” ai citiva cari deasemenea tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc.”“Nikao”= sa cuceresc; “laos”= oamenii (clergy care dominau erau aceeasi preoti pagini- si aveau aceeasi inchinare pagina doar si-au schimbat numele in crestini; cei care au facut sfinti din oamenii care au murit…
-1 Petru 5:1-4 “Sfatuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care sint un presbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos, si partas al slavei care va fi descoperita; Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci cu buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un cistig mirsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapini peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facindu-va pilde turmei. Si cind Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.” (Petru nu a fost un papa…nu s-a socotit mai mare decit fratii lui, s-a considerat un oarecare presbiter…atentie la religiile care se departa de acest adevar…)
-Apocalipsa 1:5-6…”A Lui care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu singele Sau, si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau, a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor.” (o preotie fiecaruia…daca esti un copil al Domnului esti si un preot al Lui…)

Cuvintele finale;
-Apocalipsa 2:17…”Cine are urechi sa asculte ce zice Bisericilor Duhul…”